Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 4172/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 333
Ședința publică de la data de 20.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
JUDECĂTOR – O. S.
JUDECĂTOR – H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât C. L. al Comunei M. împotriva sentinței civile nr. 160/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația Crescătorilor de animale M. (brevitatis causa ACA M.).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât prin avocat M. Trofăilă, din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 48) și intimata-reclamantă ACA M., prin avocat M. C., din Baroul Teleorman, în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Av. Trofăilă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Arată că în discuție este legala sesizare a Consiliului L. M. cu o cerere presupus nesoluționată și posibilitatea legală a persoanei îndreptățite la recunoașterea unui drept de a-și valorifica acest drept.
Precizează că intimatei-pârâte i s-a răspuns la toate cererile adresate, generic, Primarului Comunei M., astfel că nu era necesară transmiterea unui nou răspuns la aceeași cerere, adresată Consiliului L. al Comunei M., neputându-se reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii acesteia.
Calea legală procedurală prin care ACA putea să-și valorifice dreptul de a solicita prelungirea contractului de închiriere era aceea de a ataca în contencios administrativ Hotărârea C. L. prin care se aprobă valorificarea terenului în discuție în alte condiții, stabilite de comună, hotărâre a fost comunicată intimatei în a doua parte a lunii mai 2013, dar pe care nu a contestat-o.
Apărătorul intimatei-reclamante ACA M. solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond legală și temeinică.
Recurenta susține că ar fi răspuns cererilor intimatei, dar se poate observa că răspunsul a fost dat de primar, persoană fizică, și nu de către C. L. al comunei, căruia i-au fost adresate. Ultima cerere a fost făcută la data de 02.10.2013, solicitându-se CL M. să dea o hotărâre prin care să admită sau să respingă solicitarea sa de închiriere a islazului.
Arată că, încă din luna ianuarie 2013, a adresat solicitări CL M. prin care să se pronunțe cu privire la prelungirea contractului de închiriere a islazului comunal și nu a primit niciun răspuns din partea autorității locale, toate comunicările fiind făcute de Primarul comunei, ca persoană fizică, iar faptul că a fost sau nu atacată Hotărârea nr. 14/15.05.2013 excede cadrului procesual actual.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor depuse la dosar și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Solicită respingerea recursului recurentei ca nefondat. Depune concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
deliberând în raport de prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, constată:
Prin sentința civilă nr.160/06.03.2014, Tribunalul Teleorman - Secția C. a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația Crescătorilor de Animale M. și, constatând refuzul nejustificat de soluționare a cererii ce i-a fost adresată la data de 2 octombrie 2013, a obligat pârâtul C. L. al comunei M. soluționeze cererea reclamantei „privind prelungirea/încheierea contractului de închiriere pentru islazul comunei M., sub sancțiunea plății unor penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicare”. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.050 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, pentru motivul prevăzut la art.488 pct.6 din Codul de procedură civilă, susținând că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază dar cuprinde și motive contradictorii, nelegalitate ce atrage casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține recurentul:
în mod greșit instanța de fond a constatat ca există un refuz nejustificat al Consiliului L. al comunei M. de a rezolva cererea sau de a răspunde reclamantei ACA M., deoarece:
- ACA M. nu a adresat nici o solicitare scrisă Consiliului L. al Comunei M., astfel ca la registratura nu este înregistrată in 02.10.2013 nici o solicitare din partea ACA M.;
- Adresa din 02.10.2013 a fost expediata către Primăria M. după cum reiese si din Confirmarea de primire depusa la dosarul cauzei;
- Anterior acestei adrese, ACA M. mai adresase Primăriei M. alte solicitări cu același obiect (adresele nr. 208/23.01.2013 si nr. 910/01.04.2013), la care Primăria M. a formulat răspunsuri, (nr. 910/24.04.2013 și nr. 1370/30.05.2013) astfel că, apreciind că este o solicitare având același obiect cu cele anterioare, s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 10 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor: „(1) In cazul in care un petiționar adresează mai multe petiții, sesizând aceeași problema, acestea se vor conexa, petentul urmând sa primească un singur răspuns. (2) Daca după trimiterea răspunsului se primește o noua petiție cu același conținut, aceasta se clasează la numărul inițial, făcându-se mențiune despre faptul ca s-a răspuns. "
în mod eronat a reținut instanța de fond că, prin întâmpinare, C. L. al comunei M. a recunoscut că nu a soluționat cererea reclamantei.
Prin întâmpinare s-a precizat că „La registratura Consiliului L. M. nu a fost înregistrata nici un fel de solicitare din partea Asociației Crescătorilor de Animale M. (ACA M.), după cum reiese si din Confirmarea de primire, din care rezulta ca ACA M. a expediat corespondenta in data de 27.09.2013 către Primăria M., si nu către C. L. M., corespondenta primita in data de 02.10.2013 (atașam copie a confirmării de primire)".
Instanța de fond a ignorat aceasta apărare, apreciind-o drept refuz nejustificat de soluționare cerere fără să motiveze în vreun fel înlăturarea sa.
Chiar daca cererea din 02.10.2013 ar fi fost adresata corect către C. L. al comunei M., la acea data nu se mai putea aproba un alt proiect de hotărâre cu privire la islazul comunal, întrucât fusese aprobat proiectul de hotărâre nr. 14/15.05.2013.
Întrucât pana la data aprobării HCL nr. 14/15.05.2013, C. L. M. nu primise nici o solicitare de închiriere a islazului comunal, solicitările ACA M. fiind adresate Primarului comunei, care a și răspuns, în temeiul art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 246/2008, prin această Hotărâre s-a aprobat depunerea la APIA a cererii unice de plata pentru anul 2013 pentru suprafața de 337 ha islaz comunal rămas în administrarea comunei.
HCL nr.14/15.05.2013 a fost comunicata atât Instituției Prefectului Județului Teleorman pentru verificarea legalității, dar si ACA M. prin Adresa nr. 1370/30.04.2013 și nu a fost atacată în contencios administrativ, acesta fiind contextul în care, la data de 2 octombrie 2013, ACA M. adresează o nouă solicitare Primăriei M., toate aceste aspecte nefiind luate în considerare de judecătorul fondului.
Intimata reclamantă ACA M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru nerespectarea cerințelor art.486 alin.1 literele a), c) și e) și alin.2 din Codul de procedură civilă, excepție respinsă prin încheierea de ședință de la 25 noiembrie 2014, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, susținând că invocare prevederilor art.488 pct.6 din codul de procedură civilă este pur formală, deoarece hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu are motive contradictorii și nici motive străine de natura cauzei.
A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care, în ceea ce privește apărările de fond, a reluat susținerile din cererea de recurs, reiterând solicitarea de casare a sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Cererea formulată de intimata reclamantă la data de 2 octombrie 2014, adresată Președintelui Consiliului L. al Comunei M., se regăsește la fila 34 a dosarului de fond și are următorul conținut:
„Subsemnata A.C.A. M. (….) vă rog a-mi comunica Hot.cons.local prin care mi s-a respins cererea de atribuire directă a închirierii islazului comunal cu toate că am depus la timp cererile în nr.de 3 fără a încălca dispozițiile Legii 214/15.11.2011 precum și a celei noi din data de 23.04.2013 prin care primăriile sunt obligate să atribuie în mod direct închirierea islazului comunal acolo unde există și funcționează o singură asociație pe raza comunei respective, urmând ca în raport de rezultatul primit să uzitez de căile de atac în justiție conform cu legile în vigoare.(…)”
Cererea nu cuprinde nicio solicitare de prelungire a contractului de închiriere, acest obiect avându-l cererile adresate Primarului comunei M. în datele de 23 ianuarie 2013, 1 aprilie 2013 și 13 iunie 2013 (file 31-33 din dosarul de fond), astfel că, obligând pârâtul „să emită un act administrativ prin care să soluționeze cererea privind prelungirea/încheierea contractului de închiriere”, prima instanță, cu o motivare întemeiată pe prevederile art.9 din OUG nr.34/2013, ce nu au legătură cu natura pricinii, a lăsat, practic, nesoluționată cererea cu care a fost învestită: „obligarea Consiliului L. M. a soluționa și comunica răspunsul la cererea noastră din 02.10.2013 adresată prin scrisoare recomandată”.
În consecință, în temeiul art.496 și art.498 alin.2 rap. art.488 pct.6 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - pârât C. L. al Comunei M. împotriva sentinței civile nr. 160/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația Crescătorilor de Animale M..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
Președinte Judecător Judecător A. M. G. O. S. H. P.
Grefier
M. H.
Red./th.red. AMG
4 ex. – 26.02.2015
Tribunalul Teleorman
Judecător R. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 28/2015. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
