Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1814/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1814/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 3315/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1814
Ședința publică din data de 26.03.2015
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs în contencios administrativ formulată recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 309/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 245 Codul de Procedură Civilă, repune cauza pe rol, după care, constatând că aceasta se află în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 18.12.2012 sub nr._ reclamantul G. I., a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a Comunei Hotarele prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului G. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule din data de 05.11.2012 a Administrației Finanțelor Publice a Comunei Hotarele și pe cale de consecință obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7.997 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, achitată conform chitanței . nr._ din data de 05.11.2012, achitarea dobânzilor legale aferente de la data încasării taxei și până la data restituirii efective.
Prin sentința civilă nr. 309/17.04.2013, Tribunalul G. a admis acțiunea formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a comunei Hotarele prin D.G.F.P. G.; a admis în parte cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a comunei Hotarele prin D.G.F.P. G.; a dispus anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule din 05.10.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Hotarele; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 7.997 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru autoturismul marca Land Rover cu chitanța . nr._ din 05.11.2012 plus dobânda legală de la data plății, respectiv 05.11.2012 și până la data plății efective; a obligat chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Hotarele suma de 7.997 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant, sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, în vederea restituirii acesteia către reclamant; a respins cererea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Hotarele de obligare a chematului în garanție la plata dobânzii legale; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, motiv pentru care a admis-o în consecință, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Astfel, reclamantul G. I. a achitat la data de 05.11.2012 suma de 7.997 lei cu titlu de taxă de poluare pentru înmatricularea în România a autovehiculului marca Land Rover, achiziționat de acesta de la Ș. Dealer Automobile SRL, care la rândul său l-a cumpărat din Belgia.
Ulterior, considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a instanței de judecată cu prezenta acțiune, problema invocată și care se pune în speța de față, este de a se stabili dacă norma internă în baza căreia s-a perceput taxa de poluare, respectiv Legea nr.9/2012 este contrară normei comunitare reprezentată de art.110 (fost art.90) din Tratat.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule percepută reclamantului are caracterul unei taxe discriminatorii față de situația existență la nivel național în cazul actelor translative de proprietate a unui autovehicul folosit, în contextul în care în speță, autovehiculul a fost deja înmatriculat în alt stat, fiind plătită taxa de primă înmatriculare, pe când prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, se prevede că „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Mai mult, suspendarea aplicării art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 prin art.1 din Ordonanța de urgență nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013, articol care face referire strictă la autovehiculele rulate în România, creează și menține regimul discriminatoriu arătat.
Prin urmare, taxa de poluare pentru autovehicule se datorează (cel puțin la data judecării pricinii) cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul. Tribunalul a observat că această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art.110 (fost art.90) paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa de poluare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar încă de la data de 05.01.2009, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art.110 (fost art.90) din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art.110 (fost art.90) din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art.110 (fost art.90) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 (fost art.90) din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 7.997 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru autovehiculul marca Land Rover cu chitanța . nr._ din 05.11.2012, plus dobânda legală de la data plății, respectiv 05.11.2012 și până la data plății efective, calculată conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului încercat de reclamant.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, tribunalul a constatat că reclamantul s-a adresat instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei de poluare, în condițiile în care pârâta și-a manifestat opoziția expresă cu privire la restituirea taxei respective, deși reclamantul s-a adresat acesteia cu o cerere în acest sens.
Așadar, obiectul judecății de față este reprezentat de pretenția restituirii sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, anularea (contestarea) deciziei de calcul a acestei taxe reprezentând un aspect subsidiar, deciziei lipsindu-i rațiunea de a mai exista în condițiile în care încasarea sumei s-a demonstrat a fi nelegală din perspectiva dreptului comunitar.
Ca atare, văzând și decizia nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a dispus anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule din 05.10.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Hotarele.
Conform art.1 din Legea nr.9/2012 taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art.5 din același act normativ, taxa se calculează de către organul fiscal competent și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat că, întrucât chemata în garanție a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, această taxă nu era datorată și ca urmare, în conformitate cu art.60 Codul procedură civilă va admite cererea de chemare în garanție, obligând Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei de 7.997 lei reprezentând taxă de poluare, în vederea restituirii acesteia către reclamantă.
Tribunalul a respins cererea pârâtei de obligare a chematului în garanție la plata dobânzii legale, având în vedere faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul Legii nr.9/2012, neputând fi reținută vreo culpă a chematului în garanție. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul instituției de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, aceasta nefăcând nicio operațiune legată de acestea.
Prin urmare, Administrația F. pentru Mediu nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata dobânzi legale.
Tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE HOTARELE), solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 309/17.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii, s-a arătat că recurenta-pârâtă consideră hotărârea instanței de fond nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta-pârâtă că, în baza cererii formulate de reclamant la Administrația Finanțelor Publice Hotarele, aceasta a procedat la calculul taxei de poluare aferente autoturismului achiziționat de reclamant și pe care dorea să-l înmatriculeze în România, emițând Decizia de calcul a taxei pe poluare din data de 5.11.2012.
În baza deciziei de calcul a taxei pe poluare, reclamantul a achitat la Trezoreria Hotarele taxa de poluare în sumă de 7.997 lei.
Apreciază recurenta-pârâtă că, nu se poate considera că instituția recurentă este în culpă ca urmare a emiterii deciziei de plată a taxei de poluare, întrucât această taxă fost stabilită printr-un act normativ în vigoare la acea dată, astfel că organul fiscal nu a făcut altceva decât să respecte legea.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinări.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justitie Europeană în Cauzele reunite C. si C. C-97/13 si C-214/13, conform Ordonantei pronuntate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea natională în discutie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulatie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE HOTARELE), împotriva sentinței civile nr. 309/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red. I.F./Tehnodact. D.G.D./2 ex.
Tribunalul G.
Judecător de fond: M. Z. U.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3775/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1817/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
