Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 217/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 217/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 217/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 217
Ședința publică din data de 28.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER - C. M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - I. TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 121 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17 decembrie 2015, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: termen de judecată acordat pentru efectuarea de verificări cât privește dosarul nr._, pentru a se aprecia asupra solicitării de conexare, răspunsul solicitat Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a fost transmis la dosar la 27.01.2016.
Constatând procedura legal îndeplinită cu părțile, Curtea, date fiind disp. art.131 NCPC, își reține competența generală, materială și teritorială de judecare a cauzei de față în raport de art.106 ind.3 alin.5 din OUG nr.194/2002 republicată.
Cât privește solicitarea reclamantului de conexare a dosarului nr._ la dosarul nr._, Curtea o respinge, apreciind că nu sunt întrunite disp. art.139 NCPC, în condițiile în care a intervenit soluționarea acelui dosar. Reține cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a părții pârâte pe baza probei cu înscrisuri administrate în cauză.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – Secția de C. administrativ și fiscal, la 06.07.2015 sub dosar nr._ , reclamantul C. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI ca instanța să dispună anularea măsurii privind interzicerea intrării în țară, pentru perioada de 5 ani, instituită de I. G. al Poliției de Frontieră prin I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, PTF Sculeni și anularea consemnului nominal de nepermitere a intrării la frontieră, instituit în evidențele IGPF.
În motivare, partea reclamantă a arătat că, la data de 26.06.2015, Poliția de Frontieră PTF Sculeni a emis petentului C. I. decizia nr. 9081/1189/26.06.2015, privind refuzul intrării în România, dispunând și nepermiterea intrării în țară pe o perioadă de 5 ani, începând cu 07.06.2015 și până la 06.06.2020. Măsura a fost luată în temeiul art. 106 ind. 3 alin. 4-5, art. 106 ind. 4 alin. 11 și 12 din OUG nr. 194/2002 și conf. art. 8 alin. 2 lit. b ind. l din același act normativ, deoarece reclamantul ar fi încălcat reglementările vamale.
La data de 26.06.2015, în autocamionul condus de petentul C. I., pe ruta Rep. M. - mun. Iași, în PTF SCULENI au fost depistate în autoutilitară un număr de 270 de pachete țigări, valoarea lor accizabila fiind de 1080 lei, potrivit Directivei 2011/64/UE. Lucrătorii vamali au aplicat petentului o amendă în valoare de 5.000 lei, amendă ce a fost achitată la momentul aplicării către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor. Totodată s-a procedat și la confiscarea cantității totale de țigări.
După achitarea amenzii, lucrătorii Poliției de Frontieră Sculeni au procedat la emiterea Refuzului de intrare in România si Interdicția pe o perioadă de 5 ani a intrării în România.
A apreciat reclamantul că măsura aplicată este nelegală.
Astfel, temeinicia acestei măsuri este disproporționată raportată la gravitatea contravenției săvârșite.
Totodată, în cuprinsul actului nr._ / 26.06.2015 este trecut greșit prevederea de la alin. 3, care indică locul unde se poate face contestația acestei masuri.
Având în vedere faptul că față de cetățenii Republicii M., Uniunea Europeană a votat desființarea regimului de vize, petentul teoretic și practic poate călători în spațiul Uniunii Europene, dar, chiar dacă este de etnie română, acesta nu va putea intra în România pentru o perioada de 5 ani.
Intimata face încălcări grave ale Constituției României în care drepturile etnicilor români din afara țării sunt respectate, și nu îngrădite, iar aplicarea legii privind regimul străinilor în România în cazul etnicilor români s-a făcut cu grave abuzuri.
Având în vedere gravitatea măsurii aplicate, respectiv interdicția de 5 ani de a intra în România, organul constatator avea obligația de a face o anchetă în vederea stabilirii obiective a situației de fapt, precum și a întocmi un raport de siguranță. Cu toate acestea, organul constatator s-a rezumat la a întocmi o decizie de interzicere a intrării în țară.
Normele interne de aplicare a O.U.G. 194/2002 specifică faptul că în momentul aplicării interdicției, depistării unei fapte contravenționale, organul constatator poate aplica interdicția, însă nu este imperios necesar și aplicarea acesteia. Potrivit procedurilor contravenientul este verificat cu privire la faptul că nu este urmărit penal, nu a mai comis fapte de această natură, nemaiexistând situații de încălcare a legislației privind trecerea frontierei. După toate verificările se întocmește un raport de siguranță, iar în acel raport organul constatator are un rol activ, potrivit legislației strânge argumente pro și contra aplicării măsurii. În acest caz organul constatator s-a rezumat doar la aplicarea legii fără o documentare amănunțită.
Petentul C. I. nu este urmărit penal nici în Republica M., nici în România, are o caracterizare exemplară de la locul de muncă, are o familie în întreținere și este etnic roman. Ca urmare a interdicției de a intra în România pentru o perioadă de 5 ani, cel în cauză nu va putea să își întrețină familia.
Reclamantul a mai susținut competența materială de judecată a Curții de Apel Iași.
În drept, au fost invocate disp. art.l063 alin. 5 din OUG nr. 194/2002, Legea nr. 176/2013 pentru modificarea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 299/2007, art. 41 alin. 1 din Constituția României.
În dovedire, a fost propusă spre administrare proba cu înscrisuri.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, pârâtul I. TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI a formulat întâmpinare depusă la dosar la data de 13.08.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat pârâtul excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Iași, în raport de disp. art. 106 ind. 3 alin. 2 și 5 din O.U.G. nr. 194/2002, arătând că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către I.G.P.F. și nu de către I.T.P.F. Iași.
Totodată, pârâtul a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a I.T.P.F. Iași. Faptul că I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași este subordonat, din punct de vedere ierarhic, Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră nu are relevanță în cazul unui eventual litigiu, ambele fiind instituții cu personalitate juridică proprie, șeful fiecărei instituții răspunzând de actele emise conform competențelor. Astfel, P.T.F. Sculeni din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, în baza Dispoziției I.G.P.F. nr. 525 din 09.03.2011, nu are decât competență de comunicare a acestei măsuri. Având în vedere că I.G.P.F. a dispus măsura interzicerii intrării, pârâtul I.T.P.F. Iași nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât nu a instituit măsura contestată pentru a putea dispune cu privire anularea ei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat în esență că măsura litigioasă este legală și temeinică, fiind adoptată în raport de contextul factual propriu cauzei și cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale incidente.
În drept, au fost invocate disp. O.U.G. nr. 194/2002, dispoziția I.G.P.F. nr. 525/2011 pentru aprobarea Metodologiei nr. S/_ privind gestionarea semnalărilor la nivelul P.F.R., O.U.G. nr. 104/2001, Codul de procedură civilă; s-a cerut judecata în lipsă.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare la 03.09.2015, prin care a contestat apărările părții adverse și, reluând în esență argumentele din cererea de chemare în judecată, a solicitat admiterea acțiunii.
Reclamantul a contestat temeinicia excepțiilor invocate de partea pârâtă, invocând disp. art. 105, alin. 5 din OUG nr. 194/2002. Astfel, pârâta prin adresa de aducere la cunoștință a măsurii de nepermitere a intrării a indicat articolul de lege, însă tendențios și nelegal indică instanța la care se poate face contestația.
Astfel, instituția care a emis actul administrativ contestat a fost P.T.F. Sculeni și I. de Politie de Frontiera Iași, acestea concomitent cu emiterea deciziei au emis și măsura de interdicție, astfel că nu pot fi considerat ca fiind fără calitate, deoarece prin decizia nr. 9081/1189 din data de 26.06.2015 și comunicarea nr._ din aceiași dată nu se regăsesc nicio semnătură a Inspectoratului G. al Politiei de Frontieră. Dacă decizia de nepermitere a intrării ar fi fost luată de I. G. al Politiei de Frontieră, aceasta ar fi purtat ștampila acestei instituții și nu semnătura șefului politiei de frontiera Sculeni și cu antetul punctului de trecere al frontierei A., care este direct subordonat Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră.
În acest sens a fost invocată decizia nr. 1352/02.04.2007 a ÎCCJ, prin care s-a dispus că lipsa personalității juridice a autorității emitente nu exclude capacitatea procesuală în contenciosul administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat fiind suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Competența de soluționare a litigiului va aparține în consecință potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă.
A contestat reclamantul și validitatea excepției lipsei calității procesuale pasive a I.T.P.F. Iași - P.T.F. Sculeni, aceasta fiind o unitate teritorială subordonata I.G.P.F., însă are personalitate juridică, astfel că nu se poate absolvi de răspundere atât timp cât a luat personal o decizie care ulterior a comunicat-o doar I.G.P.F., organul central și in evidentele căruia se înscrie consemnul nominal. Astfel, a cerut partea reclamantă să fie respinsă excepția menționată.
Pe fondul cauzei, a apreciat că acțiunea este întemeiată pentru motivele arătate în precedent, în dezvoltarea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința nr. 152/06.11.2015, Curtea de Apel Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, la 09.12.2015.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași – Punctul de trecere a frontierei Sculeni Rutier a întocmit Notă - raport prin care, față de încălcarea prevederilor H.G. nr. 707/2006 și reținând faptul că numitul C. I., cetățean al Republicii M., a fost descoperit încercând să introducă în România, ascunse sub capitonajul cabinei autocamionului, un număr de 260 pachete țigări pe care nu le-a declarat lucrătorului vamal, a propus instituirea măsurii de interzicere a intrării în România împotriva acestuia pe o perioadă de 5 ani (26.06.2015 – 25.06.2020) în conformitate cu disp. art. 1064 alin. 11 și 12 coroborat cu art. 8 alin. 2 lit. b1) și alin. 3 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor.
Această notă raport nr._/26.06.2015 a fost aprobată de inspectorul general al poliției de frontieră din România. (fila 21 din dosarul Curții de Apel Iași)
Astfel, la aceeași dată, reclamantului i-a fost comunicată de organele poliției de frontieră de la PTF Sculeni Rutier adoptarea de I. G. al Poliției de Frontieră a măsurii interzicerii intrării în România pentru perioada de 5 ani, în cond. art. 1064 alin. 3, 11 și 12 coroborat cu art. 8 alin. 2 lit. b1) din O.U.G. nr. 194/2002. (fila 25 din dosarul Curții de Apel Iași)
Curtea mai reține că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamant, acesta a indicat în calitate de pârât pe Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași (ITPF Iași), fără a menționa că înțelege să cheme în judecată și I. G. al Poliției de Frontieră (IGPF), deși prin întâmpinarea depusă la dosar ITPF Iași a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și i-a indicat părții reclamante că măsura în litigiu a fost dispusă de IGPF.
Prin apărările procesuale formulate în întâmpinare, partea pârâtă ITPF Iași a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (NCPC), republicată, „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”.
Arată Curtea că acțiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților din proces (art. 29 NCPC), implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală (art.32 NCPC), după cum presupune existența a trei elemente, adică părțile, obiectul și cauza.
Art. 32 alin. 1 NCPC, având marginalul Condiții de exercitare a acțiunii civile, prevede că „Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes”, iar art. 36 NCPC arată „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Astfel, una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Totodată, reține Curtea că potrivit art. 249 NCPC „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”, incumbându-i astfel sarcina probei celui ce pretinde o anumită situație.
Conform art. 1063 alin. 2 din OUG nr. 194/2002 „Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de I. G. pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b^1) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).”, iar conform alin. 5 al aceluiași articol, măsura poate fi contestată la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.
Din analiza probei cu înscrisuri, Curtea constată că măsura litigioasă a interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani a fost instituită de I. G. al Poliției de Frontieră, așa cum rezultă din nota-raport menționată mai sus, care cuprinde ștampila Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră și semnătura inspectorului general care a aprobat propunerea aplicării măsurii menționate. De altfel, odată cu comunicarea măsurii, reclamantului i-a fost indicat explicit că această măsură a fost luată de I. G. al Poliției de Frontieră și că poate fi contestată la Curtea de Apel București, astfel că îi era accesibil și previzibil modul de constituire a cadrului procesual pasiv, respectiv identitatea părții pârâte.
Așadar, în condițiile în care măsura a fost luată de I. G. al Poliției de Frontieră, Curtea reține că legitimarea procesual pasivă aparține acestei autorități publice de la care emană decizia administrativă.
Deși I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, autoritate publică având personalitate juridică, este susceptibil de a justifica o calitate procesuală pasivă prin prisma faptului îndeplinirii operațiunilor administrative prealabile adoptării măsurii interzicerii intrării în România și în limita legalității acestora, totuși cadrul procesual pasiv este insuficient determinat în lipsa chemării în judecată și a emitentului actului producător de efecte juridice, adică I. G. al Poliției de Frontieră.
Or, în cauză, nici după invocarea excepției, partea reclamantă nu a procedat la o legală constituire a cadrului procesual pasiv prin chemarea în judecată în calitate pârât a IGPF, ci și-a limitat cererea și motivele la calitatea procesuală pasivă a ITPF Iași, care, nefiind autoritatea care a dispus măsura interzicerii intrării în România, nu justifică o calitate procesuală pasivă, motiv pentru care Curtea va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, urmând a respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Prezenta hotărâre este definitivă în acord cu disp. art. 1063 alin. 5 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.
Respinge acțiunea reclamantului C. I., născut la data de 01.11.1958, cu domiciliul în Republica M., oraș Florești, . și domiciliul ales în România, Iași, ..4, ..1, camera 15, județul Iași, la Cabinet de Avocat V. L., în contradictoriu cu pârâtul I. TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, cu sediul în Iași, ..3-5, județul Iași, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
Red.tehnored.jud.BC/2 ex+2 ex../26.02.2016
Comunicate 2 ex./………...……………..
Semnătură ……………
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 56/2016.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 590/2016.... → |
|---|
