Pretentii. Decizia nr. 1817/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1817/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 16208/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1817
Ședința publică din data de 26.03.2015
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs în contencios administrativ formulată recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.3694 din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. F. și intimata - chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 245 Codul de Procedură Civilă, repune cauza pe rol, după care, constatând că aceasta se află în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Secția a IX-a sub nr. 16.208/3/ 2012, reclamantul S. A. F. a chemat in judecata pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/22.02.2012,obligarea pârâtei să îi restituie suma de 8861 lei, sumă ce a fost achitată cu titlu taxă de emisii poluante.
Prin sentința civilă nr. 3694/26.06.2013, Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3; a admis acțiunea formulată de reclamantul S. A. F., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 8861 lei reprezentând taxă de emisii poluante cu dobânda legală din 24.02.2012 până la data restituirii efective. A anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/22.02.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3; a admis cererea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu; a obligat Administrația F. pentru Mediu la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 a sumei de 8861 lei reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda legală din 24.02.2012 până la data restituirii efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 3 București, că este neîntemeiată și a respins-o, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia si a cărui anulare se solicita prin prezenta acțiune, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Analizând materialul probator al dosarului tribunalul a reținut că, reclamantul S. A. F. a achiziționat un autoturism BMW,tip 765/HM21/730D . WBAHM21060DS72401,an fabricație 2007, auto înmatriculat anterior din 24.10.2006 in Germania. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 8861 lei, calculată prin decizia nr._/22.02.2012 a AFPS3.
Tribunalul a considerat că sunt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pârâta AFPS2, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamant.
Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Așadar, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamant, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație inmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in România înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.
Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Analizând dispozițiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe parcursul anului 2012, pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru, cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja inmatriculate in România.
Legea nr.9/2012 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in România si vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că taxa a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale reclamantei, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 al.1, 2 al.2 și 8 al.1 din legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art.18 al.1 din legea nr.554/2004, tribunalul a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei privind taxa pentru emisii poluante nr._/22.02.2012 ca nelegală, a obligat pârâta AFPS3 să restituie reclamantului suma de 8861 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda aferentă de la data plății taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamantului prin pretinderea taxei, după cum a statuat și CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza I..
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulata de parata AFP sector 3 pentru parata AFM, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 1 din legea nr. 9/2012. Prin urmare, instanța de fond a reținut ca că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pârâtă AFP sector 3 București având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, iar Administrația F. pentru Mediu obligată la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București a sumei de 8861 lei reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală calculată de la 24.02.2012 până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă.
De asemenea, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul Administrației Finanțelor Publice Sector 6 nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă.
S-a arătat că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 3.
S-a învederat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare și H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe ce poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă du poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar și în scopul asigurării protecției mediului și finanțării unor programe și proiecte pentru protecția mediului.
Având în vedere faptul că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 3, conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către reclamant, intre recurentă și acesta, nu exista nici un raport juridic fiscal privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, a susținut că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, având în vedere considerentele următoare:
Taxa de poluare care a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Totodată, față de susținerea reclamantei că taxa de primă înmatriculare auto, din România este discriminatorie, apreciază recurenta-pârâtă că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România.
De asemenea, în cazul în care ne aflăm în prezența acelorași specificații tehnice, legislația noastră prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum, indiferent dacă este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
Astfel, argumentele invocate sunt neîntemeiate, întrucât legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, instanța ar trebui să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
S-a mai învederat ca reclamantul nu a contestat potrivit dispozițiilor art.205 și urm. Cod procedura fiscala, actele administrativ fiscale. Acesta a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare. S-a arătat că, corespondenta adresata instituției recurente, reprezintă o modalitate de exprimare a nemulțumirilor reclamantului cu privire la legalitatea perceperii taxei de poluare fara a indica in mod concret actul administrativ fiscal considerat nelegal, pentru care sa fie solicitata anularea.
În ceea ce privește dispoziția instanței privind restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, s-a învederat și ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare. Or, restituirea solicitata nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Din textul OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se reține că este vorba de restituirea taxei de poluare numai în anumite condiții, reglementate în art. 8 din OUG nr. 50/2008.
Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederile art. 9 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, rezultă fără dubii că reclamanta nu se regăsește în niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care a solicitat recurenta-pârâtă să se considere taxa de poluare achitată de reclamantă ca legal datorată, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și 3041 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimatul reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca BMW, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxa pentru emisiile poluante în cuantum de 8861 lei, conform chitanței . nr._/24.02.2012.
Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justiție Europeană în Cauzele reunite C. si C. C-97/13 si C-214/13, conform Ordonanței pronunțate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
În mod corect prima instanță a reținut legitimarea procesual pasiva a paratei, având în vedere calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Într-adevăr, raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamantă și Administrația Finanțelor Publice, aceasta autoritate publică fiind emitenta actului administrativ, decizia de calcul, respectiv care a încasat taxa, emițând chitanța, fiind fără relevanță că sumele sunt virate în contul Administrației F. de Mediu.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3694/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. F. și intimata - chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red. I.F./Tehnodact. D.G.D./2 ex.
Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal
Judecător de fond: L. P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1814/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 618/2015. Curtea de... → |
|---|
