Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 133/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 133/2016
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr.133
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: D. M. D.
Judecător: R. M. C.
Judecător: C. P.
Grefier: M. G.
Pe rol fiind recursul principal formulat de către recurentul-reclamant C. M. și recursul provocat formulat de către recurenta-pârâtă U. S. HARET împotriva sentinței nr. 21/05.01.2015 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, în cauza având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul-reclamant C. M., reprezentat prin avocat substituent Z. C., care depune împuternicire de substituire din partea avocatului titular C. M. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea recurentei-pârâte U.S.H. la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă. Susține că soluția recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în condițiile în care i-a fost eliberată adeverința care atestă faptul că a obținut titlul de licențiat și care a intrat in circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în fața instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra cererilor de recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 21/05.01.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâtă U. S. HARET, ca neîntemeiată, și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat reclamantul C. M., la data de 15.03.2015, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii de fond, obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea soluției. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâților, potrivit dispozițiilor art. 453 N.C.Proc.Civ. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
Primul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 6 Codul de procedura civila, a fost motivat prin aceea ca hotărârea este în contradicție cu faptele stabilite de instanța, in sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat, recurentul reclamant consideră ca este îndreptățit la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul ca a absolvit cursurile Facultății de Marketing si Afaceri Economice Internationale din București, specializarea Marketing, astfel cum rezulta din adeverința eliberată de către intimata-parata U. S. Haret. Termenul de valabilitate a adeverinței este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Naționale (fost MECTS)nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverințele de studiu eliberate de U. S. Haret reprezintă acte premergatoare diplomei finale, acte ce atesta licențierea, fiind obținute in urma promovării examenului de licența.
Recurentul a arătat că în aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației Naționale (fost MECTS) a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404, in cuprinsul căruia se stabilește, la art.2, ca "Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art.8, se prevede ca, „Formele de invatamânt cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Specializarea urmata de recurentul-reclamant la forma de invamant, a fost confirmata de MEN (fost MECTS) prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.
Recurentul a arătat că nici dupa incheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea 443/2002, si nici după emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008, prenum și nici după . OUG 75/2005, M. Educației Naționale nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurarea procesului educational la nivelul intimate-pârâte.
F. de aceste aspecte, consideră că în raport de cadrul normativ precizat, precum si de buna credința, recurentul are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licența, drept recunoscut si de Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
Cel de-al doilea motiv de recurs a fost întemeiat pe disp.art. 488 pct. 8 Noul Cod Proc. Civ. si anume cand „hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material".
Recurentul a precizat ca adeverința de licența a fost eliberată la timp de parata-intimata U. S. Haret, ea exista, este in ființa si constituie act administrativ nerevocat sau anulat in vreun mod, de către instanțele de judecata.
Adeverința de studiu eliberată de U. S. Haret, este un act premergător diplomei finale, este actul ce atesta licențierea si obtinearea Titlului de Licențiat in Științe Economice .
A menționat recurentul-reclamant ca, atat M. Educației Naționale, cat si U. S. Haret, trebuie sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.
Recurentul a criticat faptul ca instanța de judecata a considerat in mod greșit ca MEN nu are in sfera de competente recunoașterea diplomelor de licența, având in vedere ca in cadrul acestei instituții este constituita Direcția Generala de Invatamant Superior care are in sfera de competenta formularea de răspunsuri cu privire la legalitatea actelor de studii si a conținutului de formare, respectiv legalitatea formelor de invatamant. specializărilor si statutul facultăților si instituțiilor de invatamant superior (acreditate/autorizate sa funcționeze provizoriu), in conformitate cu hotărârile de guvern in vigoare.
În procedura scrisă prealabilă judecății, la data de 09.07.2015, intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI a depus întâmpinare și cerere de recurs provocat, solicitând, ca în cazul admiterii recursului promovat de reclamant, să se admită și cererea de recurs provocat formulată de U. S. HARET BUCUREȘTI, iar pe fond, rejudecând,, admiterea cererii de chemare în garanție, urmând a se obliga chematul în garanție M. Educației Naționale (MECTS) să aprobe tipărirea formularelor cu regim special necesar eliberării diplomelor de licență.
În temeiul art. 453 N Cod proc. Civ a solicitat cheltuieli de judecată (atât cele de la fond cât și cele din prezentul recurs), reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În motivarea recursului provocat, a arătat următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu incalcarea si aplicarea greșita a legii, potrivit art.488 alin.1 pct.8 din N.Cod proc. civ.
Astfel, instanța de fond s-a preocupat neinvestita sa faca aprecieri cu privire la acreditarea /neacreditarea formei de invatamant, fara a da eficienta adeverinței de studii emisa conform dispozițiilor O.M.2284/2007, inscris oficial in ființa, depus in dovedirea titlului de licențiat, ignorând dreptul recurentului reclamant de a obține diploma de studii.
Ca o prima precizare, considera ca nu poate fi admis recursul si acțiunea recurentului-reclamant fara a fi admisa si cererea de chemare in garanție formulata in conformitate cu dispozițiile art. 72-74 N.Cod proc.civ. de către U. S. Haret, întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependentă ce isi are originea in procedura de eliberare a diplomei reglementata prin norme imperative.
U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul inscrierii reclamantului la cursurile USH, o obliga sa obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
Singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta indiferent de forma de invatamant absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența,care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii; b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat".
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Iar in vederea eliberării diplomei de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, in sensul in care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
U. S. Haret, s-a conformat cu promtitudine si intocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Chematul in garanție MEN (MECTS),in temeiul prerogativelor cu care a fost investit, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate trebuia sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotarare de guvern sau lege, decizie prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program sau instituție.
În mod constant s-a statuat, in jurisprudenta Înaltei Curți de Casație si Justitie-Sectia de C. Administrativ si Fiscal, in litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma.
Examinând recursurile declarate, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 C.pr.civ., Curtea reține că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Recurentul-reclamant a urmat cursurile Universității „S. Haret” din București în cadrul Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, forma de învățământ FR a absolvit această facultate în anul 2008 și a promovat examenul de licență organizat de intimata-pârâta U. „S. Haret” în sesiunea din iunie 2009, astfel cum reiese din adeverința eliberată de pârâta U. „S. Haret”.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de M. Educației Naționale - MEN, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MEN.
În cazul de față, recurenta-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-chemat în garanție M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. Intimatul-pârât MEN a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
Curtea urmează a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința din 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actualul Minister al Educației naționale) și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
În motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificare a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că MECTS (actualul MEN) are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea de a urma soluțiile de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentului i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, acesta are dreptul de a-i fi eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată fiind întemeiată, revenind chematului în garanție M. Educației Naționale obligația să aprobe tipărirea diplomelor de licență pentru reclamant.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României, în care s-au reținut următoarele:
„37. (…), divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul securității juridice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În plus, Curtea mai reține că, în cauza D. împotriva România, hotărârea din 21 februarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, prin prisma jurisprudenței divergente a instanțelor interne, o încălcare a art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătând că „37. În lumina articolului 14 din Convenție, o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile. (…) lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ.”. Cum articolul 14 din Convenție, drept subiectiv substanțial, nu are o existență independentă în sistemul de protecție european a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta îl instituie, ci trebuie invocat prin raportare la acestea, Curtea reține că prin art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție s-a consacrat și dreptul la instruire.
Cât privește cererea de chemare în garanție a MEN formulată de recurenta-pârâtă, pentru ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamanți, se constată că este întemeiată, din aceleași considerente, întrucât în mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a obligației intimatei-pârâte, în condițiile în care eliberarea de către universitate a diplomelor de licență este condiționată de avizarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către minister, în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C.pr.civ., va admite recursul principal și recursul provocat, va casa în parte sentința recurată și rejudecând, va admite cererea principală și va obliga pârâta USH să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, menținând soluția instanței în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
De asemenea, Curtea urmează a admite cererea pârâtei de chemare în garanție și va obliga chematul în garanție MEN să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul principal formulat de către recurentul-reclamant C. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CA C. M. Vicentiu din București, în .. 266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, și recursul provocat formulat de către recurenta-pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sectorul 3, împotriva sentinței nr. 21/05.01.2015 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, cu sediul în București, .. 28-30, sectorul 1.
Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:
Admite cererea principală și obligă pârâta U.S.H. să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă;
Admite cererea pârâtei de chemare în garanție și obligă M.E.C.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în: diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Obligă pârâta (U.S.H.) la 50 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimata-pârâtă U.S.H. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei către recurentul-reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2016.
Președinte Judecător Judecător
D. M. DrăghiciRaluca M. C. C. P.
Grefier
M. G.
Red/thred. CRM/ 5 ex./ 2016
Judecător fond: I. M., Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 157/2016.... → |
|---|
