Alte cereri. Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 709/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 541/CA
Ședința publică Din data de 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire a Deciziei civile nr.1086/CA/29.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ promovată de revizuent S. CHIRIACHIȚA cu domiciliul în Tulcea, . – .. B, . în contradictoriu cu intimații G. ILINCUȚA, cu domiciliul în ., B. V., domiciliată în ., CRÂNGAȘIU C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP), cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 și INSTITUȚIA P. TULCEA - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI A LEGII NR.290/2003, cu sediul în Tulcea, ., J. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde revizuent S. CHIRIACHIȚA, personal, asistată de av. P. Epifanov A., conform împuternicirii avocațiale nr.116/29.04.2015 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
Prezenta acțiune este timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr._/18.12.2014 atașată la fila 13 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Totodată, se învederează că prin serviciul arhivă s-au depus la dosar la data de 27.04.2015 notă cu precizări scrise de către revizuentă, în referire la excepția tardivității promovării căii extraordinare de atac, invocată din oficiu la termenul anterior, solicitând repunerea în termenul de a formula cererea, motivând imposibilitatea depunerii căii extraordinare de atac de starea precară de sănătate dovedită cu acte medicale.
Curtea, pune în vedere apărătorului revizuentei să precizeze care este temeiul de drept al cererii dedusă judecății și dacă apreciază că sunt incidente dispozițiile vechiului cod pr.civ. de la 1865 sau cele ale NCPC.
Av. P. Epifanov A., pentru revizuent S. CHIRIACHIȚA, precizează că temeiul de drept aplicabil speței este art.509 alin.1 pct. 1 NCPC, că obiectul de bază al cauzei inițiale este stabilirea cuantumului despăgubirilor în 2012 – demers continuat în anul 2013.
Curtea, pune în discuție excepția tardivității promovării căii extraordinare de atac, invocată din oficiu la termenul anterior.
Av. P. Epifanov A., pentru revizuent S. CHIRIACHIȚA, precizează că se impune respingerea excepției tardivității promovării căii extraordinare de atac, admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii, apreciind că a depus la dosar dovezi din care să rezulte imposibilitatea revizuentei de a formula cererea în termen procedural, respectiv acte medicale, necontestând faptul că cererea a fost tardiv formulată.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată conform dispozițiilor art.394 NCPC și rămâne în pronunțare aupra cererii de repunere în termen, asupra excepției tardivității formulării căii extraordinare de atac și asupra fondului, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 NCPC.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire dedusă judecății constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată pe rolul sub nr. 3020/88/02.12.2013, reclamanții G. ILINCUȚA, B. V., S. CHIRIACHIȚA și CRÎNGAȘIU C. au chemat în judecată pe pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TULCEA - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI A LEGII NR. 290/2003, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Deciziei nr.1028 din 16.0 .2013 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, pe motive de nelegalitate și netemeinicie;
- modificarea parțială a Hotărârii nr. 2591/27.06.2013 emisă de Instituția P. – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, județul Tulcea, în sensul înlăturării alin. 2 al art. 2 ca netemeinic și nelegal;
- să fie obligate pârâtele la emiterea unei decizii/hotărâri în acord cu dispozitivul Deciziei civile nr.157/CA/28.01.2013 definitivă și irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și la acordarea și plata sumei totale de 689.790,52 lei stabilită în baza Rapoartelor Comisiei tehnice de evaluare aprobate și însușite de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, județul Tulcea, stabilită prin art. 2 alin. 1 din Hotărârea Comisiei Județene Tulcea nr. 2591/27.06.2013 și să se facă cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces; aplicarea art. 24 alin. 2 și 3 din Legea nr. 554/2004 – actualizată, privind contenciosul administrativ, respectiv a art. 894 din Codul de proc. civilă – dreptul reclamantului la penalități.
Prin Sentința civilă nr.428/27.02.2014, Tribunalul Tulcea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția P. Județului Tulcea - Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 și a respins acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea pârâtei A.N.R.P. la plata sumei de_,52 lei cu titlu de despăgubiri, respingând ca fiind prematur formulat acest capăt de cerere și a respins ca nefondate capetele de cerere privind anularea Deciziei nr.1028/16.10.2013 emisă de pârâta A.N.R.P., modificarea Hotărârii Comisiei Județene Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a Legii nr.290/_ nr.2591/27.03.2013 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii/hotărâri, cereri formulate de reclamanții G. Ilincuța, B. V., S. Chiriachița și Crîngașiu C. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind aplicarea art. 24 alin.2 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții G. Ilincuța, B. V., S. Chiriachița și Crîngașiu C., care au criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub același număr la data de 29.04.2015.
Prin Decizia civilă nr.1086/CA/29.09.2014 Curtea de Apel C. a respins, ca nefondat, recursul, reținând:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. Ilincuța, B. V., S. Chiriachița și Crangasiu C. și adresată Tribunalului C. a fost înregistrată la data de 02.12.2013, după . Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, la data de 15.02.2013, astfel că în temeiul prevederilor art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
Astfel, în baza art.489 alin.2 NCPC, instanța de recurs a încadrat motivele susținute de recurenți în prevederile art.488 pct.8 NCPC – hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și a constatat următoarele:
Prin Decizia civilă nr.157/CA/28.01.2013, Curtea de Apel C., admițând recursul reclamanților B. V., S. Chiriachița și Crangasiu C., cu consecința modificării în tot a sentinței civile nr.5437/27.09.2012 a Tribunalului Tulcea, a anulat Decizia nr.293/25.05.2012 emisă de ANRP, a admis contestația nr.3102/L9/23.03.2012 și a dispus modificarea parțială a Hotărârii nr.2571/20.10.2011 a Comisiei Județene Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998, în sensul suplimentării despăgubirilor acordate cu contravaloarea a 2.000 mp teren intravilan, urmând ca din totalul despăgubirilor să fie scăzută contravaloarea a 0,65 ha teren arabil.
Instanța a constatat, cu putere de lucru judecat, că Hotărârea Comisiei Județene Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 îi vatămă pe moștenitorii lui V. C. pentru lipsa includerii în categoria bunurilor abandonate de autor în Bulgaria a întregii suprafețe de teren intravilan aferent celor trei imobile construcție rezultate din acte și, în aplicarea art.12 alin.2 și 3 din HG nr.753/1998, a dispus ca autoritățile implicate în procedura Legii nr.9/1998 să stabilească despăgubirile cuvenite moștenitorilor prin includerea și a contravalorii terenului intravilan în suprafață de 2.000 mp.
Aplicând aceleași norme, instanța de recurs a dispus ca din totalul despăgubirilor astfel rezultate, să fie scăzută contravaloarea terenului arabil extravilan în suprafață de 0,65 ha, singurele verificări supuse instanței de recurs, în limita căii de atac și a sesizării instanței, constând în analiza bunurilor care au fost avute în vedere la stabilirea despăgubirilor.
S-a constatat, așadar, că cele două autorități pârâte au respectat întrutotul Decizia civilă nr.157/CA/28.01.2013 a Curții de Apel C. și au calculat despăgubirile cuvenite moștenitorilor reclamanți prin includerea contravalorii și a suprafeței de 2.000 mp teren intravilan și scăderea din total a contravalorii a 0,65 ha teren arabil, aplicând apoi, în mod corect, prevederile art.25 din HG nr.753/1998 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, potrivit cărora „valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și terenurile aferente acestora, nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii”.
Decizia civilă menționată nu a făcut, într-adevăr, referire la prevederile art.25 din HG nr.753/1998, atât pentru faptul că problema juridică a incidenței acestei norme nu fusese invocată, cât și pentru că atât timp cât prevederile menționate sunt în vigoare, instanța nu ar fi putut să înlăture aplicabilitatea acestora sau să ceară celor două autorități să înlăture aplicabilitatea acestora.
Astfel, în mod corect au fost aplicate prevederile art.25 din HG nr.753/1998 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, dispoziții în vigoare și incidente cauzei de față.
Limitarea cuantumului despăgubirilor acordate în baza legilor reparatorii, la o anumită sumă, nu încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului, atâta vreme cât chiar prejudiciul este cuantificat prin norma reparatorie, și potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, „art.1 din Protocolul nr.1 nu poate fi interpretat în sensul că ar stabili pentru statele contractante o obligație generală de restituire a bunurilor ce le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenția” ( cauza C. c. României, hot. din 26 noiembrie 2002), CEDO admițând că „art.1 nu garantează, în toate cazurile, dreptul la o compensare integrală a pierderii suferite. Obiective legitime, de utilitate publică, cum ar fi realizarea unor anumite reforme economice sau de justiție socială, pot milita pentru o indemnizare inferioară valorii de piață a bunului” ( cauza Lithgow și alții c. Regatului Unit al Marii Britanii, hot.din 08 iulie 1986; cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis c. Greciei, hot.din 09 decembrie 1994; cauza James și alții c. Regatului Unit al Marii Britanii, hot. din 21 februarie 1986).
De asemenea, instanța europeană a arătat că în situațiile care presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane, prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante asupra ansamblului unui stat, „autoritățile naționale trebuie să dispună de o mare putere discreționară” în alegerea măsurilor de natură a garanta drepturile patrimoniale, alegerea acestora putând să presupună chiar „diminuarea indemnizării pentru privarea de proprietate sau restituirea de bunuri de o valoarea inferioară celei a bunului de care a fost privat un proprietar” ( cauza Broniowski c.Poloniei, hot. din 22 iunie 2004).
Referitor la modalitatea efectivă de aplicare, respectiv prin stabilirea sumei veniturilor salariale medii pe economie la nivelul veniturilor medii nete, se constată, pentru argumentele expuse anterior legate de puterea de apreciere a statului în stabilirea măsurilor reparatorii, că voința Guvernului, la momentul adoptării normelor metodologice, a fost aceea a acordării unei reparații cât mai apropiate de nivelul unor venituri reale, de natură salarială, acumulate de o persoană pe o perioadă de 20 de ani, acestea fiind evident venituri nete și nu brute.
Limitarea despăgubirilor cuvenite reclamanților s-a realizat, așadar, prin calcularea în raport cu venitul mediu net, modalitatea efectivă de calcul rezultând din procesul-verbal încheiat la data de 27.06.2013 de Comisia Județeană Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 (pag.2), în care se precizează că valoarea despăgubirilor se calculează la nivelul anului 2011, când a fost emisă Hotărârea nr.2571/20.10.2011, care a stabilit inițial despăgubirile cuvenite reclamanților, acesta fiind momentul stabilirii despăgubirii, chiar dacă valoarea acesteia a fost ulterior modificată în urma hotărârii judecătorești irevocabile.
Cu privire la calcularea despăgubirilor prin înmulțirea sumei rezultate cu numărul moștenitorilor, a apreciat instanța de recurs că textul întregii legi de reparație incidente în cauză este clar și neechivoc, se referă la „compensații pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar”, valoarea despăgubirilor calculându-se în raport cu aceste bunuri și nu cu numărul moștenitorilor care au formulat cerere.
S-a constatat, așadar, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, aceasta a analizat cererile deduse judecății și a răspuns tuturor pretențiilor reclamanților, fiind dată cu respectarea normelor de drept material, astfel că în baza prevederilor art.496 alin.1 NCPC, Curtea de Apel a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire S. CHIRIACHIȚA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 509 alin.1 pct.1 NCPC cu următoarea motivație :
Susține revizuenta că prin cererea de recurs formulată, a solicitat instanței de judecată:
- obligarea pârâtei A. Naționala pentru Restituirea. Proprietăților (ANRP) la acordarea despăgubirilor (obligația de a face) prin conformarea cu dispozitivul Deciziei civile nr.157/CA/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._, prin care a fost admisă acțiunea și s-a modificat Hotărârea nr.2571/20.10.2011 a Instituției P. Județul Tulcea, în sensul suplimentării despăgubirilor acordate cu contravaloarea a 2000 mp. teren intravilan, urmând ca din totalul despăgubirilor să fie scăzută contravaloarea a 0,65 ha teren arabil.
Pe cale de consecința, suma corectă care trebuia validată și acordată, așa cum a fost stabilită de Curtea de Apel C. (incluzând și contravaloarea a 2.000 mp teren intravilan), este în cuantum de 689.790,52 lei, sumă prevăzută de altfel și la art.2, al. l din Hotărârea Comisiei Județene Tulcea nr.2591 din 27.06.2013, calculată de Comisia Județeană Tulcea, prin Raportul de expertiza efectuat.
- admiterea capătului principal și anume acordarea despăgubirilor, iar pe cale de consecință, anularea sau modificarea actelor emise de autoritățile emitente a Deciziei nr.1028/2013 -A.N.R.P. București și Hotărârea nr.2591/2013 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a Legii nr.290/2003, în sensul acordării sumei de 689.790,52 lei.
- admiterea capătului de cerere privind obligarea la plata a sumei pe care instanța superioară o va stabili definitiv în sarcina A.N.R.P.
Lecturând considerentele hotărârii atacate, susține revizuenta că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, conform art.509 alin.l pct. 1 C. proc.civ., în sensul în care cu privire la obligarea la plată a sumei reținută în sarcina paratei ANRP nu există nici un fel de motivare.
Deși instanța de recurs a respins cererea revizuentei și a celorlalte părți, chiar dacă nu sunt de acord cu motivarea hotărârii judecătorești, se impune ca instanța de control judiciar să se pronunțe asupra tuturor aspectelor care fac obiectul căii de atac, raportat la argumentația din cererea de chemare în judecată, cererea de recurs, întâmpinare, prin analizarea înscrisurilor depuse în cauză.
Pentru aspectele arătate, solicită admiterea cererii de revizuire în sensul în care instanța să se pronunțe și cu privire la capătul final al recursului formulat și anume obligarea la plată a sumei stabilită cu titlu de despăgubire.
Prin întâmpinare, ANRP București a solicita respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire cu consecința menținerii ca temeinică și legală a Deciziei civile nr.1086/CA/29.09.2014 a Curții de Apel C..
La data de 20.02.2015 revizuenta a depus la dosar notă cu precizări scrise prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la aspectul legal de obligarea ANRP la plata despăgubirii în cuantum de 355.072,52 lei.
La termenul de judecată din data de 26.03.2015 instanța din oficiu a invocat excepția tardivității promovării căii extraordinare de atac.
La termenul de judecată din data de 30.04.2015 revizuenta a formulat cerere de repunere în termenul de a formula cererea de revizuire, motivând imposibilitatea depunerii căii extraordinare de atac, cu starea precară de sănătate, dovedită cu acte medicale.
Asupra cererii de repunere în termen și asupra revizuirii de față, constată următoarele:
Cererea de repunere în termen este nefondată și va fi respinsă.
Potrivit art.185 (1) NCPC „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Potrivit art.186 (1) NCPC „Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3)Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen”.
Astfel investită, instanța va respinge cererea de repunere în termen ca nefondată.
În cauză se constată că revizuenta S. CHIRIACHIȚA a depus cererea de revizuire prin e-mail la data de 24.11.2014, ulterior prin fax la 25.11.2014.
Hotărârea a cărei revizuire se solicită este decizia civilă nr.1086/29.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
Potrivit art.511 (1) „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. În cazurile prevăzute la art.509 alin.1 pct.1, de la comunicarea hotărârii”.
Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art.509 (1) pct.1 Cod.pr.civ. iar Decizia civilă nr.1086/29.09.2014 i-a fost comunicată revizuentei la data de 21.10.2014 (fila 59 dosar nr._ ).
Așadar, cererea de revizuire trebuia formulată (depusă) de revizuientă cel târziu la data de 22.11.2014.
Din actele existente în dosarul nr._ format pentru revizuire, rezultă că cererea de revizuire a fost formulată la data de 25.11.2014 (fila 17) conform datei poștei.
Actele medicale depuse de revizuentă în solicitarea sa de repunere în termen nu fac dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, medicul specialist reumatolog, recomandând la data de 17.11.2014 „ evitarea eforului fizic susținut, poziția șezând prelungită, pozițiile vicioase, ridicarea și purtarea greutăților” (fila 74).
Mai mult de cât atât, cererea de repunere în termen a fost formulată la data de 27.04.2015 (fila 60), după ce din oficiu instanța la termenul din 26.03.2015 a invocat excepția tardivității cererii, deci cu depășirea termenului reglementat de art.186(2) NCPC.
Prin urmare pentru aceste considerente, cererea de repunere în termen va fi respinsă, în consecință, revizuirea formulată la data de 25.11.2014 va fi respinsă ca tardivă, excepția tardivității, fiind întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termen.
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire a Deciziei civile nr.1086/CA/29.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ promovată de revizuent S. CHIRIACHIȚA cu domiciliul în Tulcea, . – .. B, . în contradictoriu cu intimații G. ILINCUȚA, cu domiciliul în comuna Jurilovca, ., B. V., domiciliată în ., CRÂNGAȘIU C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP), cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 și INSTITUȚIA P. TULCEA - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI A LEGII NR.290/2003, cu sediul în Tulcea, ., J. Tulcea.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică azi 30 Aprilie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, A. P. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Red.dec.jud.A.P./17.06.2015
Tehnored. Gref.C.M./17.06.2015
| ← Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... | Pretentii. Decizia nr. 821/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
