Anulare act administrativ. Sentința nr. 314/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 314/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 314/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:023._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 314
Ședința publică de la 04 februarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta A. S. GMBH în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect anulare act administrativ - dec._/29.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta prin avocat A. O., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei - fila 4, lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată învederând faptul că rambursarea taxei pe valoare adăugată a fost făcută în afara termenului de 45 zile reglementat de art. 70 C.pr.fiscală, ceea ce conform dispozițiilor art. 120 C.pr.fiscală și prevederilor OMFP nr. 1899/2004 dă dreptul la majorări de întârziere pentru contribuabil.
De asemenea, având în vedere faptul că s-a administrat în cauză un raport de expertiză care a constatat că valoarea dobânzilor de întârziere este de 3.208.260,98 lei, solicită omologarea acestui raport de expertiză și obligarea pârâtelor la plata respectivei sume de bani către reclamantă, precum și anularea în tot a deciziei nr._/29.10.2014 emisă de DGRFPB. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015 sub nr._, reclamanta A. S. GMBH a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în tot a deciziei nr._/29.10.2014 emisă de D.G.R.F.P.B. la data de 29.10.2014, recunoașterea dreptului său legitim la plata sumei de 3.208.260,85 lei reprezentând dobânzi de întârziere datorate conform legii pentru restituirea de TVA, ca urmare a soluționării deconturilor de TVA cu întârzieri, cu depășiri ale termenului legal și obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.208.260,85 lei reprezentând dobânzi de întârziere datorate conform legii pentru restituirea de TVA cu întârzieri, ca urmare a soluționării deconturilor de TVA cu nr. 67240A/24.11.2008 (pentru octombrie 2008), nr. 67338A/19.12.2008 (pentru noiembrie 2008), nr. 10641A/23.01.2009 (pentru decembrie 2008), nr. 10845A/24.02.2009 (pentru ianuarie 2009), nr. 10940A/18.03.2009 (pentru februarie 2009) și nr. 11193A/24.04.2009 (pentru martie 2009).
Reclamanta a menționat că dobânzile sunt calculate de la data scadenței și până la data restituirii efective a TVA de către autoritățile fiscale.
În motivare, reclamanta a arătat că a solicitat, prin depunerea deconturilor de TVA cu nr. 67240A/24.11.2008 (pentru octombrie 2008), nr. 67338A/19.12.2008 (pentru noiembrie 2008), nr. 10641A/23.01.2009 (pentru decembrie 2008), nr. 10845A/24.02.2009 (pentru ianuarie 2009), nr. 10940A/18.03.2009 (pentru februarie 2009) și nr. 11193A/24.04.2009 (pentru martie 2009), rambursarea taxei pe valoare adăugată pentru perioada 01.10._09, în suma totală de 16.208.747,39 lei.
Prin raportul de inspecție fiscală nr._/25.05.2009 și decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 90/29.05.2009, precum și prin notele de rambursare aferente, autoritățile fiscale au dispus rambursarea sumei de 16.208.747,39 lei, însă restituirea a fost efectuată cu întârzieri, abia la data de 07.10.2009, cu mult peste termenul legal de 45 de zile de la data fiecărui decont, astfel încât reclamanta a apreciat că este îndreptățită a primi dobânzi de întârziere.
Aceste dobânzi au fost calculate ținând cont de cuantumul sumelor efectiv rambursate cu întârziere, care a fost înmulțit cu cuantumul dobânzii stabilit prin art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, astfel cum acesta era în vigoare în anul 2009, respectiv de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, precum și cu numărul de zile de întârziere (calculat începând cu ziua imediat următoare celei de-a 45-a zi după data înregistrării fiecărui decont de TVA și până la data rambursării efective, inclusiv).
Reclamanta a mai menționat că, în vederea recuperării prejudiciului suportat ca urmare a rambursării cu întârziere a sumelor datorate, a depus și a înregistrat cerere la D.G.R.F.P.B., care nu a fost soluționată de către pârâtă în termenul legal de 45 de zile. Contestația în legătură cu nesoluționarea cererii în termenul legal de 45 de zile nu a fost soluționată, motiv pentru care reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată, prin sentința civilă nr. 3196/10.09.2012 a Tribunalului București autoritatea fiscală fiind obligată să soluționeze contestația.
Soluționând contestația, pârâta a emis decizia atacată prin care a respins-o și a refuzat, în mod abuziv și nejustificat, soluționarea favorabilă a cererii de acordare a dobânzilor de întârziere pentru rambursarea cu întârziere a TVA.
Motivele invocate de către pârâta D.G.R.F.P.B. pentru întârzierile în restituirea de TVA cu depășiri ale termenului legal constituie împrejurări nerelevante, care țin de pretinse neajunsuri de ordin operațional, precum invocarea unui pretins număr scăzut de echipe de inspecție fiscală raportat la numărul de astfel de cereri și de organizarea internă a D.G.R.F.P.B. în soluționarea acestor cereri, includerea cu întârziere a reclamantei, de către organele fiscale, în programul de soluționare a deconturilor.
Niciunul dintre aceste pretinse motive de ordin operațional nu poate fi opus reclamantei, fiind evident că legea, OMFP 1899/2004 și Codul de procedură fiscală, prevede în mod clar termenul în care trebuie să se soluționeze solicitările reclamantei, iar întârzierile, deficiențele de planificare, lipsa de personal sau lipsa altor elemente logistice nu pot constitui factori de natură a înfrânge dreptul legitim al reclamantei de a-i fi soluționate cererile în conformitate cu prevederile legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, OG nr. 92/2003, Legii nr. 571/2003, HG nr. 44/2004, HG nr. 520/2013, OMFP 1899/2004 și OMFP 1857/2007.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie, și a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este emitentul actului a cărei anulare se solicita în prezenta cauza și nici nu s-a făcut dovada că nu ar fi soluționat în termen legal vreo cerere formulata de reclamant.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm., art. 411 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că, în baza ordinului de serviciu nr. 22/14.04.2008, organele de inspecție fiscala din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, au efectuat o inspecție fiscala la contribuabilul nerezident A. S. GMBH, ce s-a desfășurat în perioada 14.04._09.
Pentru perioada la care se face referire a fost întocmit raportul de inspecție fiscala nr._/25.05.2009 și decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.90/29.05.2009 prin care s-au stabilit TVA de rambursat în cuantum de 16.208.748 lei.
În ceea ce privește termenul prevăzut de art.70 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pârâta a arătat că acesta este un termen de recomandare pentru soluționarea cererilor depuse de contribuabili și nu unul de decădere, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.182/2008 în dosarul nr._ .
Urmare a cererilor privind rambursarea taxei pe valoarea adăugata solicitata prin deconturile de taxa pe valoarea adăugata cu sold negativ și opțiune de rambursare, aferenta deconturilor perioadei octombrie 2008 - martie 2009, Administrația Fiscala pentru Contribuabili Nerezidenți din cadrul D.G.R.F.P.B. a procedat la soluționarea cererilor și emiterea deciziilor aferente.
Includerea în planul de control a deconturilor TVA cu suma negativa și opțiune de rambursare aferente perioadei octombrie 2008 - martie 2009, s-a efectuat ținând cont de: prevederile art.105 alin. (6) din OG nr. 92/2003; de dispozițiile date prin Ordinul Ministerul Finanțelor Publice nr. 1857/2007 privind Metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opțiune de rambursare; aprobarea direcției de specialitate din cadrul ANAF; volumul lucrărilor respectiv deconturile TVA cu sume negative și opțiune de rambursare, coroborat cu numărul personalului din cadrul inspecției fiscale, respectiv cel mult 4 cereri pe luna.
Conform concluziilor Raportului de Inspecție Fiscala și deciziilor de rambursare, s-au întocmit notele de restituire TVA de către Activitatea de Metodologie și Administrarea Veniturilor Statului - Serviciul Reprezentante Străine, Ambasade și de Administrare a Contribuabililor Nerezidenți, rambursându-se către A. S. GMBH, suma solicitata, respectiv 16.208.748 lei.
Aceste motivele justifică întârzierea în cuprinderea în planul de control a cererilor de rambursare a societății nerezidente prin stocul foarte mare de cereri existent în cadrul D.G.R.F.P.B, coroborat cu numărul personalului din cadrul inspecției fiscale, respectiv 4 echipe de inspectori, vechimea cererilor de rambursare, precum și termenele de restituire a sumelor aferente TVA aprobat la rambursare, conform transelor stabilite la nivel național.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., Codului fiscal; OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Reclamanta A. S. GMBH a depus răspuns la întâmpinarea prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a alegațiile pârâtei D.G.R.F.P.B. și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, reluând în esență argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
De asemenea, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de ANAF este vădit neîntemeiată întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și obligarea solidară a pârâtei ANAF - ca reprezentantă a statului în litigiile administrativ-fiscale privind returnarea de sume de la bugetul statului, împreună cu unitatea subordonată acesteia, D.G.R.F.P.B., la repararea pagubelor cauzate, prin obligarea solidară a acestora la plata tuturor sumelor solicitate prin cerere, în legătură cu întârzierile în rambursarea de T.V.A., pagube ce sunt în sumă totală de 3.208.260,85 lei.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu expertiză contabilă, în cauză fiind întocmit și depus raportul de expertiză efectuat de expertul desemnat.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, că existența calității procesuale pasive a unui pârât presupune o identitate între persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul juridic obligațional dedus judecății. Raportat la domeniul contenciosului administrativ, Curtea reține că autoritatea emitentă a actului atacat deține calitatea de subiect pasiv în cadrul raportului juridic obligațional.
În cauza de față, se observă că reclamanta a înțeles să solicite anularea deciziei nr._/29.10.2014 emisă de Direcția G. regională a Finanțelor Publice București, precum și repararea pagubei prin plata sumei de 3.208.260,85 lei reprezentând dobânzi de întârziere pentru restituirea cu întârziere a TVA, ca urmare a soluționării de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a cererilor de decont de TVA.
În aceste condiții, față de considerentele expuse anterior, prin raportare la autoritatea publică emitentă a actului administrativ a cărui anulare se solicită, precum și a autorității care a soluționat cererile de decont de TVA și a efectuat restituirea TVA-ului cuvenit reclamantei, respectiv Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, Curtea apreciază că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocată de aceasta prin întâmpinare, motiv pentru care o va admite și va respinge acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține, în fapt, că reclamanta a formulat cereri de decont de TVA înregistrate la Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București sub nr. 67240A/24.11.2008 (pentru octombrie 2008), nr. 67338A/19.12.2008 (pentru noiembrie 2008), nr. 10641A/23.01.2009 (pentru decembrie 2008), nr. 10845A/24.02.2009 (pentru ianuarie 2009), nr. 10940A/18.03.2009 (pentru februarie 2009) și nr. 11193A/24.04.2009 (pentru martie 2009), rambursarea taxei pe valoare adăugată pentru perioada 01.10._09, în suma totală de 16.208.747,39 lei. (f. 71-82).
În vederea verificării sumei solicitate a fi rambursate cu titlu de TVA, intimata a întocmit raportul de inspecție fiscală nr._/25.05._, în urma inspecției fiscale ce s-a derulat în perioada 14.04._09, conform căruia TVA de rambursat stabilit este de 16.208.748 lei (f. 61-67).
Ulterior, au fost întocmite notele de restituire nr. 67420A/06.10.2009 prin care s-a dispus plata către reclamantă, cu titlu de TVA rambursată, a sumei de 3.422.941 lei; nota de restituire nr. 67338A/06.10.2009 prin care s-a dispus plata către reclamantă, cu titlu de TVA rambursată, a sumei de 2.829.207 lei; nota de restituire nr. 10641A/06.10.2009 prin care s-a dispus plata către reclamantă, cu titlu de TVA rambursată, a sumei de 1.189.896 lei; nota de restituire nr. 10845A/06.10.2009 prin care s-a dispus plata către reclamantă, cu titlu de TVA rambursată, a sumei de 2.987.474 lei; nota de restituire nr. 10940A/06.10.2009 prin care s-a dispus plata către reclamantă, cu titlu de TVA rambursată, a sumei de 2.408.562 lei; nota de restituire nr. 11193A/06.10.2009 prin care s-a dispus plata către reclamantă, cu titlu de TVA rambursată, a sumei de 3.370.668 lei (f. 46-59).
Rambursarea efectivă a TVA a avut loc, conform extrasului de cont depus la fila 45 din dosar, la data de 09.10.2009.
Față de data plății efective, reclamanta a solicitat pârâtei plata de dobânzi fiscale prin cererea înregistrată sub nr._/04.08.2010 (f. 42-43), iar ca urmare a nesoluționării acesteia, reclamanta a formulat contestație înregistrată la Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București sub nr._/14.10.2010 (f. 35-36).
Această contestație a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr._/29.10.2014 (f. 20-25).
În drept, Curtea reține că potrivit art. 70 C.pr. fiscală „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.”
Astfel, cererile reclamantei de decont de taxă pe valoare adăugată au fost înregistrate la datele de 24.11.2008, 19.12.2008, 23.01.2009, 24.02.2009, 18.03.2009 și 24.04.2009, iar în lumina dispozițiilor legale anterior menționate, acestea trebuia soluționate în 45 de zile adică cel mai târziu la datele de 09.01.2009, 03.02.2009, 10.03.2009, 11.04.2009, 03.05.2009 și 09.06.2009. Or, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală depus la dosar de reclamantă, verificările au început în data de 14.04.2009, deci după împlinirea termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea a 4 din cele 6 cereri de decont TVA formulate de reclamantă, culpa în depășirea acestui termen aparținând în exclusivitate pârâtei.
Cu privire la apărările formulate de pârâtă referitoare la faptul că termenul de 45 de zile poate fi depășit, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât prelungirea acestuia poate avea loc doar în condițiile prevăzute de art. 70 alin. 2 anterior menționat care nu pot fi interpretate decât în sensul în care autoritatea care efectuează controlul în vederea verificărilor raportărilor trebuie să solicite informațiile sau să demareze procedurile de control în interiorul termenului de 45 de zile. O interpretare contrară ar fi de natură să permită organului de control să prelungească termenul de 45 de zile pe o durată nedefinită în funcție de momentul la care înțelege să solicite informații sau să înceapă inspecția fiscală.
De asemenea, Curtea constată că prin Hotărârea din 12 mai 2011, pronunțată în cauza C-107/10 – Enel Maritsa Iztok 3 AD împotriva Direcktor „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” în cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de o instanță din Bulgaria, CJUE a reținut că „În lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoare adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei raportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. In schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 zile nu încalcă această prevedere ".
În același context, Curtea amintește și hotărârea din data de 23.10.2013 pronunțată de CJUE în cauza C-431/12 Rafinăria Steaua Română prin care s-a stabilit că „Articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană impozabilă care a solicitat rambursarea excedentului de taxă pe valoarea adăugată achitată în amonte din taxa pe valoarea adăugată pe care o datorează să nu poată obține din partea administrației fiscale a unui stat membru dobânzi de întârziere aferente rambursării efectuate tardiv de această administrație pentru o perioadă în care erau în vigoare acte administrative care excludeau rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească.”
În susținerea acestei interpretări, CJUE a arătat că, din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere este lipsit de importanță. Astfel, în accepțiunea Curții, nu există nicio diferență între o rambursare târzie intervenită din cauza unei soluționări administrative cu depășirea termenelor prevăzute și cea intervenită din cauza unor acte administrative care au exclus în mod nelegal rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească.
Totodată, conform jurisprudenței CJUE în cauza C- 283/81CILFIT, fără a fi direct obligatorii, dezlegările date prin alte hotărâri preliminare se impun tuturor instanțelor naționale privind problemele respective de drept comunitar.
Curtea reține că necesitatea acordării de dobânzi de către stat în cazul rambursării cu întârziere a sumelor TVA solicitate de contribuabil se impune și în baza aquis-uliul comunitar din materia TVA, astfel cum acesta a fost interpretat de către Curtea Europeană de Justiție, întrucât dispozițiile din legislația română referitoare la rambursarea TVA sunt rezultatul transpunerii legislației comunitare din domeniul TVA, iar jurisprudența Curții Europene de Justiție în materie este obligatorie pentru instanțele din România odată cu data aderării la Uniunea Europeana.
În jurisprudența Curții Europene de Justiție s-a reținut în mod constant că statele membre au o oarecare libertate de manevră în stabilirea condițiilor de rambursare a TVA în exces, dar că nu ar putea să aducă atingere, prin impunerea acestor condiții, principiului neutralității TVA prin impunerea unei sarcini asupra contribuabilului de a suporta în tot sau în parte TVA-ul, ceea ce implică în mod necesar ca TVA-ul să fie rambursat într-o perioadă de timp rezonabilă prin plata unor sume de bani sau prin luarea unor masuri echivalente și că, în orice caz, metoda adoptată pentru rambursare nu poate să implice niciun fel de risc pentru contribuabil.
În raport de dispozițiile legislației naționale, precum și a jurisprudenței CJUE anterior redate, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită a primi dobânzi de întârziere de la datele expirării termenului de 45 de zile anterior menționat și până la data restituirii efective a sumei – 09.10.2009.
Cu privire la cuantumul dobânzilor, Curtea reține că potrivit art. 120 alin. 7 C.pr.fiscală „Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale. De asemenea, Curtea reține că în cauza de față a fost întocmit un raport de expertiză contabilă, prin care expertul contabil a concluzionat că pârâta are obligația achitării către reclamantă, cu titlu de dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA-ului, suma de 3.208.260,98 lei (f. 205-212).
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată, urmând a fi admisă, decizia nr._/29.10.2014 emisă de pârâta DGRFP București va fi anulată, iar pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 3.208.260,85 lei reprezentând dobânzi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei cereri de decont TVA formulată de reclamantă și până la data restituirii efective a TVA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF invocată de aceasta prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanta A. S. GMBH în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S. GMBH, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor la Dentons Europe-T. și Asociații S.P.A.R.L. în București, . nr. 28C, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2.
Anulează decizia nr._/29.10.2014 emisă de pârâta DGRFP București.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.208.260,85 lei reprezentând dobânzi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei cereri de decont TVA formulată de reclamantă și până la data restituirii efective a TVA.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. E. S.
Red./thred. MD
5 ex./ 24.02.2016
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 428/2016. Curtea de Apel... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 56/2016.... → |
|---|
