Anulare act administrativ. Sentința nr. 1279/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1279/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 7436/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1279
Ședința publică de la 06 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul . SA în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA E. ȘI FINANȚE PUBLICE LOCALE IAȘI, M. IAȘI PRIN PRIMAR și P. M. IAȘI, având ca obiect „anulare act administrativ” .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015 când, în aceeași compunere, a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 15.12.2014, reclamanta B. L. IFN SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția E. și Finanțe Publice Locale Iași, M. Iași prin Primar și P. M. Iași ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Dispoziției nr. 956 din 20.10.2014 prin care s-a respins ca tardiva contestația formulata de societatea reclamantă inregistrata sub nr. SJM nr. 3235/29.07.2014 recepționată de DEFPL Iasi sub nr._/05.08.2014
- obligarea Direcției Economice si de Finanțe Publice Locale Iasi/M. Iasi prin Primar de a lua act de deciziile rectificative depuse de societatea reclamantă in funcție de noile valori din rapoartele de evaluare din 05.05.2014 si pe cale de consecința sa emită o decizie de impunere pentru anul 2014 pentru fiecare dintre cele doua imobile descrise mai jos, in funcție de noua baza de impozitare: 2.359.730 lei pentru imobilul din ., respectiv 414.375 lei pentru imobilul din .>
- obligarea paratelor la a emite deciziile aferente anilor 2011, 2012 si 2013 prin
raportare la valorile pe care le-a comunicat prin adresa nr. 905/05.07.2011, respectiv 1556/30.06.2011 având in vedere ca societatea reclamantă a procedat la reevaluarea clădirilor, precum si tinand cont de opinia instanței de judecata exprimata in soluționarea dosarului nr._ si a BNR in adresele V/2/630/04.04.2014 si nr. V2/762/17.04.2014.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat următoarele:
In data de 29.05.2014 B. L. depus la registratura DEFPL Iasi pentru fiecare dintre cele doua imobile deținute de societate in Iasi doua declarații rectificative prin care a indicat noile valori de impunere in acord cu valorile din rapoartele de evaluare.
F. de aceste declarații fiscale, in data de 30.06.2014 DEFPL Iasi comunica adresa nr._/26.06.2014 din care rezulta ca DEFPL Iasi nu poate „considera imobilele situate in Iasi ca fiind reevaluate" intrucat „nu sunt înregistrate in contabilitatea societății".
In termenul legal, in data de 29.07.2014 a formulat fata de decizia DEFPL Iasi comunicata prin adresa nr._/26.06.2014 recepționată de B. L. in data de 30.06.2014 contestație in temeiul art. 205 alin 1 Cod procedura fiscala, prin care a criticat refuzul de a se lua in calcul noile decizii rectificative in care a reiterat susținerile noastre fata de particularitățile spetei.
DEFPL Iasi răspunde la aceasta contestație prin Decizia nr. 956 recepționată de societate in data de 20.10.2014 in care constata ca efectiv organul fiscal analizează o alta situație de fapt, iar nu cea învederată in contestația expediata in 29.07.2014 si recepționată de DEFPL Iasi in data de 05.08.2014.
In acest sens, arată ca organul fiscal răspunde dupa aproximativ 3 luni de zile cu depășirea termenului de 45 de zile edictat de Codul de procedura fiscala, iar acest răspuns in condițiile in care a fost emis cu o deosebita intarziere, nici nu analizează probleme revendicata in contestație formulata. Astfel constata cu surprindere in preambulul acestei dispoziții ca „contestația nr._/05.08.2014 [...] împotriva deciziei de impunere nr. 11400J/10.01.2014 privind stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2014" in ciuda faptului ca in contestația amintita nu a făcut vorbire de aceasta decizie, ci de doua declarații rectificative.
Astfel, daca in contestație, a criticat refuzul organului fiscal de a lua in calcul declarațiile fiscale rectificative depuse in data de 29.05.2014, constata ca in decizia atacata acesta face vorbire de o tardivitate a contestației inregistrata in data de 29.07.2014 prin raportare la o alta decizie de impunere - si anume la decizia 11400J din-10.01.2014, numai ca societatea nici nu a amintit de aceasta decizie in contestația formulata, prin urmare respingerea contestației ca fiind tardiva este complet neîntemeiata.
In egala măsura, solicita instanței de judecata sa oblige organul emitent sa ia in calcul declarațiile recficative, intrucat chiar daca formal DEFPL Iasi a emis un inscris intitulat Decizie si a declarat ca aceasta decizie este emisa in soluționarea contestației, efectiv nu a analizat cererea de a lua act de noile valori de impunere si de a emite o decizie de impunere pentru anul 2014 privind impozitul pe clădiri prin raportare la noua baza de impozitare.
In toata corespondenta purtata intre B. L. si DEFPL Iasi societatea se confrunta cu poziția inflexibila a organului fiscal care efectiv refuza sa ia in calcul faptul ca in cazul său exista o . dispoziții din legea speciala cu privire la inregistrarile contabile aplicabila societăților de leasing, fata de care organul fiscal nu face decât sa reia aceleași articole din Codul Fiscal dar care nu au imediata aplicabilitate in speța, si fara a indica in mod concret de ce susținerile reclamantei nu pot fi primite.
Poziția organului fiscal care efectiv refuza sa ia act de declarațiile rectificative, se axează pe faptul ca acesta nu considera ca aceste imobile sunt inregistrate in contabilitate, numai ca potrivit normele speciale de evidenta contabila, nu va putea inregistra aceste imobile dupa cum are reprezentarea organul fiscal . imobilizări.
In cazul unei societăți de leasing acesteia ii este complet interzis sa înregistreze in contabilitate . imobilizări strict valoarea care este indicata in raportul de evaluare.
Rațiunea acestei interdicții care se regăsește in prevederile legale speciale pornește de la simplul fapt ca toate aceste imobile pe care le cumpăra societățile de leasing in executarea obligațiilor din contractele de leasing, nu sunt destinate folosinței proprii, ci pentru a fi date in folosința utilizatorilor cărora li s-a acordat astfel finanțarea.
În continuare, reclamant prezintă pe larg argumentele pentru care consideră că trebuia luat act de declarațiile rectificative, prezentând și explicații legate de raportul de evaluare din 05.05.2014, de înregistrarea valorilor din raportul de evaluare în contabilitatea unei instituții financiare nebancare și de netemeinicia pretinderii cotei majorate de 40%.
Prin întâmpinarea depusă de pârâții Direcția E. și Finanțe Publice Locale Iași, M. Iași prin Primar și P. M. Iași s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâții arată că ,în fapt, reclamanta a investit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri privind anularea Dispoziției nr.956 din 20.10.2014 emisă în soluționarea contestației administrative nr._/05.08.2014 formulată împotriva Deciziei de impunere nr.11400J/10.01.2014 privind stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2014.
Mai arată că reclamanta a formulat pe cale administrativă contestația nr._/05.08.2014.
Analizând motivele invocate în contestația administrativă rezultă fără putință de tăgadă faptul că obiectul acesteia îl constituie sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță Decizia de impunere nr.11400J/10.01.2014.
Întrucât actul administrativ fiscal a fost comunicat prin posta cu confirmare de primire in data de 12.02.2014 iar contestația a fost înregistrată în data de 05.08.2014, termenul legal de 30 de zile pentru contestarea deciziei de impunere nr. nr.11400J/10.01.2014 privind stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2014 apare ca fiind încălcat.
Cu privire la fondul contestației administrative, învederează instanței de judecată faptul că reclamanta face parte din categoria persoanelor juridice care datorează impozit pe clădirile deținute în proprietate, potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Astfel, organul fiscal local a procedat la stabilirea impozitului aferent clădirilor situate în lași . și b.dul CA. Rosetti nr.52 în conformitate cu prevederile art.253 din Codul fiscal și prevederile HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal:
În considerarea faptului că pentru clădirea din Iași ..52 și pentru clădirea din Iași, ., rapoartele de reevaluare nu se regăsesc înregistrate în evidența contabilă a reclamantei ca o acțiune de reevaluare potrivit legislației contabile în vigoare iar anul 2014 se plasează în afara intervalului ultimilor cinci ani fiscali anteriori anului fiscal de referință, în mod legal organul fiscal local a stabilit impozitul pe clădiri prin aplicarea cotei de 40% corespunzătoare clădirilor nereevaluate în ultimii cinci ani anteriori anului fiscal de referință, la costul de achiziție.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
La data de 30.05.2014 s-a înregistrat la Direcția E. și Finanțe Publice Locale a M. Iași, sub nr._,_ și_/30.05.2014, două declarații rectificative privind stabilirea impozitului aferent anului 2014 pentru clădirile din Iași, . și . nr. 52 și o cerere a reclamantei B. L. IFN SA, însoțită de raportul de evaluare efectuat la 05.05.2014 de expert G. Michichiuc, prin care solicita să se ia act de noua valoare de impunere și să se emită o decizie de impunere pentru anul 2014 privind impozitul pe clădiri prin raportare la noua bază de impozitare și cu aplicarea cotei nemajorate de 0,95%, precum și să fie reemise deciziile de impunere aferente anilor 2011, 2012, 2013 prin raportare la suma din reevaluarea comunicată cu adresa nr. 1556/30.09.2011 și cu aplicarea cotei nemajorate de 0,95%.
La solicitările reclamantei de mai sus, Direcția E. și Finanțe Publice Locale a M. Iași a răspuns prin adresa nr._/26.06.2014 prin care a comunicat reclamantei că valorile declarate pentru cele două imobile nu sunt înregistrate în contabilitatea societății, conform documentelor prin care s-au probat declarațiile, motiv pentru care nu poate considera imobilele ca fiind reevaluate până la pronunțarea sentinței definitive în dosarul nr._ .
Împotriva acestui răspuns, reclamanta a formulat contestație administrativă înregistrată sub nr._/05.08.2014.
Prin Dispoziția nr. 956/16.10.2014 emisă de P. M. Iași a fost respinsă ca tardivă contestația reclamantei reținându-se că reclamanta nu a contestat Decizia de impunere nr. 1140J/10.01.2014 privind stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2014.
Verificând legalitatea și temeinicia actelor emise de pârâți în soluționarea cererii și a declarațiilor rectificative depuse de reclamantă și înregistrate sub nr._,_ și_/30.05.2014, Curtea reține că, chiar dacă răspunsurile pârâților nu sunt riguros motivate, prezintă unele elemente contradictorii și nu dau o calificare juridică corectă cererii reclamantei, totuși soluția de respingere a cererii reclamantei este temeinică și legală.
Astfel, Curtea reține că impozitul pentru cele două clădiri aferent anului 2014 datorat de reclamantă a fost stabilit prin actul administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr. 11400J/10.01.2014.
În situația în care reclamanta era nemulțumită de impozitul pe clădiri stabilit, putea contesta decizia de impunere de mai sus în condițiile și termenele prev. de 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Reclamanta nu a înțeles să conteste decizia de impunere, ci a procedat, ulterior emiterii deciziei, la reevaluarea imobilelor prin întocmirea de către un expert evaluator a unui raport de evaluare, urmată de depunerea celor două declarații rectificative și a cererii înregistrate sub nr._,_ și_/30.05.2014.
Curtea apreciază că solicitarea reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 84 din Codul de procedură fiscală care reglementează posibilitatea corectării declarațiilor fiscale.
Astfel, potrivit alin. 2 al art. 84 „declarațiile fiscale pot fi corectate ori de câte ori contribuabilul constată erori în declarația inițială, prin depunerea unei declarații rectificative”.
Sensul termenului de „erori” este precizat în alin. 5 al aceluiași articol potrivit căruia „prin erori, în sensul prezentului articol, se înțelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impunere”.
Rezultă din cele de mai sus că printr-o declarație rectificativă nu se pot aduce critici privitoare la temeinicia și legalitatea unei decizii de impunere anterioare și nici corecta declarațiile de impunere în baza unor documente întocmite ulterior, întrucât acestea nu duc la corectarea unor erori din decizia de impunere, ci prin ele se tinde a se dovedi netemeinicia și nelegalitatea deciziei de impunere.
Or, prin cele două declarații rectificative și cererea înregistrate sub nr._,_ și_/30.05.2014, reclamanta nu corectează vreo eroare pe care s-o fi făcut-o prin declarația inițială în baza căreia a fost emisă Decizia de impunere nr. 11400J/10.01.2014, ci formulează critici față de raționamentul aplicat de organul fiscal la emiterea deciziei de impunere, aducând ca probe și un raport de reevaluare întocmit ulterior.
Din acest motiv, Curtea apreciază că nu se poate reține caracterul nejustificat al respingerii cererii reclamantei de către pârâte, întrucât solicitările sale nu puteau face obiectul unor declarații rectificative, ci reclamanta trebuia să urmeze procedura de contestare a deciziei de impunere prev. de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Argumentele de mai sus sunt valabile și în ceea ce privește solicitarea reclamantei de reemitere a unor decizii de impunere pentru anii 2011, 2012 și 2013, iar în ceea ce privește impozitul pentru anul 2013, reclamanta chiar a contestat decizia de impunere, contestație ce formează obiectul dosarului nr._ . Acest dosar a fost soluționat în primă instanță prin sentința nr. 1573/20.05.2014 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. în sensul admiterii acțiunii reclamantei, însă sentința nu este definitivă și nici executorie, fiind atacată cu recurs aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție. Având în vedere că sentința de mai sus nu este executorie, pârâții nu au vreo obligație de a o pune în executare și nici de a se conforma raționamentului instanței cu ocazia emiterii deciziilor de impunere ulterioare.
Față de cele arătate mai sus, Curtea va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul . SA cu sediul in București, Piața A. lulia nr. 8, .,în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA ECONOMICA SI FINANȚE PUBLICE LOCALE IASI, cu sediul in Iasi, . si Sfanț nr. 11, jud. Iasi., M. IASI, PRIN PRIMAR cu sediul in Iasi, . si Sfanț nr. 11, jud. Iasi, P. M. IASI, cu sediul in Iasi, . si Sfant nr. 11, jud. Iasi, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 06.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
Red. ICG
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1147/2015. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2397/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
