Pretentii. Decizia nr. 1658/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1658/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 328/93/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.1658

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03._

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

GREFIER: B. C.

Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. reprezentantă PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2700/15.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Curtea, constatând că recurenta pârâtă prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art. 411 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 05.02.2014, sub nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. J. A FINANTELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUN BUCURESTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună restituirea taxei de poluare in cuantum de_ lei achitata cu ordin de plata nr.550/24.07.2008 plus dobânda legală prevăzuta de OG nr.13/2011, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în baza dispozițiilor art.453 C.proc.civ.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca prin achitarea de către subscrisa a documentului Permisio Temporal de Circulacion, a dobândit proprietatea asupra vehiculului second hand, marca Renault. Autovehiculul a fost achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Regatul Spaniei.

Reclamantul a arătat că a solicitat restituirea taxei de poluare în scris, insă răspunsul primit a fost de respingere a cererii.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 58/2008, intră sub incidența taxei autovehiculele standard prevăzute de normele RNTR 2, iar potrivit art. 4 lit. a) din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Dispozițiile Art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) au drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. În acest sens, primul paragraf al art. 110 din TFUE (ex-articolul 90 din TCE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.

Astfel, art. 110 din TFUE (ex-articolul 90 din TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența Curții Europene de Justiție, un sistem general de taxe interne aplicabil sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor (a se vedea hotărârile date în cauzele Haar Petroleum, C-90/94, Weigel C-387/01).

A mai precizat reclamantul și că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor art. 110 din TFUE (ex-articolul 90 din TCE), prin instituirea unei măsuri discriminatorii.

În speța de față, taxa de poluare se aplica în cazul autovehiculelor noi, autohtone și importate, precum și autovehiculelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare autovehiculele second hand înmatriculate deja în România. Se realiza astfel, în mod indirect, o discriminare între autovehiculele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și art. 110 din TFUE (ex-articolul 90 din TCE).

În acest sens, urmează a se avea în vedere și Hotărârea Preliminară din data de 07.04.2011, pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (C-402/09) care a statuat încălcarea art. 110 din TFUE (ex-articolul 90 din TCE), ce constituie dreptul Uniunii Europene, recomandând Guvernului României să aducă modificări Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Ori, și în acest caz, este aplicabil principiul supremației dreptului Uniunii Europene, enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza C./Enel (C-6/64) și confirmat în mod constant de jurisprudenta ulterioară a instanței comunitare.

Prin urmare, dreptul Uniunii Europene constituie parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național fiind ținut să aplice, în limitele competenței sale, dispozițiile dreptului Uniunii Europene, lăsând neaplicată, în caz de nevoie, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesar să ceară sau să aștepte eliminarea acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional (a se vedea cauza Simmenthal C-106/77).

Principiul supremației dreptului Uniunii Europene își găsește consacrarea și la nivel constituțional, în art. 148 alin. (2) din Constituția României, care spune că, în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare.

De asemenea, în art. 148 alin. (4) din Constituția României, se arată că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2).

Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de Procedură Fiscală, organul administrativ fiscal poate restitui la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale .

Având în vedere că în cazul de față au fost aplicate cu prioritate, în mod eronat, prevederile din dreptul intern, respectiv ale O.U.G. nr. 50/2008, deși erau contrare celor comunitare, solicităm instanței de judecată, în baza aceluiași art. 148 din Constituția României, rezolvarea acestui conflict de lege între dreptul intern și cel comunitar, în sensul aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare și nu a dispozițiilor contrare din legea internă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 194 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de Procedură Fiscală și prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex articolul 90 din TCE).

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei proba cu înscrisuri.

La data de 01.07.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar in subsidiar admiterea cererii de chemare in garanție cu consecința obligării Administrației fondului Pentru Mediu la restituirea taxei de poluare. Iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecata ca nefondata si menținerea taxei de poluare achitata de reclamant ca temeinica si legală.

Invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantei, raportat la faptul ca termenul de prescripție a început sa curgă de la data de 01.01.2009 și s-a împlinit la data de 01.01.2014.

In principal, pe cale de excepție, pârâta a invocat in temeiul art. 1 alin (1) si (2), art. 5 alin (1) si (4) si art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, lipsa calității procesuale pasive a instituției noastre in acest litigiu, solicitand admiterea exceptiei invocata, iar pe fond respingerea actiunii formulata de reclamant ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.

În subsidiar, în eventualitatea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, formulează temeiul dispozițiilor art.72 și urm. din C.pr.civ., cerere de chemare in garanție a Administrației F. Pentru Mediu, arătând ca Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitată de reclamant, Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, având numai atribuția legală de stabilire a cuantumului taxei de poluare.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat ca, taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 01.07.2008.

In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.

Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, invocate de reclamant in sustinerea actiunii a precizat ca incidenta in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, este inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi platita, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.

Totodata, in speta de fata, reclamanta nu se încadrează în situațiile de excepție prevazute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.

Prin urmare, dispozitiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.

In acelasi sens, a menționat ca potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite.

De asemenea, a precizat ca principiul" poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Deasemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).

Mai mult decat atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discutie la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.

In ceea ce privește susținerea reclamantului, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, in literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunitatilor Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra marfurilor nationale sau straine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict".

Din aceasta interpretare a Curtii ca de esenta taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor marfuri nationale sau straine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de catre reclamanta.

Asadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanesti, fie straine. Prin modificarile aduse Codului fiscal de catre Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in Romania. In acest caz, legislatia aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranziteaza o frontiera.

Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de poluare.

In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, a arătat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.)

În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale pana la data plății efective arata ca nici una din condițiile prevăzute de art.124 din OG 92/2003 nu este îndeplinita in cauza, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanța.

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicită respingerea lui, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 Cod proc.civila.

In drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 60 si 63, 205-208 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completările ulterioare, O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

La data de 17.07.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune a reclamantei, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Pe fondul cauzei, solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.

La termenul de judecată din 15.09.2014, instanța a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. R. pe care a admis-o, pentru considerentele reținute in practicaua hotărârii; a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la actiune, a fost încuviințata in principiu cererea de chemare in garanție formulata de parata; a fost administrata proba cu înscrisurile depuse de reclamanta.

Prin sentința civilă nr. 2700/15.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov- Secția Civilă a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta . SRL in contradictoriu cu paratul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva. A fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamanta . in contradictoriu cu parata A. J. A FINANTELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUN BUCURESTI. A fost obligată parata sa restituie reclamantei suma de_ lei reprezentând taxa pe poluare, la care se adăuga dobânda fiscala calculata începând cu data când a fost achitată taxa (24.07.2008), pana la data plății efective. A fost obligată parata sa plătească reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata. A fost admisă cererea de chemare in garanție formulata de parata A. J. A FINANTELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUN BUCURESTI in contradictoriu cu chemata in garanție A. F. PENTRU MEDIU. A fost obligată chemata in garanție către parata la plata sumelor ce fac obiectul acțiunii principale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

In fapt, reclamanta a achiziționat un vehicul marca RENAULT având . VF622GXA0C0018734, înmatriculat in 1998 si achizitionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene (f.5-14).

Pentru înmatricularea in România a acestui vehicul, reclamanta a plătit taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 in sumă de_ lei, astfel cum rezultă din decizia de stabilire a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/18.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari (f.8) si a ordinului de plata nr.550/24.07.2008 (f.9).

Raportat la actele depuse, instanța a apreciat că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.

Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.

Instanța a reținut că dispozițiile art.110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.

A observat că prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.

Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 (anterior 90) din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.

În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.

Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, modificată, prin obligarea reclamantului la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art.110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art.148 alin.4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va constata că este întemeiata solicitarea reclamantei de restituire a sumei de_ lei, plătită cu titlu de taxa pentru poluare, urmând a fi obligata pârâta la plata acesteia.

In privința obligării paratei si la plata dobânzii începând cu data achitării taxei si pana la momentul restituirii efective, tribunalul o va admite in parte intrucat in speta nu este aplicabila dobanda civila solicitata de reclamanta si dobanda fiscala având in vedere pe de parte dispoz. art.124 al.1 si 2 CPF iar pe de alta parte, Hotărârea preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-565/11, I..

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis in parte acțiunea, in sensul reținut.

Constatând culpa procesuală a paratei, in temeiul art.453 NCPC tribunalul a obligat-o către reclamantă la plata cheltuielilor de judecata (taxa judiciara).

F. de soluția reținuta pe excepție, tribunalul a respins acțiunea reclamantei in contradictoriu cu paratul S. român ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

In privința cererii de chemare in garanție a Administrația F. pentru Mediu formulata de parata tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată si a admis-o având in vedere următoarele aspecte:

In cauza suma de_ lei a fost calculata de parata si după achitarea acesteia de către reclamant a fost transferata pe numele Administrației F. de Mediu la Trezoreria sector 6 București in contul „disponibil din taxe de poluare pentru autovehicule”, aspect precizat in întâmpinare si necontestat de către chemata in garanție.

F. de aspectele învederate anterior tribunalul a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74 NCPC pentru admiterea cererii formulata de parata.

In consecința, a obligatat chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu să restituie paratei sumele din acțiunea principala.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Biroul Juridic C. 6, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orasenesc B., apreciind că sentința a fost data cu aplicarea greșita a legii, (art. 483 si armatoarele Cod procedura civila, respectiv 488 alin. 1 pct. 8).

În motivare, recurenta pârâtă arată că instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București.

Astfel, având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către aceasta, intre institutia pârâtă si intimata-reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care solicita admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii excepției lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

In ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 11.228 lei, arată faptul ca, instanta de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamanta nu Ie-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.

Totodata, fata de argumentul retinut de către instanta, in sensul ca taxa de poluare din Romania este discriminatorie apreciază ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi retinute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in Romania.

Astfel, argumentele invocate sunt neîntemeiate, întrucât legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Prin urmare instanta ar trebui sa stabileasca prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.

In acest context trebuie mentionat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazeaza si Instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene.

F. de cele mentionate mai sus, invederează instantei faptul ca obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constitutie, si cea speciala, prevăzută de art.110 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecătorești. Totodata, trebuie retinut si faptul ca nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei ingradiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunitatii Europene. Mai mult decât atat potrivit art. 126 alin.2 din Constitutia României "Competenta instantelor judecătorești si procedura de judecata sunt prevăzute numai prin lege."

Potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedura fiscala ,,împotriva actelor administrative-fiscale, reclamanta poate formula contestatie la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a articolului sus mentionat arata ca formularea contestatiei nu iniatura dreptul la acțiune, in condițiile legii, direct in fata instantei.

Astfel ca pentru contestarea actelor administrativ fiscale exista doua cai: -fie petenta se adreseaza cu o contestatie organelor administrativ -fiscale, in condițiile aratate de art. 205-209 Cod procedura fiscala, iar daca este nemultumit de modalitatea de soluționare a contestatiei poate ataca in fata instantei de contencios administrativ competente decizia de soluționare a contestatiei;

- fie, daca nu opteaza pentru formularea unei contestatii in fata organului fiscal, atacata in fata instantei de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal sau netemeinic, cu respectarea insa a dispozițiilor legii nr. 554/2004, inclusiv in ceea ce privește dispozițiile art. 7 care impun efectuarea procedurii prealabile."

Or, reclamanta nu a urmat nici una dintre cele doua cai aratate anterior, ci a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respectiv Decizia de calcul a taxei de poluare.

Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamanta nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care solicita a se considera taxa de poluare achitata de reclamanta ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neintemeiata.

Cu privire la obligarea Administrației Finanțelor Publice a orașului B. prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București la plata dobânzii, arata ca sentinta este netemeinica si nelegala.

Potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzută pentru acordarea acestora.

Cu privire la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin.1 Cod proc.civila.

În cauză reclamantul nu Invocă niclun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, emisă de către institutia pârâtă, ci caracterul ilicit al dispozițiilor Legii 9/2012 aspect ce nu poate fl reținut în culpa instituției pârâte.

Institutia pârâtă s-a conformat unor dispoziții legale speciale, în vigoare la acea dată, prin emiterea Deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.

Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicita respingerea si acestui ca pat de cerere.

Ca practica judiciara, invederează Sentința civila nr.167/14.01.2011 pronunțata de Tribunalul S., Secția civila, in dosarul nr._ .

Arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, aratand ca își menține apararile făcute la fondul cauzei.

F. de argumentele prezentate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.

In drept, art. 483 si urmatoarele Cod de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal,, Legea nr. 157/2005, Constitutia României.

In conformitate cu prevederile art. 229 din OG 92/2003, coroborate cu dispozițiile art. 30 alin 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru si timbru judiciar., recursul este scutit de plata taxei de timbru sl a timbrului judiciar.

Solicita judecarea prezentei si in conformitate cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Intimata reclamantă S.C. T. CO. S. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, invocată prin motivele de recurs motivat de faptul că, atât la calcularea și încasarea acestei anomalii legislative ce s-a intitulat „taxa de poluare", cât și la restituirea ei, legiuitorul a prevăzut că este competent pentru efectuarea acestor operațiuni organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe.

Pe fondul cauzei arată că, în fapt, prin afirmațiile din recurs invocate, intimata încearcă să inducă în eroare instanța de recurs și să creeze o falsă legalitate a motivelor expuse de aceasta în cerere.

Astfel, cu privire la „practica judiciară" învederată de intimată în ultima pagină a recursului, referitor la Sentința Civilă nr. 167/14.01.2011, pronunțată de Tribunalul S., Secția Civilă, în Dosarul nr._, solicită a nu fi luată în seamă având în vedere că această sentință a fost modificată prin Hotărârea Civilă nr.6340/25.11.2011, pronunțată de Tribunalul S., în Dosarul nr._, ce a avut ca obiect revizuire. În ședința de judecată din data de 26.06.2012, instanța de recurs a Curții de Apel Cluj a respins cererea de recurs formulată de D.G.F.P. S. - A.F.P. Șimleu Silvaniei și a menținut dispozițiile Sentinței Civile nr. 6340/25.11.2011, pronunțată în Dosarul nr. 4200/_ al Tribunalului S..

Față de toate aceste motive solicită a se constata că toate motivațiile recurentei-intimate din cererea de recurs bazate pe așa zisa „practică judiciară" statuată prin sentința civilă nr. 167/14.01.2011, pronunțată de Tribunalul S., Secția Civilă, în Dosarul nr._, sunt simple aserțiuni ce nu au nicio legătură cu Hotărârea Preliminară din data de 07.04.2011, pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (C-402/09) care a statuat încălcarea art. 110 din TFUE (ex-articolul 90 din TCE), ce constituie dreptul Uniunii Europene, recomandând Guvernului României să aducă modificări Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.

Față de toate aceste motive solictă respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta-pârâtă în motivele de recurs, iar pe fondul respingerea recursului formulat de recurenta-pârâta și menținerea dispozițiilor Sentinței Civile nr. 2700/15.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, ca legale și temeinice.

În drept, art. 205 Cod procedură Civilă.

Examinând recursul de față, în raport de motivele de recurs invocate, cât și în raport de dispozițiile art. 488 Noul Cod proc.civ., Curtea urmează să-l respingă ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la criticile aduse sentinței recurate de către recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. reprezentantă prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, Curtea constată că tribunalul în mod corect a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. având în vedere că respectivele decizii de stabilire a taxei de poluate si a cererii de restituire a taxelor, sunt emise de către parata, astfel ca actele acesteia sunt contestate.

Pe fond, Curtea reține că, reclamanta a achiziționat un vehicul marca RENAULT având . VF622GXA0C0018734, înmatriculat in 1998 si achizitionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Pentru înmatricularea in România a acestui vehicul, reclamanta a plătit taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 in sumă de_ lei, astfel cum rezultă din decizia de stabilire a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/18.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari si a ordinului de plata nr.550/24.07.2008.

Curtea constată că astfel cum în mod corect s-a reținut și de instanța de fond dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.

Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.

CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.

Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.

Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.

Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 au fost respectate de organul fiscal.

Cu privire la dobanda legala Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă avându-se în vedere că, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.

Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.

Pe de alta parte, jurisprudența Curții Europene de Justiție este in acelasi sens. Astfel, prin Hotărârea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii. Prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protecție efectiva a dreptului încălcat.

De asemenea, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 – Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile – S.R.L., a stabilit că procedurile reglementate de statele membre pentru restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.

Curtea apreciază că aceste principii nu pot fi respectate prin aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora taxa a fost percepută, ci numai prin aplicarea principiilor specifice instituției plății nedatorate, care impun repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea sumei încasate cu titlu de taxă, precum și a dobânzii fiscale calculate de la data la care taxa a fost încasată și până la restituirea efectivă, ca beneficiu nerealizat.

In mod legal, prima instanta a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata, deoarece, urmare a faptului ca parata a cazut in pretentii, fiind aplicabil art. 453 NCPC.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 Noul Cod proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul de formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. reprezentantă PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2700/15.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în ., .. 172, județul Ilfov, intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

V. D. U. D. B. V.

GREFIER

B. C.

Tribunalul București – S.II a C.

Jud.fond A. D.

Red. jud. U.D.

Tehnored. DCD/5 ex.

← Obligatia de a face. Sentința nr. 1831/2015. Curtea de Apel...		Obligaţia de a face. Decizia nr. 1393/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act administrativ. Sentința nr. 2123/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligatia de a face. Sentința nr. 1831/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 1393/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 1147/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 1279/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 2397/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI