Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1152/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 1152/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 930/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1152
Ședința publică din data de 23.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. V.
GREFIER: C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D. I. S.A. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI și I. E. SA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta prin avocat R. Caramoci și A. L. N. cu împuternicire avocațială pe care o depun la dosar, pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI prin consilier juridic cu delegație la dosar și I. E. SA prin consilier juridic C. F. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 130 și 131 Codul de Procedură Civilă, acordă cuvântul asupra competenței instanței.
Părțile prezente prin reprezentanți, învederează instanței, faptul că această instanță este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Curtea, constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în virtutea disp. art. 10 alin. 1 teza a II-a și alin. 3 din Legea nr. 554/2004, după care acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâta I. E. SA.
Pârâta I. E. SA, prin consilier juridic arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Reclamanta, prin avocat solicită respingerea excepției având în vedere faptul că pârâta este chiar beneficiarul deciziei ANRE și trebuia chemată în judecată.
Pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, prin consilier juridic solicită respingerea excepției.
Curtea, după deliberare, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. E. SA, având în vedere că se solicită suspendarea executării unei decizii care este emisă de ANRE și, deși I. E. SA este beneficiarul actului, nu aceasta este calitate în care poate participa în prezenta cauză, de pârât, după care nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat acordă cuvântul asupra probelor.
Părțile prezente, prin reprezentanți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 Codul de Procedură Civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, pentru ambele părți după care, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cererii.
Reclamanta, prin avocat solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, în cauză fiind vorba de cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește cazul bine justificat, consumul de energie a fost calculat arbitrar și netransparent de către I. E. SA și a fost avut în vedere, ca atare, de ANRE. Raportul dintre suma costurilor justificată și cantitatea de energie distribuită a fost estimată nejustificat. Reclamanta a făcut un cost, sumar, estimativ și a constatat că profitul brut a fost estimat undeva la 10% și nu la maxim 5%, așa cum a susținut I. E. SA.
De asemenea, susține reclamanta că actul administrativ contestat nu i-a fost comunicat și nu este motivat, fiind emis cu abuz de putere, în condițiile în care tariful de distribuție obținut de I E., fosta Romenergo, a reprezentat un tarif mult mai mare decât orice alt tarif de distribuție practicat în acel moment în țară.
Cu privire la cea de a doua condiție, arată reclamanta că, dacă această decizie ar fi adusă la îndeplinire pe durata soluționării cauzei în fond, s-ar produce mari probleme financiare societății.
La solicitarea instanței de lămuriri, în sensul dacă s-a refuzat să se achite tariful majorat, așa cum se arată în înscrisurile de la dosar, reclamanta, prin avocat, arată că a făcut această precizare prin prisma prevederilor contractului de furnizare, în care există o precizare potrivit căreia în momentul în care se refuză prețul impus ar urma să se întrerupă energia electrică, ceea ce ar duce la prejudicii pentru societate. A acționat conform prevederilor din contract.
Pârâta, prin consilier juridic solicită respingerea cererii, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea contenciosului administrativ, conform motivelor din întâmpinare.
Cu privire la cazul bine justificat, nu se invocă nicio cauză de nelegalitate, nefiind îndeplinită această condiție. Toate criticile formulate țin de fondul cauzei.
În ceea ce privește paguba iminentă, așa cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, această pagubă trebuie să fie efectivă, să fie dovedită. Reclamanta nu a depus nicio dovadă, iar faptul că după 10 ani de când s-a emis o decizie de tarif, cel care aplică acest tarif solicită un alt tarif, apreciind că aceasta este o pagubă, este absurd. Pe de altă parte, decizia anterioară, a fost contestată în instanță, în condițiile în care acele prețuri nu au fost foarte mari și a fost respinsă contestația.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul în replică, arată că nu s-au putut invoca motive de nelegalitate, întrucât, așa cum s-a arătat și în cerere, această decizie a fost înconjurată de o lipsă de transparentă totală. În absența oricăror indicii cu privire la costuri, se pleacă de la premisa că acestea sunt valabilă, dar având în vedere cantitatea de energie distribuită, care a fost avută în vedere de ANRE, este o cantitate estimată în mod arbitrar, pentru că nu a verificat fundamentul acestor costuri.
Cu privire la decizia anterioară, arată că în acel dosar era vorba de natura tarifului și nu de costuri.
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul, cu privire la transparența deciziei, arată că nu poate fi imputat ANRE acest aspect.
Curtea declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015, sub nr._ reclamanta D. I. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A. Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și I. E. S.A. suspendarea executării Deciziei nr. 107/2015 privind aprobarea tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice prestat de I. E. S.A. utilizatorilor săi, emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că societatea D. a încheiat cu Romenergo S.A. (actuala I. E. S.A.) Contractul pentru furnizarea serviciului de distribuție cu nr. 4043/2005 prin care I E. acționa drept distribuitor de energie electrică pentru Platforma Industrială I. Berceni. În prezent, pentru locul său de consum activează ca operator de distribuție aceeași Romenergo/I E. în baza Contractului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. 161 din 27.01.2014.
Prin Decizia nr. 422 din 15.10.2003 a Președintelui ANRE a fost aprobat tariful aferent serviciului de distribuție a energiei electrice cumpărată la înaltă Tensiune ("IT") și livrată sub-consumatorilor la barele de Medie Tensiune ("MT") ale stațiilor IT/MT în cuantum de 398.300 lei/MWh, respectiv tariful aferent serviciului de distribuție a energiei electrice cumpărată la IT și livrată sub-consumatorilor la stațiile de MT în cuantum de 491,800 lei/MWh (denumită în continuare "Decizia 422").
Tarifele pentru serviciul de distribuție sunt stabilite anual de către ANRE con¬form Ordinul ANRE 72/2013 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a tari¬felor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice (denumit în continuare "Ordinul 72"). Acestea se stabilesc de către ANRE pentru fiecare operator de distribuție in parte si sunt unice pentru rețeaua de distribuție deținută de acesta.
În drept, consideră reclamanta că sunt incidente disp. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții:
(i)în cazuri bine justificate și
(ii)pentru a preveni o paguba iminentă.
Astfel, cât privește prima cerință, susține reclamanta că I E. i-a comunicat în data de 27.01.2015 prin Adresa nr. 50 din 15.01.2015 majorarea de către ANRE prin Decizia 107 a tarifului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice la MT de la 49,18 lei/MWh la 55,75 lei/MWh începând cu 21.01.2015.
Conținutul Deciziei 107 nu i-a fost adus la cunoștință, pentru că I E., nu i-a comunicat-o, deși a solicitat să îi fie comunicată, iar conținutul acestei decizii nu poate fi accesat pe site-ul www.anre.ro.
Decizia creează un dezechilibru vădit între reclamantă și alte companii similare de pe piața relevantă, favorizând un cadru anticoncurențial, în condițiile în care toți consumatorii de pe Platforma Industrială I. Berceni sunt utilizatori izolați care nu-și pot alege distribuitorul de energie electrică.
I E. practica oricum și până la data emiterii Deciziei 107 un tarif de distribuție mai mare cu 50% decât tariful de distribuție al Enel (distribuitor concesionar în zonă).
Kvaerner I., în anul 2003 și, din anul 2006, D. au achitat tariful de distribuție extrem de mare, de 49.18 lei/MWh, stabilit de ANR, în considerarea investițiilor care se preconizau a fi efectuate de către I E. (fostă Romenergo) și care, pe termen lung, ar fi trebuit să conducă la micșorarea tarifului de distribuție, nicidecum la majorarea acestuia
După suportarea timp de 10 ani a unui tarif de distribuție disproporționat de mare, era firească și legitimă pretenția D. de reducere a acestui tarif, în sensul că îmbunătățirile care ar fi trebuit aduse sistemului de distribuție și care aparent au justificat tariful disproporționat stabilit în anul 2003, ar fi trebuit să se reflecte până la acest moment cu precădere într-o reducere a tarifului de distribuție.
De asemenea, consideră reclamanta că legitimă era așteptarea ca reglementatorul domeniului energetic românesc ANRE să urmărească și să depună efort în încercarea de a echilibra o situație tolerată timp de 10 ani și de a restabili raporturi echitabile prin raport la un operator de distribuție căruia i s-a permis să impună tarife de distribuție vădit disproporționate față de alte companii similare de pe piața relevantă.
Potrivit art. 109 din Ordinul 72/2013 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice („Ordinul 72") înaintea începerii unei noi perioade de reglementare, respectiv înaintea aprobării unui nou tarif de distribuție, operatorul de distribuție va înainta ANRE în acest sens, printre altele (i) costurile și veniturile reglementate, (ii) programul de investiții cu detalierea costului estimat și detalierea surselor de finanțare și a amortizării aferente noilor investiții, (iii) bilanțul de energie, precum și toate celelalte date și informații prevăzute în celelalte anexe menționate în cuprinsul art. 109 din Ordinul 72.
Potrivit art. 59 alin 3 din Ordinul 72, se vor considera necesare doar acele investiții, care au ca scop dezvoltarea, modernizarea și creșterea eficienței rețelei de distribuție pentru asigurarea unui serviciu de distribuție la indicatorii de calitate prevăzuți în standardele de performanță, iar aceste investiții se vor include în programul anual al operatorului de distribuție.
In consecință, având în vedere că I E. (i) dispune de aceeași infrastructură de distribuție existentă și la nivelul anului 2003, (ii) nu a implementat investițiile care să conducă la creșterea eficienței serviciului de distribuție prestat reclamantei, în ultimii 10 ani neînregistrând o îmbunătățire a calității acestui serviciu, susține reclamanta că majorarea tarifului de distribuție al I E. este nejustificată și își exprimăm îndoiala cu privire la veridicitatea și acuratețea datelor prezentate de I E. în anexele menționate de Ordinul 72 și puse la dispoziția ANRE în vederea aprobării majorării unui tarif de distribuție, oricum disproporționat de mare față de alte tarife similare.
In ipoteza în care, I E. ar fi efectuat astfel de investiții, acestea ar fi trebuit să conducă la relaxarea tarifelor de distribuție nu la majorarea acestora, cu o recuperare eșalonată pe termen lung a investiției și cu o amortizare care să se reflecte descrescător în prețul pe MWh și nu ascendent.
De altfel, chiar și în situația în care I E. ar fi realizat aceste investiții, prețul în sine nu este justificat.
De asemenea, în situația în care fi putut justifica majorarea tarifelor, I E. ar fi trebuit să acționeze într-o manieră transparentă și să se consulte cu utilizatorii de pe Platforma Industrială I. cu privire la motivele și intenția de a solicita ANRE majorarea tarifelor de distribuție, în condițiile în care, era foarte bine știut că era de mult timp așteptată o decizie a ANRE în sensul micșorării tarifelor, astfel încât să fie înlăturat dezechilibrul nejustificat și neechitabil prin raport la tarifele practicate de alți distribuitori.
Referitor la a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - „pentru prevenirea unei pagube iminente", astfel cum paguba iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil ... ", arată reclamanta că impactul generat de creșterea tarifului de distribuție pe MT al energiei electrice, aprobat prin Decizia 107 și practicat de I E. cu începere din data de 21.01.2015 este de natura a-i afecta bugetul pe anul 2015, întrucât:
a.D. a proiectat un risc de creștere de circa 3% a tarifelor reglementate de către ANRE, pe baza evoluțiilor anterioare;
b.D. nu a proiectat un risc de creștere pentru componenta de distribuție la M T, pe baza evoluției constante anterioare și așteptărilor legitime în sensul scăderii acestora;
c.tarifele reglementate de către ANRE au crescut, începând cu luna ianuarie a anului 2015, cu circa 10 %, în comparație cu luna decembrie a anului 2014.
Creșterea tarifului de distribuție pe M T aprobată de către ANRE prin Decizia 107 pentru I E., corelată cu celelalte creșteri ale tarifelor reglementate din acest domeniu, conduce la următoarele consecințe pentru reclamantă:
- plata acestui tarif majorat de distribuție al energiei electrice are un impact negativ asupra cash-flow-ului companiei.
- un cash-flow dezechilibrat va conduce la imposibilitatea achiziționării la termen și în cantitățile necesare ale celorlalte materii prime și materiale strict necesare procesului de fabricație;
- odată întârziat procesul de achiziție al acestor materii prime și materiale, apar iminent următoarele riscuri iminente:
a.riscul de a nu putea finaliza la termen produsele contractate; impactul generat de acest risc va conduce la plata de daune și penalități către clienții acestor produse;
b.riscul de a nu mai putea onora toate angajamentele contractuale, cu același impact negativ;
c.în condițiile diminuării producției apare ca iminentă restrângerea activității, trimiterea personalului în șomaj tehnic, reducerea contribuțiilor la
bugetul de stat, un impact social nedorit.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 194 și următoarele din NCPC, precum și pe dispozițiile contractuale și normative menționate în cuprinsul cererii.
Pârâta A. Națională de Reglementare în domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate expres cerute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, corelat cu faptul că prin Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 33/2007, în acord cu legislația comunitară în materie, recte Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE, se instituie un contencios administrativ special, derogator sub unele aspecte de la dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește că deciziile președintelui ANRE sunt obligatorii pe durata soluționării litigiilor de contencios administrativ.
Astfel, consideră pârâta că reclamanta nu a indicat concret care este condiția de legalitate încălcată de ANRE la emiterea Deciziei atacate, iar motivele de fapt, invocate sunt irelevante în ceea ce privește examinarea legalității actului administrativ, respectiv:
Reclamanta invocă în mod eronat prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 72/2013 cu modificările și completările ulterioare, reglementare care nu are aplicabilitate în cauză. Această Metodologie este aplicabilă numai operatorilor de distribuție care au încheiat un contract de concesiune a serviciului de distribuție în condițiile legii, în folosul utilizatorilor de rețea, (operatori de distribuție concesionari) așa cum este cazul S.C. Enel Distribuție Muntenia S.A.
Tariful aprobat prin Decizia președintelui ANRE nr. 107/2015, pentru serviciul de distribuție a energiei electrice la medie tensiune prestat de S.C. I. E. S.A. pentru utilizatorii racordați la rețelele sale electrice, este stabilit în conformitate cu legislația și reglementările specifice în vigoare.
Astfel, în cazul S.C. I. E. S.A., care este un operator economic deținător al unei rețele electrice de distribuție, dar care nu are încheiat un contract de concesiune a serviciului de distribuție în condițiile legii, în folosul utilizatorilor de rețea, modul de calcul și de aplicare a tarifului/tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice sunt stabilite în baza "Metodologiei de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice de operatori, alții decât operatorii de distribuție concesionari", denumită în continuare Metodologie, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 21/2013.
In conformitate cu art. 13 din Metodologie, la calculul tarifului/tarifelor de distribuție se iau în considerare doar costurile justificate ale activității de distribuție a energiei electrice.
Potrivit prevederilor art. 23 din Metodologie tariful/tarifele de distribuție asigură recuperarea următoarelor costuri: costurilor de operare și mentenanță; costul cu amortizarea mijloacelor fixe, utilizate la prestarea serviciului de distribuție; costul energiei electrice pentru acoperirea consumului propriu tehnologic în rețeaua electrică de distribuție; costurile financiare.
S.C. I. E. S.A. s-a înființat prin divizarea parțială și simetrică, aprobată prin Hotărâri ale Adunării Generale Extraordinare ale ROMENERGO S.A., din 07.11.2013 și 08.01.2014, preluând activitățile desfășurate pe bază de licențe, de atestate și tarife reglementate de către Societatea ROMENERGO S.A. care presta și serviciul de distribuție a energiei electrice în cadrul platformei industriale Berceni în baza Deciziei ANRE nr. 422/15.10.2003.
Astfel, până la expirarea licenței provizorii obținute în urma preluării activității de distribuție a energiei electrice de la S.C. ROMENERGO S.A., S.C. I. E. S.A. a avut acceptul ANRE pentru a aplica tarifele pentru serviciul de distribuție, aprobate prin Decizia ANRE nr. 422/15.10.2003, transmis prin scrisoarea nr._/04.07.2014.
Totodată, prin aceeași scrisoare, ANRE a înștiințat S.C. I. E. SA. că este necesar să transmită o solicitare în vederea aplicării unor noi tarife pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, însoțită de documentația justificativă prevăzută în Metodologie, având în vedere modificările apărute în cadrul de reglementare ulterior anului 2003.
S.C. I. E. S.A. a deținut licență provizorie pentru distribuția energiei electrice până la data de 10.12.2014, dată la care a obținut licența cu caracter definitiv și la care a încetat valabilitatea acceptului ANRE pentru a putea fi aplicate tarifele pentru serviciul de distribuție, aprobate prin Decizia ANRE nr. 422/15.10.2003.
Prin adresa nr. 472/15.12.2014 înregistrată la ANRE sub nr._/15.12.2014, S.C. I. E. S.A., a transmis cererea pentru aprobarea tarifului reglementat, pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice pe Platforma Industrială Berceni, conform prevederilor Metodologiei, prezentând documentele justificative precizate la art. 18. Tariful solicitat pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice la medie tensiune a fost de 60,25 lei/MWh.
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, ANRE a emis Decizia nr. 2845/19.12.2014, cu menținerea tarifelor aprobate prin Decizia ANRE nr. 422/15.10.2003, ale cărei prevederi să poată fi aplicate pentru serviciul de distribuție prestat utilizatorilor racordați la rețea în cadrul platformei industriale Berceni, până la finalizarea solicitării menționate, în conformitate cu prevederile Metodologiei.
Urmare a analizei informațiilor transmise de S.C. I. E. S.A., au fost acceptate costurile considerate justificate, precum și o rată a profitului de 5 % conform prevederilor art. 29 din Metodologie și a fost stabilit și propus Comitetului de Reglementare tariful de 55,74 lei/MWh pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice la medie tensiune.
Față de tariful de distribuție aprobat prin Decizia ANRE nr. 422/15.10.2003 și menținut prin Decizia nr. 2845/19.12.2014, în valoare de 49,18 lei/MWh, tariful aprobat prin Decizia președintelui ANRE nr. 107/14.01.2015, reprezintă o creștere cu 12 % care se situează mult sub valoarea indicelui de creștere a prețurilor de consum care pentru perioada 2003 2015 care este de aproximativ 89 %.
În conformitate cu art. 15 din Metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice de operatori, alții decât operatorii de distribuție concesionari, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 21/2013., operatorul de distribuție are dreptul să solicite ANRE revizuirea tarifelor de distribuție aprobate o singură dată în decursul a 12 luni calendaristice. In cazul S.C. I. E. S.A. această solicitare nu a existat în intervalul 2003-2014.
În această perioadă indicele de creștere a preturilor de consum a fost de aproximativ 89%, ceea ce a condus la o creștere a costurilor înregistrate de operatorul de distribuție pentru asigurarea serviciului de distribuție a energiei electrice. Fată de nivelul valoric al costurilor luate în calcul în anul 2003 de 3.328.321. lei, ANRE a luat în considerare la stabilirea tarifului din 2015 costuri justificate în valoare de 5.502.161 lei, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 60%.
În perioada 2003-2015 cantitatea de energie distribuită de S.C. I. E. S.A. a scăzut cu aproximativ 31 % (de la 129.056 MWh în anul 2003 la 98.713 MWh în anul 2015).
Având în vedere că determinarea tarifului de distribuție se bazează pe raportul dintre suma costurilor justificate și cantitatea de energie electrică distribuită, rezultă în mod evident o creștere a tarifului de distribuție pentru anul 2015, față de anul 2003.
În concluzie, consideră pârâta că tariful aprobat prin Decizia președintelui ANRE nr. 107/2015, pentru serviciul de distribuție a energiei electrice la medie tensiune prestat de S.C. I. E. S.A. pentru utilizatorii racordați la rețelele sale electrice, este stabilit în conformitate cu legislația și reglementările specifice în vigoare, iar argumentarea reclamantei nu este de natură să răstoarne această prezumție de legalitate.
Mai arată pârâtă că obligația de comunicare a deciziei îi revenea beneficiarului acesteia, ., potrivit art. 3 din cuprinsul acesteia.
De asemenea, consideră pârâta că nici condiția privitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită în cauză, creșterea tarifului după aproape 11 ani de stagnare si plata unei facturi majorate justificat nu poate fi sub nicio formă asimilat unei pagube iminente.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 -208 C.proc.civ.; O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energie, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012; Metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice de operatori, alții decât operatorii de distribuție concesionari", aprobată prin Ordinul președintei ui ANRE nr. 21/2013.
Întâmpinare a depus și I. E. SA, solicitând pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinări.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată de astăzi Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ., cu motivarea că în contencios administrativ calitatea de pârât aparține autorității emitente a actului contestat, iar nu beneficiarului actului, acesta putând fi chemat în judecată, dar nu ca pârât. Ca atare, față de această soluție, se va respinge cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta I. E. SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește fondul cererii reclamantei, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, trebuie amintit că, din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă faptul că acesta se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, în speță, actul contestat, decizia nr. 107/14.01.2015, a fost emis de un organ competent, în exercitarea atribuțiilor legale și se întemeiază pe disp. art. 75 alin. 1 lit. b din Legea nr. 123/2012 și ale Metodologiei de stabilire a tarifului aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 21/2013, după cum se arată în preambulul acestuia (f. 117).
Nelegalitatea relevată de reclamantă, ce se referă la necomunicarea actului, ce ar conduce la nelegalitatea însăși a acestuia, reprezintă, în opinia Curții, un argument ce poate fi verificat doar în cadrul analizei pe fond a legalității și temeiniciei actului contestat, după cum, numai în același cadru se poate valorifica motivul privitor la neînsoțirea acestuia de toate documentele ce au stat la baza emiterii sale, ce ar fundamenta, de altfel, temeinicia sau netemeinicia acestuia, iar nu nelegalitatea sa.
Nici faptul că societatea reclamantă ar fi achitat timp de 10 ani un tarif mult disproporționat față de tariful practicat de alți distribuitori, nu se constituie într-un caz bine justificat, câtă vreme în discuție se află tariful impus prin decizia nr. nr. 107/14.01.2015, iar nu cele din anii anteriori, ce ar fi putut fi, de asemenea, contestate, în cazul în care erau nelegale.
După cum corect a arătat și pârâta, Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 72/2013 cu modificările și completările ulterioare, invocată de reclamantă, într-adevăr, nu are aplicabilitate în cauză. Această Metodologie este aplicabilă numai operatorilor de distribuție care au încheiat un contract de concesiune a serviciului de distribuție în condițiile legii, în folosul utilizatorilor de rețea, (operatori de distribuție concesionari), iar nu reclamantei.
Iar, susținerile acesteia, vizând faptul că I E. nu a dovedit că a realizat investițiile în considerarea cărora, în anul 2003, a fost stabilit tariful majorat, că după de 10 de achitare a unui tarif majorat, reclamanta (și, respectiv Kvaerner I.) nu au beneficiat de o îmbunătățire a serviciilor de distribuție ori că investițiile preconizate în anul 2003, care ar fi trebuit să fie realizate, conform angajamentelor asumate de către I E., trebuiau să conducă la scăderea tarifului, nicidecum la creșterea acestuia, sunt aspecte care, din nou, țin, în mod evident de temeinicia actului, iar nu de nelegalitate, ce ar putea fi analizate într-o cerere de suspendare întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cât privește cea de-a doua condiție, reține Curtea că, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată.
Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.
În altă ordine, reclamanta nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Or, în cauză, stabilirea tarifului contestat s-a făcut în baza unui act administrativ care se bucură de o puternică prezumție de legalitate.
Mai mult, prevalându-se de dispozițiile art. 5 alin. 5 din Contractul de furnizare a energiei electrice nr._/18.12.2013, reclamanta a arătat că refuză la plata suma reprezentând diferența de valoare a tarifului serviciului de distribuție (f. 129), aspect ce conduce la aceeași concluzie, că patrimoniul reclamantei nu este afectat de un prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, astfel cum impune legiuitorul.
În concluzie, în raport de toate cele reținute mai sus, Curtea consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a I. E. SA și respinge cererea în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta D. I. S.A. cu sediul în sector 1, București, ., nr. 28C în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI cu sediul în sector 2, București, .. 3.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare. Recursul se va depune la C. – secția a VIII-a.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
R. M. V. C. I. Ș.
Red./tehnored.RMV/4 ex./07.05.2015
2 comunicări/
← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1964/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1709/2015.... → |
---|