Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 735/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 735/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 735/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 735
Ședința publică din data de 15 februarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: P. C.
Judecător: D. M. D.
Judecător: raluca maria cîrjan
Grefier: B. M.
Pe rol se află recursul formulat de către recurenta-reclamanta A. Ș. împotriva sentinței nr. 5768/17.09.2015 pronunțate de către Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, reprezentată prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI, și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, precum și cu intimata-pârâtă și chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect refuz restituire timbru de mediu (OUG nr. 9/2013).
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurenta, reprezentată prin avocat G. C. R., cu împuternicire la fila 4 din dosarul de fond, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată. Susține că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, tribunalul reținând eronat că obligația de plată a timbrului de mediu nu este contrară art. 110 din T.F.U.E. Solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința nr. 5768/17.09.2015, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București și Administrației F. pentru Mediu și a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. Ș. în contradictoriu cu Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, având ca obiect anularea deciziei de calcul nr. 1574/13.05.2013 și restituirea timbrului de mediu de 10.927 lei, plus dobânda aferentă calculată de la data plății taxei și până la restituirea acesteia; a respins ca rămasă fără obiect cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe, la data de 07.10.2015, a formulat recurs reclamanta A. Ș., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurenta a învederat că instanța de fond, în mod greșit și fără a motiva, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București și Administrației F. pentru Mediu, aceasta din urmă în mod special având legitimitate procesuală în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 9/2013.
De asemenea, recurenta a susținut că instanța de fond a reținut eronat că obligația de plată a timbrului de mediu nu este contrară art. 110 din T.F.U.E. A precizat că situația este similară cu cele din vechea reglementare (OUG nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012), în legătură cu care C.J.U.E. a considerat că au ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În drept, recurenta a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru (fila 10).
Intimatele nu au formulat întâmpinare, deși era obligatorie în cauză.
Examinând prezentul recurs, Curtea constată că este neîntemeiat, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, întrucât soluția tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.
Astfel, contrar susținerilor recurentei-reclamante, este legală și motivată soluția tribunalului de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București și Administrației F. pentru Mediu, pe considerentul că între reclamantă și aceste pârâte nu s-au născut raporturi juridice de drept fiscal, în condițiile în care timbrul de mediu a fost calculat și perceput de către Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice.
Într-adevăr, Curtea constată că Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice este emitenta deciziei nr. 1574/13.05.2013 privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, a încasat această taxă în cuantum de 10.927 lei și a refuzat restituirea ei, în urma cererii pe care chiar reclamanta i-a adresat-o, astfel încât raporturile juridice de drept administrativ fiscal s-au născut între reclamantă și A.F.P. sector 2, neavând relevanță din această perspectivă împrejurarea că taxa încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de către A.F.M. Tocmai de aceea prin OUG nr. 9/2013 s-a prevăzut că cererea de restituire se depune la organul fiscal competent și se soluționează de către acesta, pe baza unei note de restituire, precum și că restituirea efectivă se efectuează tot de către organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma respectivă. Referitor la Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, aceasta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice are capacitate de drept public, astfel că poate sta singură în judecată într-un litigiu de drept administrativ-fiscal.
Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a observat corect că, prin OUG nr. 9/2013, legiuitorul național a urmărit și reușit înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal, sub imperiul reglementărilor anterioare, față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii lor în circulație în România, și produsele naționale, stabilind că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare, precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor, ca urmare a unei proceduri judiciare. În acest sens, este de observat că, potrivit art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Contrar celor susținute de către recurenta-reclamantă, Curtea arată, astfel cum corect a constatat și instanța de fond, că reglementarea actuală cuprinsă în OUG nr. 9/2013 nu se află în contradicție cu dispozițiile art. 110 din T.F.U.E., întrucât autoritățile naționale nu au aplicat un tratament fiscal discriminatoriu între autovehiculul achiziționat de recurenta-reclamantă din Uniunea Europeană și un autovehicul similar ce ar fi putut fi achiziționat de pe piața internă. Aceasta deoarece, potrivit art. 4 lit. a) și c) din OUG nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului de mediu intervine atât cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din Romania și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Ca atare, după data de 01.01.2013, nu mai există nicio discriminare sau influențare a comportamentului cumpărătorilor de autoturisme second-hand.
În consecință, Curtea constată că nu există niciun temei legal pentru restituirea timbrului de mediu în privința autovehiculelor provenite din Uniunea Europeană și înmatriculate pentru prima dată în România după această dată. Autovehiculul achiziționat de recurenta-reclamantă este într-o astfel de situație, fiind înmatriculat în Germania (stat membru al Uniunii Europene) la data de 01.06.2004 și înmatriculat pentru prima dată în România la data de 16.05.2013.
Prin urmare, astfel cum corect a reținut instanța de fond, refuzul intimatei-pârâte A.F.P. Sector 2 de restituire a timbrului de mediu nu este unul nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În ceea ce privește OG nr. 40/2015, Curtea subliniază că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât domeniul ei de aplicare nu cuprinde și timbrul de mediu. Astfel, potrivit art. I pct. 2 din OG nr. 40/2015, art. 12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 s-a modificat în sensul următor: „contribuabilii care au achitat taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, pot solicita restituirea acesteia prin cerere adresată organului fiscal competent, în termenul de prescripție prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Prin urmare, acest nou act normativ are în vedere doar taxele achitate în temeiul art. 241¹-241³ din Codul fiscal (taxa specială pentru autoturisme și autovehicule), OUG nr. 50/2008 (taxa pe poluare pentru autovehicule) și Legii nr. 9/2012 (taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule), nu însă și timbrul de mediu instituit prin OUG nr. 9/2013.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de casare invocat este nefondat și că sentința recurată este legală, Curtea, în baza dispozițiilor art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. Ș., cu domiciliul în București, sectorul 2, ., împotriva sentinței nr. 5768/17.09.2015 pronunțate de către Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, reprezentată prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul indicat în București, ., sector 2, intimata-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, și intimata-pârâtă și chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2016.
Președinte Judecător Judecător
C. P. D. M. D. R. M. C.
Grefier
M. B.
Red./thred. DDM/ 6 ex/ 29.02.2016
Judecător fond: C. A., Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 590/2016.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 560/2016.... → |
|---|
