Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Sentința nr. 23/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 6124/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 23
Ședința din camera de consiliu din data de 08.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER - C. M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâtul P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având ca obiect „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art.24 din Legea nr.554/2004 )”.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: pricina se află la primul termen de judecată.
Fiind solicitată judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, respectiv asupra fondului cererii.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, la 08.10.2014 sub dosar nr._, reclamantul R. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună sancționarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentința civilă nr. 871/23.09.1998 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal, definitivă și învestită cu formulă executorie.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că, potrivit sentinței civile nr. 871/23.09.1998, revenea Consiliului G. al Municipiului București obligația de a-l împroprietări fie cu 500 mp teren pentru loc de casă, fie cu 1 ha teren arabil, în cond. Legii nr. 44/1997. În esență, reclamantul invocă faptul că demersurile efectuate pentru a fi împroprietărit ori despăgubit au rămas fără rezultat.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus întâmpinare la data de 07.11.2014, solicitând respingerea cererii.
În motivare, a invocat pârâtul incidența autorității de lucru judecat în cond. art. 430 alin. 4 NCPC.
A arătat pârâtul că excepția de lucru judecat se invocă atunci când s-a formulat o a doua cerere de chemare în judecată, cu același obiect, fundamentată pe același temei juridic și cu aceleași părți, după ce în prima cerere s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească. Pentru a exista autoritate de lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate: de persoane, de obiect și de cauză, iar prima hotărâre rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond, procesul dintre părți.
Astfel, pe rolul Curții de Apel București s-a judecat dosarul nr._/3/2013, înregistrat la data de 13.06.2013, având ca obiect amenda pentru neexecutare hotărâri judecătorești nr. 871/23.09.1998 (art. 24 din Legea nr. 554/2004), reclamant R. M., parat P. G. al Municipiului București, in care a fost respinsa acțiunea ca neîntemeiata.
Puterea lucrului judecat există indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc în alte calități. Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci si contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești.
A mai invocat partea pârâtă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Astfel, reclamantul a solicitat sancționarea Primarului Municipiului București pentru nepunerea in executare a Sentinței Civile nr. 871 pronunțata de Curtea de Apel București in data de 23.09.1998, prin care instanța obliga pârâtul Consiliul G. al Municipiului București să întocmească listele terenurilor intravilane disponibile si să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire, conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război precum si unele drepturi ale invalizilor si veteranilor de război.
In cazul de față nu există identitatea necesară între persoana pârâtului și persoana obligată, lipsa calității procesual pasive ducând la respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei, a apreciat partea pârâtă că acțiunea este lipsită de temei.
Astfel, prin adresa înregistrată cu nr. 1866-1/3207/26.03.1999, emisa de Primăria Municipiului București, s-a comunicat reclamantului, „că pe raza Municipiului București, conform unui calcul estimativ sunt înscriși peste 6000 de veterani decorați, care au drepturile prevăzute de Legea nr. 44/1994, art. 13, din care cea.240 sunt in Județul Ilfov. Dintre aceștia peste 3000 au optat pentru 500 mp loc de case, iar peste 600 pentru 1 ha teren arabil. Ca urmare, suprafața de teren necesara împroprietăririi veteranilor decorați la nivelul Municipiului București este de circa 800 de ha. Analizand situația terenurilor din teritoriul administrativ al Municipiului București s-a constatat ca terenurile ce au făcut obiectul Legii 18/1991- legea fondului funciar, au fost restituite foștilor proprietari numai parțial din lipsa de disponibilități. In aceste condiții, tinand seama de prevederile legale la aceasta data, la nivelul Municipiului București, nu exista posibilitatea de punere in aplicare a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 44/1994”.
In drept, s-au invocat prevederile Noul Cod de Procedură Civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 44/1994; a fost solicitată judecata în lipsă.
Prin răspuns la întâmpinare depus la data de 20.11.2014, reclamantul a contestat temeinicia argumentelor invocate de partea pârâtă, apreciind că nu pot fi reținute în cauză excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive, deoarece prin acestea îi sunt încălcate drepturile.
Curtea, față de dispozițiile art.255 și 258 NCPC, a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar, apreciind proba a fi admisibilă potrivit legii și de natură a duce la soluționarea cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Preliminar, Curtea subliniază că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data de 08.10.2014, anterior modificării art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 prin art. IV al Legii nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 753/16.10.2014.
Arată Curtea că potrivit art. 24 NCPC „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”, art. 25 alin. 1 NCPC prevăzând că “Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”.
Pe cale de consecință, Curtea constată că judecata acțiunii de față se face în raport de disp. art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, astfel cum exista reglementarea la data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, adică în forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 138/2014.
Mai reține Curtea că prin apărările procesuale formulate, pârâtul a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”. Pe cale de consecință, în cauza de față se impune a se lămuri dacă cererea formulată de reclamant intră sub incidența autorității de lucru judecat sau a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, aspecte care soluționate în sensul admiterii fac de prisos cercetarea fondului acțiunii.
Art. 430 alin. 1 și 2 NCPC, având denumirea marginală Autoritatea de lucru judecat, prevede că „(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”; totodată, art. 431 NCPC; având marginalul Efectele lucrului judecat, prevede că “(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”, iar art. 432 NCPC stabilește că “Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.”.
Din interpretarea textelor menționate reține Curtea funcția negativă a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză. Mijlocul procesual de asigurare a respectării funcției negative a lucrului judecat este invocarea excepției autorității de lucru judecat.
După cum s-a arătat în precedent, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, la 08.10.2014 sub dosar nr._, reclamantul R. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună sancționarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentința civilă nr. 871/23.09.1998 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal, definitivă și învestită cu formulă executorie, acțiunea fiind întemeiată în drept pe disp. art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 3195/22.10.2013, pronunțată în dosarul nr._/3/2013 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes, de asemenea a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul R. M. în contradictoriu cu P. G. al Municipiului București ca neîntemeiată.
S-au reținut, în considerentele sentinței civile menționate, următoarele:
«Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a în data de 02.04.2013, sub nr. de dosar_/3/2013, reclamantul R. M. a chemat în judecata pe pârâtul P. G. al Municipiului București, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună sancționarea pârâtului P. G. al Municipiului București pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentința Civila nr. 871/23.09.1998.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, (…) excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, (…).
Prin sentința civilă nr. 2688/15.05.2013 Tribunalul București – Secția a IX-a a admis excepția necompetenței materiale și a înaintat cauza spre competența soluționare Curții de Apel București-Secția a VIII-a.
P. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13.06.2013.
Pârâtul a formulat întâmpinare, la data de 29.08.2013, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului G. al Municipiului București și excepția lipsei de interes a reclamantului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
(…)
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998, Curtea de Apel București- Secția C. Administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul R. M. și a dispus obligarea pârâtului Consiliul G. al Municipiului București să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire, conform art. 13 din legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și veteranilor de război.
Sentința civilă sus menționată este definitivă la 19 octombrie 1998 prin nerecurare și a fost investită cu titlu executoriu.
Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată. Este adevărat că obligația dispusă prin sentința civilă sus menționată nu incumbă Primarului G. al Municipiului București, însă răspunderea reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu este una pentru fapta proprie, condiționată de culpa conducătorului autorității în neîndeplinirea obligației.
Astfel, conform art. 24 alin. 1 și 2 din legea nr. 554/2004, „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 din Codul de procedură civilă”.
Iar potrivit art. 26, „Conducătorul autorității publice se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovați sunt demnitari sau funcționari publici, se aplică reglementările speciale”.
P. general nu este „conducătorul” autorității deliberative Consiliului G., însă este reprezentatul legal al persoanei juridice de drept public - unitatea administrativ-teritorială.
Excepția lipsei de interes nu este întemeiată, în condițiile în care obligația nu a fost executată până în prezent. Faptul că a trecut un timp îndelungat de la pronunțarea sentinței nu înseamnă că reclamantul nu mai justifică interesul practic în executarea sentinței.
Însă acest fapt - al trecerii unui termen îndelungat de la momentul nașterii dreptului la executarea sentinței, termen care depășește perioada de trei ani, duce la constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Sentința în cauză fiind executorie la 19 octombrie 1998, sunt aplicabile dispozițiile art. 6 teza I din Decretul-lege nr. 167/1958, conform cărora „Dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani”.
Or dacă obligația nu mai poate fi executată silit, dispozițiile art. 24 nu pot fi aplicate, acestea reglementând măsuri de constrângere în vederea executării obligației.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că cererea de „sancționare a pârâtului pentru refuzul de a aduce la îndeplinire sentința civilă nr. 871/23.09.1998” și de obligare la despăgubiri pentru întârziere este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.»
Constată Curtea că sentința civilă nr. 3195/22.10.2013 este definitivă prin decizia nr. 3533/30.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, de anulare a recursului declarat de recurentul – reclamqant R. M..
Cum între cererile de chemare în judecată înregistrate în dosarele nr._/3/2013 și nr._ există o triplă identitate de părți, obiect și cauză, devine incidentă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea formulată ulterior, adică acțiunea ce face obiectul dosarului de față, astfel că instanța va admite excepția în discuție și va respinge cererea în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea formulată de reclamantul R. M., cu domiciliul în București, .-41, ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, cod fiscal_, constatând incidența autorității de lucru judecat.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, ce se poate depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
Red../Tehnored. Judecător B.C.
4 ex./2015
Comunicate 2 ex./………...……………..
Semnătură ……………
| ← Pretentii. Decizia nr. 822/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 28/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
