Pretentii. Sentința nr. 138/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 138/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.138
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.01.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR în contradictoriu cu pârâții B. C. N. și D. L., cauza având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta ANPC reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, pârâții B. C. N. prin avocat M. I. O., D. L. reprezentată de avocat V. J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul B. N. C..
Pârâtul B. N. C. prin apărător învederează că în speță e vorba de o acțiune în pretenții fundamentată pe răspundere civilă delictuală. Din aceste considerente consideră că este competentă o secție civilă a instanței competente și, față de cuantumul pretențiilor instanța competentă este judecătoria (Judecătoria Ploiești sau judecătoria sector 6) având în vedere că sunt doi pârâți.
Din punct de vedere al competenței materiale și față de faptul că nu e vorba de un act administrativ care să facă obiectul cauzei, consideră că judecătoria este competentă, Secția civilă.
Pârâta D. L. prin apărător pune aceleași concluzii. Din moment ce natura litigiului este răspundere delictuală, se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă privind competența generală a judecătoriei.
Reclamanta A. Naționala pentru Protecția Consumatorilor prin consilier juridic pune aceleași concluzii de admitere a excepției necompetenței materiale.
La întrebarea Curții, în ipoteza în care va considera că judecătoria este instanța competentă să soluționeze cauze, pentru care dintre cele două judecătorii în a cărei rază teritorială se află pârâtul optat, reclamanta prin apărător lasă la aprecierea instanței, dar în ceea ce o privește competentă ar fi Judecătoria sector 1.
Curtea, în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe excepția necompetenței materiale.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII-a la data de 18.06.2015 sub nr_ reclamanta A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR a solicitat instantei de judecata obligarea paratului B. C. N., in calitate de fost P. al ANPC- precum si a paratei D. L., in calitate fost Director al Directiei Buget, Administrare si Resurse Umane, la plata in solidar a sumei de 20.457 lei si respectiv a sumei de 91.817 lei dispusa in sarcina reclamantei prin Raportul de control nr 1/979/15.05.2014 al Curtii de Conturi .
La 31.08.2015, paratul B. C. N. a depus intampinare, solicitand respingerea acțiunii.
In motivare, paratul a aratat ca a fost numit în funcția de președinte al ANPC în data de 23.05.2012 prin Decizia Primului Ministru al României nr. 252/2012, (în baza algoritmului politic pe baza căruia a funcționat guvernul Uniunii Social Liberale), decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 351/23.05.2012.
In temeiul art.15 si 19 din Legea 90/2001, privind organizarea și funcționarea Guvernului României. Anexa. Nr. 1 2. Am fost eliberat din funcția mai sus precizată prin Decizia Primului Ministru nr.43/24.02.2014. Anexa. Nr. 2
Funcția deținută este asimilată cu aceea de secretar de stat clasa 103 și conferă statutul de demnitar cu rang de ministru în Guvernul României și de reprezentant legal al susnumitei ANPC.
Activitatea sa se concretiza prin emiterea de ordine și instrucțiuni și era reglementată pe perioada exercitării acestui mandat de Hotărârea de Guvern nr. 882/2010 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și ulterior de Hotărârea de Guvern nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Activitatea și atribuțiile vicepreședinților, în temeiul actelor normative mai sus invocate era stabilită prin ordine emise de subsemnatul sau prin alte forme de comunicare: rezoluții, instrucțiuni etc.
In reglementarea atribuțiilor și în completarea prevederilor HG 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor si la regulamentele interne ale instituției, am emis ordine ce precizau cu claritate atribuțiile de serviciu si participarea personalului din subordine la activități generale și specifice ale ANPC.
Astfel, în scopul derulării în bune condiții a activității de achiziții publice specifice ANPC a emis, între altele, următoarele Ordine ale Președintelui ANPC (OPANPC):
- OPANPC nr. 151/03.07.2012 prin care coordonarea activității de achiziții publice, investiții și reparații capitale a fost delegată domnului M. A. P. la acea dată vicepreședinte al ANPC iar în prezent Președinte al ANPC și semnatarul cererii de chemare în judecată ca reprezentat al ANPC; Anexa. nr. 3
- OPANPC nr. 85/12.02.2013 prin care s-a constituit compartimentul de achiziții publice, cu atribuții depline, în conformitate cu art. 3 din HG 925/2006 - normele de aplicare ale OUG 34/2006 privind achizițiile publice ; Anexa nr. 4
- OPANPC nr. 247/26.09.2012 Anexa. nr. 5 si respectiv OPANPC nr. 374/10.10.2012 Anexa. nr. 6 cu privire la delegarea calității de ordonator secundar de credite si implicit cu delegarea atribuțiilor legale de coordonare si control asupra operațiunilor financiar contabile deci implicit asupra plăților efectuate pentru și în numele ANPC secretarului general al ANPC, G. D.;
- OPANPC nr. 171/15.04.2013, Anexa. nr. 7, si respectiv OPANPC nr. 235/19.06.2013, Anexa. nr. 8, cu privire la constituirea comisiei de recepție a achizițiilor publice ale ANPC;
In perioada derulării achizițiilor publice nu a interferat cu activitatea colegilor desemnați prin ordinele de mai sus să efectueze respectivele achiziții publice decât în limita legală impusă de normele juridice aplicabile și nu am influențat în nici un fel și în nici o împrejurare deciziile acestora și modul în care s-a derulat activitatea acestora în cadrul ANPC.
Față de cele două sume indicate de reclamantă ca reprezentând un pretins prejudiciu produs ANPC de către parat în activitatea derulată ca Președinte al ANPC și care ar reprezenta „situația de fapt care a generat prezenta stare conflictuala și care face fundamentul prezentului litigiu" așa cum precizează reclamanta la punctul 2, pagina 4 din acțiunea formulată de ANPC în prezenta cauză, se impun a fi precizate următoarele aspecte:
Față de suma menționată ca fiind individualizată conform punctului 8 din dispozitivul Deciziei nr. 28 din 18.06.2014 a Curții de Conturi a României, respectiv suma de 20.457 de lei reprezentând o pretinsă diferență nejustificată de preț față de un pretins catalog de prețuri online al importatorului (nu al furnizorului așa cum este greșit precizat în acțiune) trebuie precizat că în cuprinsul respectivului raport al Curții de Conturi se vorbește din păcate nefundamentat și nelegal despre întreaga sumă de achiziție a respectivelor bunuri (136 de anvelope și 136 de jante de iarnă pentru autoturismele ANPC) cu trimitere la o lipsă din gestiune a respectivelor bunuri dar și la diferența de preț mai sus precizată. Nu putem decât să presupunem că ulterior redactării raportului Curții de Conturi au fost identificate în contabilitatea ANPC respectivele bunuri altfel nu ar exista nici un fel de rațiune pentru limitarea pretinsului prejudiciu doar la diferența de preț. In realitate respectivele bunuri (136 de anvelope și 136 de jante de iarnă pentru autoturismele ANPC) au fost livrate și existau fizic în proprietatea ANPC, fiind indicată doar o eroare materială, fără legătură cu subsemnatul, la înregistrarea acestora în contabilitatea ANPC.
In ceea ce privește suma de 20.457 de lei reprezentând o pretinsă diferență nejustificată de preț față de un pretins catalog de preturi online al importatorului trebuie precizat că subsemnatul nu a avut nici un fel de implicare în deciziile și operațiunile care au stat la baza respectivei achiziții iar sumele respective au fost agreate de către comisia de achiziții desemnată să se ocupe de respectiva achiziție publică, verificarea prețurilor fiind în exclusivitate atributul acestei comisii. La dosarul cauzei nu a fost depus dosarul respectivei achiziții astfel încât nu se pot face afirmații în lipsa unor documente care să ateste realitatea concretă de la momentul respectiv. Consider că în măsura în care există acest prejudiciu responsabili pentru producerea acestuia sunt membrii Comisiei de achiziții și Vicepreședintele ANPC delegat să răspundă pentru aceste achiziții. Deoarece nu mi-a fost acordat accesul la aceste informații nu pot preciza numele membrilor comisiei, singura persoană ce poate fi indicată fiind fostul vicepreședinte M. A. D..
Pretinsele diferențe de preț ce reprezintă pretinsul prejudiciu au fost calculate în mod netemeinic și nelegal deoarece a fost comparat prețul de achiziție cu un preț mai mic indicat în cererea de chemare în judecată ca fiind al unei oferte ipotetice din mediul online(internet) de la mai bine de doi ani după momentul efectuării achiziției, din momentul efectuării controlului și reprezentând un preț dintr-o ofertă necertificată de către respectivul ofertant. Prețurile pot fluctua în funcție de stocuri și de anotimpul achiziției chiar și de la o lună la alta. Practic a fost comparat prețul de achiziție de anvelope de iarnă în baza contractului nr. 91 din 19.12.2013(IARNA) încheiat cu . SRL preluat în baza unei oferte ferme si angajante cu un preț teoretic de la aproape 7 luni diferență de timp(V.), dintr-un pretins catalog oniine al unui alt distribuitor, ofertă necertificată de respectivul importator.
Trebuie subliniat faptul că achiziția respectivelor bunuri în baza contractului nr. 91 din 19.12. 2013 încheiat cu . SRL a fost făcută în baza unei oferte prezente în Sistemul electronic de achiziții publice (SEAP) a ofertantului ADRAS, societate care fost în măsură să ofere toate condițiile cerute pentru achiziția respectivă inclusiv urgența livrării acestora din stoc existent dată fiind data la care au fost aprobate achizițiile și condițiile meteo și prevederile legale obligatorii pentru circulația pe drumurile publice care impuneau achiziția acestor anvelope în regim de urgență. Pentru analizarea concretă a existenței pretinsului prejudiciu se impune depunerea de către reclamantă a întregului dosar de achiziție publică pentru a putea formula apărări în concret față de acuzațiile nefundamentate din cererea de chemare în judecată.
Față de suma menționată ca fiind individualizată conform punctului 1.2 din Raportul de control 1/979/15.05.2014 încheiat la ANPC cu tema „Audit financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat pentru anul 2013 - Efectuarea de plăți neleqale în sumă de 91.917 de lei" reprezentând lucrări ce nu ar fi fost executate, așa cum se menționează la pagina 5 punctul b) din cererea de chemare în judecată și pretinse nejustificat și nelegal subsemnatului, se impune a fi precizate următoarele:
A semnat contractul de lucrări nr.75/24.10.2013 cu . CONSTRUCȚII SRL după ce a fost validat și semnat în prealabil de către doamna D. L., director DBARU (buget, administrativ, resurse umane) si după ce s-a acordat viza de legalitate a serviciului juridic, de către doamna A. V., sef serviciu juridic la data respectivă si după ce a fost vizat de controlul financiar preventiv al ANPC.
Din cauză că ANPC nu avea în schema de personal nici un inginer constructor angajat, am încheiat în condițiile legii contractul nr.79/20.11.2013 (Anexa nr. 9), cu domnul M. C., diriginte de șantier autorizat, contract care la art. 9.5 are prevăzută obligația dirigintelui de șantier de a confirma realitatea si calitatea lucrărilor efectuate, de recepție a acestora pentru și în numele ANPC, iar la art. 12 este prevăzută si răspunderea acestuia pentru viza de conformitate acordata conform art.l4 din susnumitul contract. Astfel, responsabilitatea asupra avizării la plata precum si asupra realității, cantităților de materii prime consumate si asupra conformității lucrărilor executate de furnizor in temeiul contractului de lucrări nr.75/24.10.2013 a fost în responsabilitatea dirigintelui de șantier si nu a subsemnatului, in temeiul contractului de prestări servicii nr. 79/20.11.2013.
Trebuie precizat și faptul că plata lucrărilor pretins neexecutate a fost avizată în temeiul aceluiași contract de dirigenție și de controlorul delegat al Ministerului Finanțelor Publice. Menționez ca nu am fost informat pana la data predării mandatului de președinte al ANPC in nici un mod, verbal sau scris, de nici un coleg despre nereguli in derularea contractului de lucrări sau a celui de dirigenție de șantier, cu toate ca am convocat numeroase ședințe de analiză asupra obiectivului respectiv de investiții în care am solicitat tuturor direcțiilor din ANPC informări si note de serviciu. Toate documentele care mi-au fost prezentate de către angajații ANPC atestau finalizarea lucrărilor în condiții legale, așa cum reiese si din avizele dirigintelui de șantier de confirmare a realității din teren și acordarea avizului de plată.
Dirigintele de șantier, în calitate de reprezentant atestat profesional, a semnat in numele ANPC Devizul nr._ - Reparație Clădire, Anexa nr. 10, prezentat spre decontare în luna decembrie 2013, in acest mod asumându-si faptul că toate lucrările au fost executate conform șl integral și prezentate spre decontare.
Reclamantul nu are pregătire sau atestat profesional pentru a superviza si certifica în conformitate cu prevederile legale, execuția unei lucrări, de tipul celei care a făcut motiv pentru care am asumat realitatea celor specificate în documentele furnizate de dirigintele de șantier și de Comisia de recepție mai sus precizate, cu ocazia avizării plăților către constructor.
Mențiunile cu privire la neconstituirea garanției de bună execuție sunt neconforme cu realitate, din informațiile deținute de subsemnatul respectiva garanție a fost constituită.
Paratul a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului București prin raportare la domiciliul sau
Invocarea art. 112 din C. Proc. Civ. pentru pretinsul drept al reclamantului de alegere a instanței competente să soluționeze cauza în cazul pluralității de pârâți nu se susține cu motivare concretă a pretențiilor pentru angajarea răspunderii în solidar. Reclamanta și-a întemeiat, în drept, acțiunea pe dispozițiile art. 253 alin. 3 din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, care reglementează răspunderea patrimoniala a salariaților pentru prejudiciile cauzate angajatorilor.
Potrivit art. 2551 din Codul Muncii dacă paguba ar fi fost produsă de ambii pârâți ar fi trebuit stabilită măsura în care fiecare a contribuit la producerea pretinsului prejudiciu.
ANPC, conform cererii de chemare în judecată și conform documentelor depuse la dosarul cauzei, nu a probat existența concretă a prejudiciului în patrimoniul său și nu a probat achitarea acestuia sau înscrierea în contabilitate dar nici nu a determinat prejudiciul concret prin raportare la pretinsa pagubă produsă de fiecare pârât în parte și/sau în raport de proporția pe care ar considera-o aplicabilă unui prejudiciu produs pentru care s-ar angaja răspunderea în solidar și nu a justificat din ce motiv i s-ar aplica subsemnatului prevederile Codului Muncii dat fiind faptul că nu am avut calitatea de angajat al ANPC ci de președinte al acestei instituții cu rang de demnitar așa cum chiar ANPC precizează în cererea de chemare în judecată(paginile 2, 3 și primul paragraf din pagina 4).
Nu se precizează nici o legătură concret între cei doi pârâți indicați și nu se justifică în nici un mod existența unei cauze unice, în raport de recuperarea pretinsului prejudiciu.
Din acest motiv consideră că nu sunt incidente dispozițiile art. 112 din C. Proc. Civ. și că se impune disjungerea cauzei și trimiterea spre judecare către Tribunalul Ploiești în ceea ce privește pretinsele pretenții de reparare a prejudiciului de către parat.
Paratul a mai invocat excepția necompetentei materiale a Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București
Cu toate că reclamanta și-a denumit cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în regres cu indicarea răspunderii civile delictuale ca izvor al răspunderii paratului pentru pretinsul prejudiciu, la finalul cererii și-a întemeiat cererea în drept pe dispozițiile art. 253 alin. 3 din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, care reglementează răspunderea patrimoniala a salariaților pentru prejudiciile cauzate angajatorilor și a trimis-o spre soluționare Secției a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București.
Așa cum a precizat și probat mai sus, așa cum a precizat și probat chiar reclamanta prin cererea de chemare în judecată nu îi sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii.
Reclamanta a construit acțiunea indicând răspunderea civilă delictuală ca temei al acțiunii și a și susținut că paratul a avut calitate de demnitar - președinte al ANPC și nu de angajat. In acest context nu se justifică soluționarea prezentei cauze de către Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București și se impune trimiterea cauzei spre soluționare către Secția Civilă.
„Art. 255. -(1) Când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar."
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 253 alin. 3 din Legea nr 53/2003 - Codul muncii
In măsura în care instanța va trece peste excepțiile mai sus indicate la punctele 21 și 22, arata că Reclamanta și-a întemeiat, în drept, acțiunea pe dispozițiile art. 253 alin. 3 din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, care reglementează răspunderea patrimoniala a salariaților pentru prejudiciile cauzate angajatorilor.
De asemenea, s-a susținut în cuprinsul acțiunii că aceasta este fundamentata pe anumite constatări ale Curții de Conturi privind fapte cauzatoare de prejudicii săvârșite de parați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, din vina si în legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimoniala care poate fi antrenată în temeiul acestor dispoziții, este numai a salariaților care au cauzat un prejudiciu angajatorilor din vina lor și în legătură cu munca lor.
Condiția atragerii răspunderii este achitarea prejudiciului produs către un terț sau înscrierea acestuia în contabilitate ca dovadă a existenței acestuia în patrimoniul prejudiciatului. Ori ANPC nici măcar nu a făcut dovada înregistrării în contabilitate a prejudiciului.
Așa cum a arătat la paragrafele 1-6 de mai sus, așa cum a precizat chiar reclamanta în cererea de chemare în judecată, paratul nu a avut raporturi de muncă cu ANPC.
După cum rezulta, din analiza prevederilor art. 36 C. Proc. Civ., calitatea procesuala rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic de drept material dedus judecății.
Or, având în vedere ca în cauză sunt deduse judecații raporturi juridice de muncă fiind trimisă cauza spre judecare Secției a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București, iar el nu are calitatea de parte in aceste raporturi juridice, nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a subsemnatului în raport de dispozițiile art. 13492 din Codul Civil
Cu toate că a trimis cauza spre judecare la Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București, reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 1349 din Codul Civil - Răspunderea delictuală.
Așa cum a precizat în cauză a fost doar specificat un pretins prejudiciu individualizat de controalele Curții de Conturi care însă nu au indicat niciodată pe subsemnatul ca fiind autor al prejudiciului menționat în respectivele documente.
ANPC nu a probat niciodată și nici nu a precizat concret modul în care a suferit prejudiciul și cum a fost individualizat acesta în contabilitate pentru a face dovada existenței acestuia.
Mai important decât acest aspect este și faptul că nu au fost prezentate nici un fel de probe, nici măcar susținută prin cuprinsul cererii de chemare în judecată cu privire la vreo faptă ilicită a subsemnatului care să aibă natura atragerii răspunderii civile delictuale.
Au fost precizate doar norme cu cadru general, care ar putea atrage răspunderea în cazul încălcării fără însă a fi specificat în vreun fel modul în care subsemnatul ar fi acționat sau nu ar fi acționat și care ar fi fost de natură să producă prejudiciul precizat de rapoartele Curții de Conturi, în toată cererea de chemare în judecată nu există nici măcar o frază în care să se specifice vreo faptă ilicită a subsemnatului sau vreo legătură de cauzalitate dintre subsemnatul și pretinsul prejudiciu.
Așa cum a mai arătat, în măsura în care acest prejudiciu din patrimoniul ANPC există, nu paratul poate fi ținut responsabil ci persoanele indicate de mine la paragrafele 7,11,15 si 16 din prezenta întâmpinare.
Examinand exceptia necompetentei materiale, Curtea observa ca reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 1349, art. 1357-1359 Cod civil, referitoare la raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a paratilor.
In aceste conditii, dreptul de creanta pe care reclamanta intelege sa-l exercite prin cererea de chemare in judecata intra in continutul unui raport juridic civil, si nu de munca sau de contencios administrativ.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 94 alin. 1 pct. k, art. 129 si art. 132 NCPC, Curtea va admite excepția necompetenței materiale si va declina competența soluționării cauzei la Judecătoria Sector 6, tinand seama si de dispozitiile art. 112 NCPC si de faptul ca oral, in sedinta publica, reprezentantul reclamantei a optat pentru o instanta din Bucuresti, in ipoteza admiterii exceptiei necompetentei materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența soluționării cauzei formulată de reclamanta A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții B. C. N., cu domiciliul în Ploiești, ., județ Prahova și D. L., cu domiciliul în București, .> nr.14A, ..2, . Sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./5 ex./3.02.2016
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 253/2016.... → |
|---|
