Anulare act administrativ. Sentința nr. 618/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 618/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 5473/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.618
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.03.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. - C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE PRIN CENTRUL REGIONAL P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE 3 SUD TÂRGOVIȘTE având ca obiect „ anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE prin consilier juridic M. R. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind reclamantul F. A. și pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE PRIN CENTRUL REGIONAL P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE 3 SUD TÂRGOVIȘTE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,
Curtea acordă lămuriri reprezentantului pârâtului că pentru termenul de judecată de astăzi reclamantul nu a înaintat precizări în sensul de a proba motivele temeinice cu privire la depășirea termenului de prescripție de 6 luni în care se poate solicita anularea actului administrativ individual.
Reprezentantul pârâtului solicită ca reclamantul să fie decăzut din dreptul de a mai propune alte probe. Învederează că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, având în vedere faptul că AFIR este instituția care poate sta în acest proces având personalitate juridică, motiv pentru care solicită admiterea acestei excepții.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției principale a tardivității.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.09.2014 sub nr._ reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE PRIN CENTRUL REGIONAL P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE 3 SUD TÂRGOVIȘTE a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1- Anularea Deciziei nr.4987/11.11.2013;
2- Obligarea autorităților pârâte să demareze faza de evaluare tehnico-financiară, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor legale din punct de vedere administrativ și al eligibilității;
3- Obligarea autorităților pârâte, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 198.900 euro, reprezentând contravaloarea ajutorului public nerambursabil prevăzut în cererea de finanțare;
4- Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În fapt, arată reclamantul că a depus cererea de finanțare pentru proiectul cu titlul „Achiziție utilaje pentru dezvoltare microîntreprindere” cu numărul F31M_ la OJPDRP Teleorman.
În urma verificării cererii de finanțare și a informațiilor suplimentare, proiectul a fost declarat neeligibil.
Motivele declarării neeligibilității proiectului contravin ghidului solicitantului, procedurilor de evaluare-selectare ale APDRP și ideii de evaluare unitară a tuturor proiectelor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâtul M. A. și Dezvoltării Rurale (MADR) s-a arătat că față de cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, înțelege să invoce în principal: excepția lipsei calității procesuale pasive a MADR cu consecința scoaterii ministerului din cauză, urmând ca în cazul respingerii acesteia să se analizeze excepția tardivității introducerii acțiunii având în vedere dispozițiile imperative ale art. 11 alin 1 lit. a și alin 5 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar pe fond a se respinge acțiunea ca nefondată.
Referitor la excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, în raport de art. 11 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 2 alin. 1 Lit c) din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Având în vedere obiectul acțiunii, se constată că este un act administrativ cu caracter individual, deoarece este adresat în sarcina unei persoane, care stabilește drepturi și obligații pentru subiectul căruia i s-a adresat.
Întrucât este o solicitare de anulare act administrativ - Notificarea nr. 4987/11.11.2013 emisă în baza unei cereri de finanțare cu nr.F312M_ pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.13 Ut. c) din Legea 554/2204 care arată că termenul de introducere a acțiunii este nu mai târziu de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau, pentru motive temeinice, și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoștință.
Așadar, pentru admisibilitatea cererii și statutarii faptului că aceasta s-a formulat în termen legal, reclamantul avea obligația, cum imperativ prevăd dispozițiile legale, de a dovedi că a promovat acțiunea în termen de 6 luni, calculat de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau, în extremis, dovada existenței unui motiv întemeiat de natură a-l împiedica s-o promoveze în termen legal, ce vădit nu-și găsește incidența.
D. urmare, trebuie făcută dovada plângerii prealabile de către reclamantă.
În ipoteza de a se considera că dovada plângerii prealabile s-a făcut și, contestația împotriva acestei notificări sa depus la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit- OJPDRP-Teleorman în data de 19.11.2013 cu nr. de inregistrare 5089. Contestatorul a primit răspunsul de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit- OJPDRP-Teleorman cu nr. 5269/24.02.2014 la contestație, în data de 27.02.2014, sub semnătură cu confirmare de primire (atașată acțiunii chiar de către reclamant).
După ce s-a făcut dovada plângerii trebuie calculat termenul de 6 luni de la formularea acesteia, potrivit art. 11 alin.1 lit.c) din Legea nr. 554/2004. Astfel, acest termen ar fi trebuit calculat de la data de 19.11.2013. Cum acțiunea a fost introdusă la data de 02.09.2014, deci mult peste termenul prevăzut de lege, consideră că acesta trebuie respinsă ca tardiv formulată.
Dacă s-ar face aplicarea art. 11 alin.1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 și că dovada plângerii prealabile s-a făcut și, contestația împotriva acestei notificări s-a depus la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit- OJPDRP-Teleorman în data de 19.11.2013 cu nr. de inregistrare 5089. Contestatorul a primit răspunsul de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit-OJPDRP-Teleorman cu nr. 5269/24.02.2014 la contestație, în data de 27.02.2014, sub semnătură cu confirmare de primire (atașată acțiunii chiar de către reclamant). Deci, termenul de introducere a acțiunii să considerăm că se poate face și de la data de 27.02.2014 când s-a primit răspunsul la plângerea prealabilă (contestația nr. 5089/19.11.2013). Cum acțiunea a fost introdusă la data de 02.09.2014, deci tot peste termenul de 6 luni (termenul limită ar fi fost 27.08.2014) peste termenul prevăzut de lege, considerăm că acesta trebuie respinsă ca tardiv formulată.
Potrivit art.11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 termenul de 6 luni este termen de prescripție, iar depășirea acestuia atrage respingerea acțiunii ca fiind tardiv introdusa.
P. aceste motive, solicită ca instanța să analizeze excepția tardivității invocată și să o admită, iar pe fond să respingă cererea ca nefondată.
În ceea ce privește petitul doi și trei al acțiunii principale referitor la „obligarea pârâtelor să demareze faza de evaluare tehnico-financiară, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor legale din punct de vedere administrativ și al eqibilitătii " și "autorităților pârâte, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 198.900 euro, reprezentând contravaloarea ajutorului public nerambursabil prevăzut în cererea de finanțare" consideră pârâtul că acestea sunt inadmisibile și nefondate, în condițiile în care singura autoritate care poate analiza îndeplinirea condițiilor de eligibilitate este autoritatea competentă AFIR (fostă APDRP).
Dacă s-ar admite petitul doi al cererii, instanța si-ar depăși atribuțiile, neputând ține locul autorității publice investită prin lege să analizeze cererile de eligibilitate.
Instanța de contencios nu poate decât să analizeze, să constate legalitatea sau nelegalitatea actelor și procedurilor administrative, nu are în atribuții obligarea pârâților la încheierea de contracte și nu se poate substitui autorităților competente care au această sarcină exclusivă.
P. aceste motive, consideră pârâtul că petitul doi de cerere trebuie respins ca inadmisibil.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a reținut cauza în pronunțare asupra asupra excepției principale a tardivității.
Asupra excepției tardivității invocată în cauză, Curtea a constatat că Decizia atacată este un act administrativ individual, deoarece vizează o cerere a petentului pentru finanțarea proiectului de achiziție a unor utilaje. Cererea sa a fost respinsă ca neeligibilă, pentru neîndeplinirea unor condiții.
Actele administrative individuale nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv spre exemplu, funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul A.N.V. sau privesc un număr restrâns de imobile, ca și listele din Anexele la HG nr.975/2002.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că distincția între actele administrative individuale și cele normative se realizează în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc. Astfel, actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte, ori față de un număr limitat de subiecți de drept ori bunuri (Decizia nr. 1718 din 26 februarile 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect anulare act administrativ).
O astfel de calificare are la bază definirea actelor normative ca fiind acea categorie de acte juridice care conțin o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecți de drept nedeterminați și a actelor individuale ca fiind acea categorie de acte care urmărește stabilizarea unei situații juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept sau de bunuri.
Așadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor, cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor ori bunurilor cărora li se aplică (Decizia ICCJ nr. 2110/2012, Dosar nr._ ).
Cu privire la modalitatile comunicarii unui act administrativ individual: in mod incontestabil, cel mai eficient mod de comunicare este inmanarea actului, sub semnatura, destinatarului, fie direct de catre emitent, fie prin intermediul unui curier administrativ sau posta, cu scrisoare recomandata. Varianta extrema, aplicabila in situatia in care destinatarul refuza sa primeasca sub semnatura actul sau nu este gasit la sediu (domiciliu), este afisarea, afisaj care este atestat prin redactarea unui proces-verbal de afisare, certificate prin semnatura unui martor.
Procedeul comunicarii actelor administrative individuale prin afisare nu poate fi substituit si nici confundat cu publicarea, deoarece, asa cum s-a aratat, prezumtia si obligatia de cunoastere a textelor publicate in Monitorul Oficial opereaza doar fata de normele de drept, instituind prezumtia si obligatia de cunoastere a legii.
Conform art.11 din Legea nr.24/2000, în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.
(3) Legile se publică imediat după promulgare, însoțite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnătura președinților celor două Camere.
(4) Ordonanțele și hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru și contrasemnate de miniștrii care au obligația să le pună în executare.
(5) Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.
Se conchide astfel asupra naturii de act administrativ individual.
Cu privire la termenul de introducere a cererilor de anulare a acestor acte, conform art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) P. motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Petentul a depus contestație contra actului în data de 19.11.2013 și a primit răspuns de la autoritate prin comunicarea nr. 5269/24.02.2014, aspect dovedit și recunoscut la fila 179.
Astfel, fiind în ipoteza prevăzută de art. 11 alin. 1 lit.a) „data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă”, termenul de 6 luni a curs de la data de 24.02.2014 și s-a împlinit la 24.08.2014, iar acțiunea a fost înregistrată în data de 02.09.2014. Nu a existat un plic care să ateste o dată mai recentă, plângerea s-a depus de o persoană fizică, fapt atestat de . buletin notată pe referatul de repartizare aleatorie (fila 1).
Cu privire la natura juridică a celor termene, de 6 luni, respectiv de 1 an, primul termen este de prescripție, dar trebuie corelat cu cel de 1 an de zile care este de decădere. Nu au fost dovedite motive temeinice cu privire la depășirea termenului de alin. 1 lit.a) pentru a ne afla în ipoteza termenului de decădere de 1 an de zile.
Termenul de prescripție de 6 luni este aplicabil în cazul cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în funcție de obiectul acțiunii sau de titularul dreptului la acțiune:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, M. Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal.
Termenul de decădere de 1 an este reglementat ca o situație de excepție de la regula prescriptibilității acțiunii în termenul de 6 luni și devine aplicabil numai dacă acțiunea nu a fost introdusă în termenul de prescripție pentru motive temeinice. Legea nu definește termenul de „motive temeinice”, deci revine instanței dreptul de aprecia dacă împrejurările concrete ale speței pot fi calificate motive temeinice. Nu s-au demonstrat motive temeinice deci întârzierea este imputabilă.
P. motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Speța nu are în vedere situația acțiunii formulate de terții vătămați prin acte administrative adresate altor subiecte de drept, în care există unele divergențe de practică judicară. În acest segment de jurisprudență s-a arătat că deși numai art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 face referire la „data luării la cunoștință”, prin introducerea acestei sintagme a fost avut în vedere tocmai momentul de la care începe să curgă termenul de decădere pentru acțiunile formulate de terții vătămați prin acte administrative adresate altor subiecte de drept, în mod similar stabilirii datei de la care curge termenul de prescripție pentru exercitarea procedurii prealabile. În raport și de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007, deși redactarea art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu este la fel de clară ca și cea cuprinsă în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se poate aprecia că potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii pentru terțul vătămat într-un act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoștință a actului vătămător.
P. aceste considerente, în baza art. 11 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca tardivă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul F. A. cu domiciliul ales în București, ., nr.25,sector 3, CNP_ în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în București, ..2-4, sector 3, AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE PRIN CENTRUL REGIONAL P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE 3 SUD TÂRGOVIȘTE cu sediul în Târgoviște, ..261, județ Dâmbovița, ca tardivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M.-C. I. D. Ș.
Red. M.C.I
Tehdact.D.Ș/5 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1817/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1432/2015. Curtea de... → |
|---|
