Anulare act administrativ. Decizia nr. 33/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1105/88/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/CA
Ședința publică din 21 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. M. Ș.
Judecător E. C. G.
Judecător N. C.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI TULCEA – cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECT AL JUDEȚULUI TULCEA – cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, împotriva Sentinței civile nr. 1438/26 august 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ , având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic B. F., pentru intimatul-reclamant, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Consilier juridic B. F., pentru intimatul-reclamant, precizează că nu mai are alte probe de administrat ori cereri prealabile de formulat.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Consilier juridic B. F., pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Arată că reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr.550/2002 care reglementează vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Însă, în cazul H.C.L. nr.81/15.05.2014 spațiul despre care se face vorbire se află în proprietatea privată a municipiului Tulcea și nu în proprietatea privată a statului pentru a putea fi aplicabile dispozițiile Legii nr.550/2002. De asemenea, invocarea H.C.L. nr.375/2005 în preambulul H.C.L. nr.81/15.05.2014 nu are legătură cu obiectul de reglementare a Hotărârii nr.81/2014.
In baza art.394 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care: „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Prin Sentința civilă nr. 1438/26 august 2014 Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI TULCEA și a dispus anularea Hotărârii nr.81 din 15.05.2014 adoptata de pârâtul C. L. al Municipiului Tulcea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C. L. al Municipiului Tulcea, criticând-o ca fiind nelegală, fără a indica motivele de recurs, invocând următoarele:
In mod eronat instanța de judecată a dispus anularea HCL nr. 81/2014 întrucât la baza hotărârii contestate au stat HCL nr.375/2005 modificată și completată prin HCL nr. 23/2006, hotărâri care au fost adoptate cu respectarea prevederilor Legii nr.550/2002 si HG nr.1341/2002 care reglementează vânzarea spatiilor comerciale și care au stat la baza elaborării expunerii de motive si raportului de specialitate nr. G 7263/13.12.2005, documentație care a stat la baza promulgării proiectului de hotărâre adoptat ulterior prin H.C. nr. 375/2005 privind vânzarea spatiilor cu alta destinație decât cea de locuința, aflate in domeniul privat al municipiului Tulcea, cu modificările si completările ulterioare.
Susținerea reclamantului că spațiul situat in Tulcea, ., ., nu figurează în anexa la HCL nr. 375/2005 este nefondată întrucât la momentul elaborării și adoptării acesteia nu s-au scos la vânzare toate imobilele aflate in domeniul privat al municipiului Tulcea, ci numai acelea care îndeplineau condițiile de înstrăinare si pentru care s-au formulat cereri de cumpărare printre care și chiriașii care optaseră in scris, la acel moment.
Menționează că în baza HCL nr. 375/2005 modificată si completată prin HCL nr. 23/31.01.2006, din anul 2006 si până în prezent, C. L. Tulcea a adoptat si alte hotărâri similare, care nu au fost contestate in instanță, deși au fost supuse controlului de legalitate al Instituției Prefectului Județul Tulcea, în baza cărora au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare in forma autentică.
Față de cele menționate, solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introdusă de reclamant.
Intimatul-reclamant P. Județului Tulcea a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece instanța în mod corect a apreciat că Hotărârea nr.81/2014 este nelegală, dispunând anularea acesteia, spațiul despre care se face vorbire se află în proprietatea privată a municipiului Tulcea și nu în proprietatea privată a statului pentru a putea fi aplicabile dispozițiile Legii nr.550/2002.
In altă ordine de idei, spațiul supus vânzării prin H.C.L. nr.81/15.05.2014, nu figurează în anexa Hotărârii nr.375/2005, situație în care, consideră că invocarea H.C.L. nr.375/2005 în preambulul H.C.L. nr.81/15.05.2014 nu are legătură cu obiectul de reglementare a Hotărârii nr.81/2014.
Argumentul reclamantului potrivit cu care, la momentul elaborării, Regulamentul privind vânzarea spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință aflate în domeniul privat al municipiului Tulcea, nu s-au scos la vânzare toate imobilele aflate în domeniul privat al municipiului Tulcea ci numai acelea care îndeplineau condițiile de înstrăinare și pentru care s-au făcut solicitări în acest sens, este nefondat, întrucât prin acțiune nu s-a solicitat analizarea legalității H.C.L. nr.375/3 1.12.2005 aceasta neavând legătură cu obiectul de reglementare a Hotărârii nr.81/2014.
În drept, invocă dispozițiile art.123 alin.5 din Constituția României coroborate cu dispozițiile art.19, alin. 15 lit e din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului și dispozițiile art.3 alin.1 și alin.3 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurent, care au fost încadrate în temeiul prev. de art.488 pct.8 din codul de procedură civilă ,Curtea constată că este nefondat din următoarele considerente:
Prin HCL nr.81/15.05.2014 C. L. al Municipiului Tulcea, în calitate de autoritatea deliberativă, și-a exprimat acordul de principiu pentru vânzarea prin negociere directă către S.C.ADICOM PROMPT S.R.L. a spațiului situat în Tulcea, ., ., imobil ce aparține domeniului privat al mun. Tulcea.
În cap.XII, secț.1 din Legea nr.215/2001, care reglementează administrarea bunurilor care constituie patrimoniul unității administrativ – teritoriale, se prevede prin art.121 al.2 că „ bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
Ori, prin art.123 al.1 și 2 din același act normativ se prevede că:
(1) Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.
(2) Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Rezultă deci, că legiuitorul prevede expres că „ vânzarea, concesionarea și închirierea” acestor bunuri „ se face prin licitație publică ”, organizată în condițiile legii nicidecum prin vânzare directă așa cum pârâtul a hotărât.
Curtea reține că este lipsit de relevanță temeiul arătat de pârât în preambulul hotărârii contestate de reclamant, ceea ce contează este împrejurarea dacă a fost sau nu respectată legislația națională care reglementează modalitatea de vânzarea, concesionarea și închirierea.
Invocarea de către pârât a dispozițiilor Legii nr.550/2002 este lipsită de relevanță deoarece acest act normativ nu este incident în cauză deoarece prin el se reglementează vânzarea spațiilor comerciale proprietatea privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, nefiind aplicabil bunurilor proprietatea unității administrativ teritoriale.
Pe cale de consecință, pentru considerentele arătate mai sus, recurentul nu poate invoca în apărare Regulamentul privind vânzarea spatiilor cu alta destinație decât cea de locuință aflate in domeniul privat al municipiului Tulcea, aprobat prin HCL nr. 375/2005, modificată si completată prin HCL nr. 23/31.01.2006, adoptat în temeiul Legii nr.550/2002.
Având în vedere împrejurarea că, recurentul și-a manifestat acordul de principiu pentru vânzarea prin negociere directă către S.C.ADICOM PROMPT S.R.L. a unui imobil ce aparține domeniului privat al mun. Tulcea pentru care, însă, legiuitorul prevede expres că o astfel de vânzare nu poate avea loc decât prin licitație publică, Curtea constată că HCL nr.81/15.05.2014 este nelegală din această perspectivă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea corectă a nomelor de drept material, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI TULCEA – cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECT AL JUDEȚULUI TULCEA – cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, împotriva Sentinței civile nr. 1438/26 august 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2015.
Președinte, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. | Judecător, N. C. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond.ȘML
Red.judCN/02.02.2015
Ex.4./
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 41/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
