Anulare act administrativ. Sentința nr. 1147/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1147/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 5345/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1147
Ședința publică din data de 23.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. V.
GREFIER: C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE - INSPECȚIA DE INTEGRITATE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul prin avocat cu delegație la dosar și pârâta prin consilier juridic D. V., cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta, prin consilier juridic învederează instanței faptul că până la acest moment nu a primit nicio comunicare referitoare la dosarul penal.
Reclamantul, prin avocat depune la dosar, copie de pe sentința penală nr. 67/08.07.2014 și de pe decizia penală nr. 1171/07.10.2014 pentru dovedirea faptului că acțiunea penală a fost soluționată.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de repunere a cauzei pe rol.
Părțile prezente, prin reprezentanți solicită repunerea cauzei pe rol.
Curtea, având în vedere că dosarul penal nr. 1185/P/2013 a fost soluționat definitiv, în temeiul dispozițiilor art. 415 Codul de Procedură Civilă, repune cauza pe rol, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității, excepție invocată de pârâtă și asupra fondului cererii.
Pârâta, prin consilier juridic solicită admiterea excepției inadmisibilității. Arată, că punctul 3 din cadrul Raportului de Evaluare se referă la existența indiciilor privind încălcarea Codului Penal și nu este altceva decât o sesizare a organelor de urmărire penală și nu un act administrativ în sensul Legii 554/2004. În rest, este vorba de un act administrativ care este supus legii contenciosului administrativ. Deci, este admisibil doar în parte, întrucât, în ceea ce privește conflictul de interese, doar instanța penală se poate pronunța.
Reclamantul, prin avocat solicită respingerea excepției. A formulat contestație împotriva raportului de evaluare în ceea ce privește conținutul și constatările sale administrative și nu împotriva deciziei ANI de a sesiza organul penal.
Pe fondul cererii, solicită admiterea contestației, fără cheltuieli de judecată. Solicită să se observe faptul că, strict din perspectiva conflictului de interese, dacă instanța penală s-a pronunțat în sensul că există conflict de interese, din punct de vedere administrativ, fapta nu există. I se impută încălcarea dispozițiilor art. 75 din Legea 393/2004, însă prevederile acestei legi sunt foarte clare și nu conțin obligația reglementată de legea administrativă în sarcina subiecților activi calificați.
Se invocă dispozițiile art. 76 alin. 1 legea 161/2003. Faptele reținute de către inspectorii de integritate în sarcina reclamantului nu sunt incriminate și/sau sancționate în materie disciplinară contravențională.
Situațiile în care un funcționar public se află în conflict de interese sunt specificate de dispozițiile art. 79 Cartea I, Titlul IV Capitolul I din Legea 161.
În speța de față, relațiile comerciale imputate, nu au fost încheiate cu o rudă de gradul întâi, ci cu o rudă de gradul doi. Dacă din perspectivă penală aceste fapte sunt încriminate, din perspectivă administrativă nu sunt.
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul asupra fondului cererii, solicită respingerea acesteia și menținerea Raportului de Evaluare. În cauză sunt îndeplinite condițiile conflictului de interese. De asemenea, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 75 din Legea 393/2004.
Curtea declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare pe excepția inadmisibilității și pe fondul contestației.
CU R T E A,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2013, sub nr._ reclamantul D. C. a formulat în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE (ANI) contestație la raportul de evaluare întocmit la data de 18 iulie 2013 în lucrarea cu nr._/S/II/12.09.2012.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că, față de situatia de fapt reținuta în Raportul de Evaluare, nu sunt incidente prevederile legale ce reglementează conflictul de interese.
Astfel, Contractul nr. 141/12.01.2011 a fost încheiat între Consiliul Local al Comunei Florești Stoenești, jud. G., în calitate de beneficiar și . în calitate de executant și a avut ca obiect Extindere Centru medical de permanența comuna Florești Stoenești . fiind de 72.000 lei inclusiv TVA. Toate operațiunile juridice care au precedat semnarea acestui contract au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
Contractul nr. 132/17.06.2010(2952/17.06.2010) a fost încheiat între Consiliul Local al Comunei Florești Stoenești, jud. G. și . în calitate de executant, având ca obiect achiziționarea și montarea a 3 aparate de aer condiționat HABITAT 12.000 BTU, valoarea contractului fiind de 5756 ron la care se adaugă TVA. Semnarea contractului susmenționat a fost precedată de operațiuni juridice necesare în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ulterior fiind derulate procedurile de supraveghere și recepție.
Ambele contracte au fost încheiate în baza dispozițiilor art. 18 și 19 din OG 34/2006, compararea ofertelor și atribuirea contractului a făcut obiectul analizei Comisiei de evaluare din cadrul instituției, din a cărei componență nu a făcut parte, comisie existentă în formula respectivă majoritar și anterior alegerii sale în funcția de Primar. Aceasta comisie a declarat câștigătoare oferta cea mai avantajoasă depusă de ..
Consideră reclamantul că în cauză sunt aplicabile regulile speciale de evitare a conflictului de interese prevăzute în secțiunea a 8-a, a OUG nr.34/2006.
Comisiile de evaluare a ofertelor, din care nu făcea parte, au stabilit de fiecare data, că oferta câștigătoare este cea a .
Mai învederează acesta că nu avea posibilitatea de a refuza încheierea contractelor cu ofertantul a cărei ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare, fără a încalcă prevederile art.204 alin.l din OUG nr.34/2006.
A mai arătat reclamantul că potrivit dispozițiilor art.70 din Legea nr. 161/2003 (reținute în raportul ANI, ca temei juridic al conflictului de interese), prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.
Afirmă încă o dată reclamantul că nu a avut atribuții în procedura de achiziție publica în baza căruia s-au încheiat contractele cu firma la care este administrator fratele său, prin urmare nu putea fi influențat de un interes patrimonial în îndeplinirea acestor atribuții.
De asemenea, potrivit art.76 din Legea nr.l61/2003, conflictele de interese pentru primari impun obligativitatea acestora să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.
Semnarea contractelor de achiziție nu se încadrează în dispozițiile art.76 din Legea nr.161/2003, întrucât nu constituie conflict de interese exercitarea atribuției de reprezentare prin actul formal al semnării unui contract atribuit în procedura de achiziție publică.
De asemenea, reclamantul contrazice concluziile raportului de evaluare, faptul că ar fi avut un interes de natură patrimonială - respectiv mărirea patrimoniului fratelui său, prin obținerea de către acesta a unor beneficii de natură salarială, întrucât patrimoniul fratelui său nu numai că nu a fost mărit, ci, din contră, acesta a dotat Consiliul Local din punct de vedere logistic (mobilier, calculatoare, plasme, etc).
În drept, au fost invocate disp. art. 22 și urm din Legea 176/2010.
Pârâta ANI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilitătii acțiunii în ceea ce privește încălcarea prev. art.253 ind. 1 Cod Penal.
În susținere, pârâta a arătat că în raportul de evaluare a cărui anulare se solicită, inspectorul de integritate identifică aspecte privind încălcarea legislației penale, iar efectuarea cercetărilor privind aceste aspecte nu intră în competențele Agenției Naționale de Integritate. Prin raportul de evaluare ce face obiectul analizei instanței de judecată s-a dispus: comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate; comunicarea Raportului de evaluare Instituției Prefectului, Județul G. pentru informare după rămânerea definitivă a acestuia; sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea cercetării privind săvârșirea de către dl.D. C. a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 Cod Penal. Prin urmare, raportul de evaluare întocmit are valoarea unei veritabile sesizări a organului de cercetare penală, formulată în temeiul dispozițiilor Codului de procedură penală, situație în care nu este admisibilă cererea formulată de reclamant.
Pe fondul cauzei, a solicitat pârâta respingerea contestației, ca neîntemeiată.
La data de 11.12.2013 cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 413 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului penal nr. 1185/P/2013.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol, constatând că dosarul penal menționat a fost soluționat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, Curtea constată că acțiunea reclamantului nu este inadmisibilă, astfel cum s-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 ”Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ”.
În cauză, pârâta a invocat inadmisibilitatea prin raportare la dispozitivul raportului întocmit la data de 18.07.2013, conform căruia s-a dispus: comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate; comunicarea Raportului de evaluare Instituției Prefectului, Județul G. pentru informare după rămânerea definitivă a acestuia; sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea cercetării privind săvârșirea de către dl. D. C. a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 ind. 1 Cod Penal.
Strict din acest punct de vedere, al dispozitivului, într-adevăr, contestarea raportului ar fi inadmisibilă, nerevenind Curții de Apel – secția contencios administrativ abilitatea de a se pronunța asupra unei sesizări de natură penală.
Însă, Curtea are în vedere nu numai dispozitivul actului contestat, ci și constatările din cuprinsul acestuia.
Or, la cap. IV se concluzionează în sensul că reclamantul ar fi încălcat prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (conflict de interese în materie administrativă).
Prin urmare, instanța de contencios este competentă să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acestei constatări a inspectorului de integritate.
Referitor, așadar, la acest aspect, Curtea reține următoarele:
Art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției definește conflictul de interese ca fiind ”situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”.
Potrivit art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali ”Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (…)”.
Art. 2 alin. 1 din același act normativ arată că ”Prin aleși locali, în sensul prezentei legi, se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene. Este asimilat aleșilor locali și delegatul sătesc”.
În cauză, reclamantul îndeplinea funcția de Primar al comunei Florești-Stoenești, jud. G. la data de 17.06.2010, respectiv 12.01.2011, când s-au încheiat între Consiliul Local la comunei și ., al cărei administrator era fratele acestuia, D. Ș., contractele nr. 132 și 141.
Participând la încheierea acestora, prin semnare, reclamantul s-a aflat, conform reglementărilor legale anterior menționate, în conflict de interese, fiind evident avantajul de natură patrimonială produs în patrimoniul rudei sale de gradul al doilea.
Nu pot fi primite apărările acestuia, potrivit cărora nu s-ar afla în situația indicată, întrucât nu a participat la procesele deliberative anterioare semnării celor două contracte, decizia aparținând Consiliului Local, el doar aducând la îndeplinire hotărârile acestuia, întrucât exercitarea atribuțiilor reglementate de art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 trebuie să aibă loc cu respectarea și a celorlalte dispoziții legale, inclusiv a celor ce asigură transparența în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, pentru prevenirea și sancționarea corupției.
A mai susținut reclamantul că situația conflictului de interese pentru primari este reglementată de art. 76 din Legea nr. 161/2003 și se referă la obligația acestora de a nu emite un act administrativ sau de a nu încheia un act juridic ori de a nu emite o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I”. Cum fratele său îi este rudă de gradul al II-lea, consideră că nu se poate vorbi despre un conflict de interese în cauză.
Curtea va înlătura și această apărare, în condițiile în care, după cum s-a reținut mai sus, starea de conflict de interese există și este reglementată inclusiv prin Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali la care trimite Legea nr. 161/2003.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că, de altfel, reclamantul a fost condamnat pentru infracțiunea de conflict de interese, reglementată de art. 253 ind. 1 Cod penal, prin sentința penală nr. 67/08.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1171?/A/07.10.2014 a Curții de Apel București – secția a II-a penală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată și va respinge tot ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul D. C. cu domiciliul în ., SAT PALANCA, ., nr. 104 în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE - INSPECȚIA DE INTEGRITATE, cu sediul în sector 1, București, .. 15.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la C. – secția a VIII-a.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
R. M. V. C. I. Ș.
Red./tehnored.RMV/4ex./08.05.2015
2 comunicări/
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1393/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1279/2015. Curtea de... → |
|---|
