Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 636/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 63/CA
Ședința publică din data de 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant S. G. A., cu domiciliul în O., ., județ C. și cu domiciliul ales și sediul profesional la C.. av.T. O. – Baroul București, în Ploiești, ..52A, județ Prahova, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (DGRFP) PRAHOVA - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în Ploiești, ..22, județ Prahova și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (DGRFP) G. - BIROUL DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.04.2015, respectiv 09.04.2015, dată la care a dispus:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel C.-Secția a II-a Civilă, C. Administrativ și Fiscal și înregistrată sub nr._ /28.10.2014 reclamantul S. G. A. a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (DGRFP) PRAHOVA - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (DGRFP) G. - BIROUL DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚII pentru ca în contradictoriu cu acestea, prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 5875/28.10.2013 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală necomunicată, precum și a Deciziei de soluționare nr. 221/31.03.2014 ca fiind nelegale. In subsidiar, admiterea contestației, desființarea Deciziei de soluționare nr. 221/31.03.2014 cu consecința trimiterii cauzei în vederea soluționării contestației administrative de către DGRFP G. - Biroul Soluționare Contestații, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivează cererea în sensul că, la data de 23.05.2014 a primit prin intermediul serviciilor poștale Decizia de soluționare a contestației formulate de către subsemnatul nr. 221/31.03.2014 însoțita de adresa de comunicare prin care a fost totodată înștiințat asupra faptului că decizia ar fi fost inițial comunicată la adresa din localitatea O., ., județ C..
Solicită să fie avut în vedere faptul că Decizia de soluționare nr. 221/31.03.2014 emisa de DGRFP G. - Biroul de Soluționare Contestații este netemeinică și nelegală fiind pronunțată fără să fi fost avută în vedere contestația formulată în integralitatea sa.
Susține reclamantul că a depus de două ori contestația la DGRFP Prahova astfel încât apreciază că este imposibil să fi transmis de două ori consecutiv contestația incompletă.
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei mai sus menționate, a formulat contestație administrativă depusă în termen procedural la emitentul Raportului de inspecție fiscală nr.5875/28.10.2013, respectiv la DGRFP PRAHOVA -AJFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscala.
Întrucât s-a luat act de faptul că are domiciliul în județul C., contestația formulată a fost trimisa de către Biroul de Soluționare Contestații Prahova către DGRFP-Biroul de Soluționare Contestații G., unde din contestația formulată au ajuns din culpa exclusivă a DGRFP Prahova doar filele 1 și 3 după cum se reține în considerentele deciziei de soluționare, motiv pentru care fără sa fie încunoștințat asupra situației s-a procedat la soluționarea acesteia pe excepțiile neîndeplinirii condițiilor procedurale.
Solicită reclamantul să se ia act de faptul că nu are nici o culpă pentru netransmiterea în mod corect și complet a contestației formulate, aceasta obligație aparținând DGRFP - Prahova.
Mai mult decât atât, în mod nereal se susține faptul că organele de soluționare din cadrul DGRFP G. i-ar fi transmis prin adresă solicitarea de a depune contestația completă având în vedere că tot domniile lor susțin faptul că aceste adrese au fost înapoiate către instituție.
În ceea ce privește comunicarea prin publicitate sub numărul_/26.03.2014 solicită să fie înlăturate aceste susțineri ca fiind neîntemeiate, să se ia act de faptul că OG nr.92/2003 reglementează prin art.44 al. 2 mai multe modalități de comunicare a actelor administrative fiscale, de natura sa asigure confirmarea primirii acestora precum și comunicarea prin publicitate ( litera d ) care se efectuează în condițiile prevăzute la alin.3 al art.44 din OG nr.92/2003.
Dacă se dovedește că adresa contribuabilului era cunoscută și totuși s-a obținut citarea sa prin publicitate, toate actele săvârșite după acest moment se vor anula, astfel cum prevede art. 95 alin. (4) Cod procedură civilă.
În raport cu aceste prevederi legale, precum și cu rațiunea și efectele comunicării actului administrativ fiscal, este indiscutabil faptul că se poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci când domiciliul fiscal al contribuabilului nu este cunoscut si in nici un caz atunci când domiciliul contribuabilului este cunoscut chiar prin considerentele contestației depuse la instituția fiscală.
Măsurile dispuse prin actele menționate sunt așadar netemeinice și nelegale, întrucât cele reținute de către organele de control fiscal nu corespund realității.
Într-o primă ordine de idei s-a efectuat un control la o altă adresă decât cea la care domiciliază reclamantul, s-a întocmit un raport de inspecție fiscala fără ca organele de control să vadă scriptic și faptic nici un act din contabilitatea reclamantului actele fiscale nu i-au fost comunicate, și mai mult de atât, situația reținută nu corespunde cu cea din evidența sa fiscală.
A înțeles să conteste aceste sume și în acest sens solicită efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cu exactitate dacă există sume datorate către bugetul de stat, cât și eventualele majorări/dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Solicită să se ia act de faptul că Raportul de inspecție fiscală a fost încheiat urmare a controlului efectuat la S.C. CONDORII S. S.R.L., inspecției fiscală în urma căreia organul fiscal a emis Raportul de Inspecție Fiscală nr. F - PH 266/01.07.2013 și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-PH 308/01.07.2013, acte care de altfel au fost contestate la organul fiscal.
Urmare a acestui control, s-a procedat și la verificarea, doar scriptic, întrucât inspectorii fiscali nu au luat niciodată legătura cu reclamantul, susținerile acestora din cuprinsul Raportului de inspecție nefiind conforme cu realitatea.
Măsurile dispuse prin actele menționate mai sus sunt netemeinice și nelegale, întrucât cele reținute de către organele de control fiscal nu corespund realității.
Reclamantul înțelege să conteste aceste sume și în acest sens solicită efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cu exactitate dacă există sume datorate către bugetul de stat, cât și eventualele majorări/dobânzi si penalități de întârziere aferente.
În primul rând, în cauză se impune precizarea anumitor aspecte care conduc la nulitatea actelor contestate, față de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la realizarea inspecției fiscale.
Astfel, conform RIF nr.5875/24.10.2013, inspectorii superiori în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală, în baza prevederilor OG nr.92/2003, republicată privind Codul de Procedura Fiscală cu modificări și completări ulterioare, au efectuat inspecția fiscală generală asupra activității economice a persoanei fizice S. G. A. urmare a solicitărilor Inspectoratului Județean de Politie Prahova - Serviciul de Investigare a Fraudelor conform adreselor nr.509/12.08.2013, respectiv nr. 633/21.08.2013 înregistrate la A.I.F. Prahova sub nr. 4714/28.08.2013 și nr. 4710/28.08.2013.
Menționează faptul că în conformitate cu art.94 alin(5) din OG nr.92/2003 cu modificări și completări ulterioare - "nu intră în atribuțiile inspecției fiscale efectuarea de constatări tehnico-științifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte și împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituții".
Consideră reclamantul că însăși inspecția fiscală efectuată este lovită de nulitate având în vedere că s-a efectuat la sesizarea I.J.P. - Serviciu de Investigare a Fraudelor.
De asemenea, susține reclamantul că domiciliul său se află în localitatea O., ., județul C., fapt pentru care nu înțelege de ce organele fiscale din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală s-au deplasat în data de 29.08.2013 la adresa din Ploiești, . în vederea efectuării unui control inopinat, ce a fost finalizat, fără prezența reclamantului deoarece acesta se afla la adresa de domiciliu, în data de 02.09.2013 prin emiterea unui proces - verbal și a unei decizii de măsuri asigurătorii nr.4779/02.09.2013 așa cum este prezentat în RIF nr.5875/ 24.10.2013.
Acest control inopinat a fost efectuat în baza unor documente contabile extrase dintr-un dosar de inspecție fiscală efectuat la ., pentru care a fost încheiat un raport de inspecție fiscala nr.F-PH 266/01.07.2013.
Totodată în data de 02.09.2013, organele de inspecție fiscală s-au deplasat în Ploiești, ., pentru efectuarea unei inspecții generale pentru activitatea economică desfășurată de persoana fizică S. G. în perioada feb.201 l-iun.2011.
Având în vedere că adresa de domiciliu este în O., ., județul C., normal că inspectorii fiscali nu aveau cum să-l găsească în Ploiești, ., județ Prahova cu toate acestea în ultimă instanță aceștia solicitând ajutorul IJP Prahova în vederea efectuării inspecției fiscale.
In plus, inspecția fiscală se realizează potrivit art.100 alin.1 din OG 92/2003 de organul fiscal de la domiciliul contribuabilului, astfel încât fiind depășite atribuțiile organului de control, actele încheiate de acesta fiind lovite de nulitate.
Luând în considerare RIF/24.10.2013 se pot constata faptul că s-a efectuat un abuz privind modul unde a avut loc și s-a efectuat inspecția fiscală în ceea ce privește persoana fizică S. G. A., astfel:
Domiciliul reclamantului se află în localitatea O., ., jud. C., drept pentru care în conformitate cu art.33, alin(l) din OG.92/2003 cu completări și modificări ulterioare - "pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidate, competenta revine acelui organ fiscal, județean, local(....) în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit...".
In acest sens competența în a efectua inspecția fiscală o are AJFP C., nu a fost transmis aviz de inspecție fiscală cu 15 zile înainte de efectuarea acesteia în conformitate cu art.102, alin.(l). a fost emis un RIF, precum și o decizie de măsuri pe persoana fizică S. G. A., pe baza unor documente financiar-contabile prezente într-un raport de inspecție fiscală încheiat la ., fără a i se solicita la domiciliu prezentarea documentelor privind veniturile și cheltuielile persoanei fizice.
Mai mult persoana fizică S. G. A. a aflat întâmplător de emiterea acestui act de control, prin prezentarea la Administrația Finanțelor Publice Ploiești a unui certificat de grefa privind ridicarea unei sechestru ca urmare a câștigării procesului cu DGFP Prahova în dosarul nr._ .
Actele contestate sunt nelegale nu numai din prisma modalității de realizare a pretinsei inspecții fiscale, ci și în ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia sumelor reținute în sarcina reclamantului.
Urmează să se ia act de faptul că acest Contract nr. 34/10.01.2011 are ca obiect prestarea de servicii, lucrări executate la următoarele obiective: "împrejmuire și modernizare fermă situată în .."
Prețul contractului a fost de 3.500.000 lei fără TVA, care a fost încasată în totalitate astfel:
- 803.418,01 lei total facturi fiscale încasate numerar;
- 2.648.116,58 lei total facturi fiscale încasate prin compensare cu
alte plăți din alte contracte.
Reclamantul, în vederea realizării contractului încheiat a contractat în nume propriu cu societatea DOREVOLE S.R.L. lucrări de nivelare și profilare, cilindrare compactare, procurare cherestea, lucrări de hidroizolații și lucrări agricole în vederea realizării obiectului Contractului nr. 34/10.01.2011 încheiat cu ..R.L.
Astfel cum a menționat mai sus, în cadrul încasărilor aferente Contractului nr.34/10.01.2011 suma de 2.648.116, 58 lei este încasata prin compensare care are în contrapartidă plăți aferente altor contracte din activitatea persoanei fizice S. G..
În cadrul compensării nu pot fi luate în calcul doar încasările rezultate din Contractul nr.34/10.01.2011 și mai puțin plățile aferente facturilor înregistrate în contabilitate.
Activitatea desfășurata de S. G. A. a avut la baza atât contractul nr.34/10.01.2011 cât și contractele înregistrate cu numerele 373/01.09.2010 si 385/15.09.2010.
Pentru a analiza și stabili sumele ce erau de plată de către persoana fizica S. G. A. era necesară luarea în clacul a întregii activități desfășurate în perioada 01 ianuarie - 01 iulie 2011, perioada de desfășurare a contractului nr.34/10.01.2011, astfel cum s-a solicitat prin nota de probe întocmită de S. G. A. prin apărător.
Este evident, în opinia reclamantului că taxele și impozitele calculate de către organele de inspecție fiscală prin raportare la încasările din Contractul nr.34/10.01.2011 nu au baza legală pentru a fi considerate datorie la bugetul de stat atâta vreme cât acestea sunt calculate doar asupra unei părți din activitatea reclamantului fără a fi luate în considerare cheltuielile/plățile efectuate aferente facturilor înregistrate în contabilitate.
DGRFP G.-AJFP C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca nefondată, în subsidiar ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă în raport de capătul de cerere privind anularea Raportului de inspecție fiscală nr.5875/28.10.2013 și a Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.5875/28.10.2013 acte emise de DGRFP Ploiești – AJFP Prahova.
DGRFP Ploiești-AJFP Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că în mod legal organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina persoanei fizice obligațiile de plată suplimentare.
Din actele și lucrările administrate în cauză, instanța de fond reține următoarele,
Potrivit Raportului nr.F-PH 266 din 01.07.2013 (filele 53-75) inspectorii din cadrul DGFP Prahova-Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat inspecția fiscală la sediul social al ., situat în Ploiești, ., inspecție ce a avut următoarele obiective:
- Impozit pe profit în perioada 01.04._12
- taxa pe valoarea adăugată în perioada 01.04._13.
În Capitolul II al raportului rezervat datelor despre contribuabil se reține faptul că acesta este o societate comercială cu domiciliul fiscal în jud.Prahova, mun.Ploiești, cod poștal_, ., acționarii fiind Ș. M. în calitate de asociat și S. G. A. tot asociat, ambii având o cotă de participare la capitalul social de 50%.
Societatea are deschise următoarele 5 puncte de lucru repartizate astfel: 3 în Ploiești, jud.Prahova (., . și ., nr.91), unul în ., zona industrială, drum nou și unul în ., ..69, lot.15, zona B, jud.C..
La capitolul impozit pe profit aferent anului 2011 (filele 63-64) inspectorii au reținut că față de pierderea fiscală raportată de societate la data de 31.12.2011, în cuantum de 1.639.258 lei, cu ocazia controlului s-a stabilit profit impozabil în sumă de 1.814.101 lei, mai mult cu 3.453.359 lei sumă ce se compune din:
- 1.824 lei cheltuieli cu amortizarea a două reductoare achiziționate de la ., societate care a fost înscrisă în lista contribuabililor inactivi în baza Ordinului ANAF nr.586/2006 publicat în M.Of.nr.726/2006;
- 3.451.535 lei reprezentând cheltuieli cu serviciile prestate de persoana fizică S. G. în baza contractului de prestări servicii nr.34/10.01.2011 înregistrate în contul contabil 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”.
Această sumă a fost defalcată astfel:
- 600.660 lei amenajări de drumuri pe care societatea le-a operat în conturi de cheltuieli. La fața locului au fost identificate drumuri de acces către ferma, zonele pentru culturi agricole și pășuni. Pentru a confirma executarea acestor drumuri în anul 2011 și pentru a justifica cheltuielile efectuate în vederea construirii acestor drumuri, organele de inspecție au solicitat conducerii societății rapoarte de expertiză tehnică întocmite de persoane autorizate, care să ateste că lucrările de modernizare au fost efectuate în anul 2011, pe o suprafață de 100.000 mp precum și valoarea de piață a acestora în sumă de 600.660 lei percepută de persoana fizică S. G..
S-a reținut în raport faptul că societatea nu a putu face dovada că îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute la art.21 alin.4 lit.m din Legea 571/2003 coroborate cu pct.48 din HG nr.44/2004.
- 341.000 lei împrejmuirea zonelor fertile și a serviciilor de pichetare. Nu s-au identificat bunuri care să justifice faptul că au fost construite garduri, panouri sau orice alte elemente similare, în scopul împrejmuirii terenurilor care fac obiectul contractului de concesiune. Reprezentanții societății au susținut faptul că împrejmuirile au fost distruse și sustrase la scurt timp după amenajare.
Nu a fost întocmit în acest sens de către societate proces-verbal de constatare, cu ocazia inventarierii anuale nu a fost imputată contravaloarea bunurilor respective persoanelor care s-au făcut vinovate de lipsa din gestiune a acestora.
Pentru lipsa din gestiune a bunurilor ce fac obiectul împrejmuirilor sunt aplicabile prevederile art.21 alin.4 lit.c din Legea 571/2003.
- 1.934.875 lei privind lucrări de amenajare fermă. Contravaloarea acestor construcții a fost înregistrată în mod eronat pe costuri, în contul contabil 628 și considerate cheltuieli deductibile. Pentru obiectivul de investiție societatea nu deține autorizație de construcție, nu a întocmit recepția finală a lucrărilor, nu a declarat obiectivul la Primăria . încheierea raportului investiția nu a fost destinată obținerii de venituri impozabile fapt pentru care aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal.
- 575.000 lei privind efectuarea de lucrări agricole (arat, semănat, tratament cu azotați) pe o suprafață de 250 ha la un preț de 2.300 lei/ha. Conform situației de lucrări anexate la contractul nr.34/10.01.2011, lucrările agricole executate de persoana fizică S. G. au fost prestate pe o suprafață de 250 ha și au însumat 575.000 lei. Conform contractului de concesiune nr.3/23.06.2009 societatea deține teren arabil în suprafață de 61 ha. Singurele venituri obținute de societate în perioada 2011-2012 au fost cele din vânzarea a 63,83 to porumb în valoare de 44.680 lei, respectiv a 66,5 to de grâu, în valoare de 53.133 lei. În aceste condiții, societatea nu a putu face dovada necesității efectuării de cheltuieli în valoare de 575.000 lei.
În ce privește taxa pe valoarea adăugată în perioada verificată, aprilie 2010-ianuarie 2013, societatea a înregistrat atât TVA de rambursat cât și TVA de plată, rezultând la 31.01.2013 TVA de rambursat în cuantum de 23.142 lei.
Față de TVA de recuperat înregistrată în evidența contabilă pentru perioada 01.04._13 societatea a raportat la organul fiscal teritorial TVA de recuperat în sumă de 50.979 lei, cu 27.837 lei mai mult față de sumele înscrise în jurnalele de vânzări și în balanțele de verificare ale aceleiași perioade. Suma de 27.837 lei reprezintă diferența suplimentară stabilită la control potrivit prevederilor art.94 alin.3 lit.e din OG nr.92/2003.
La Cap.V „Alte constatări” la pct.8 (fila 71) referitor la prestările de servicii prezentate în situațiile de lucrări se reține că în perioada februarie-iunie 2011 persoana fizică neautorizată S. G. a prestat servicii conform contractului nr.34/10.01.2011 reprezentând executare de lucrări de împrejmuire și modernizare fermă situată în ..
Reclamantul a întocmit și transmis către . situații de lucrări în valoare totală de 3.451.535 lei constând în lucrări agricole (arat, semănat și tratament pentru o suprafață de 250 ha), lucrări zidărie grajduri și fermă, lucrări hidro și termo-izolație incintă fermă, împrejmuire zone fertile, lucrări amenajare teren, lucrări de trasee electrice incintă fermă.
Stingerea sumei de 3.451.535 lei s-a efectuat astfel:
- 616.147 lei prin compensare cu sume reprezentând avansuri spre decontare-cont contabil 542 (sume ridicate de reclamant înainte de data de 02.02.2011 și nejustificate până la momentul întocmirii raportului);
- 51.237 lei plătiți prin bancă și prin casieria societății;
- 2.748.150 lei prin compensare cu sume reprezentând clienți de încasat-persoana fizică S. G. din perioada 28.02._11.
În cuprinsul raportului se face mențiunea expresă a faptului că organele de inspecție fiscală s-au deplasat la punctul de lucru al societății din . a pretins că a efectuat aceste servicii, la fața locului fiind identificate două construcții reprezentate de birouri pentru desfășurare activitate și grajduri pentru creșterea animalelor.
Urmare a acestui raport, DGFP Prahova a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.F-PH 308/3707/01.07.2013 (filele 47-52) unde se reține tot ca contribuabil ., cu domiciliul fiscal în jud.Prahova, mun.Ploiești, ..
Se reține în sarcina acestuia plata unui impozit pe profit în sumă de 331.352 lei, majorări de întârziere de 4.242 lei, penalități de întârziere de 4.623 lei și TVA în sumă de 27.837 lei, majorări de întârziere de 832 lei și penalități de întârziere de 132 lei.
Paralel cu întocmirea celor două acte administrativ-fiscale organul de control fiscal a procedat la efectuarea celei de-a doua inspecții fiscale de astă dată la persoana fizică S. G. A..
Astfel, potrivit Raportului nr.5875 din 28.10.2013 (filele 23-36) inspectori superiori din cadrul DGRFP Ploiești-AJFP Prahova-Inspecția Fiscală au efectuat inspecția fiscală generală asupra activității economice nedeclarate organelor fiscale, desfășurată în perioada 01.02-30.06.2011 de persoana fizică neautorizată S. G. A. cu domiciliul în Ploiești, ., jud.Prahova, urmare a solicitărilor IPJ Prahova-Serviciul de Investigare a Fraudelor efectuate prin adresele nr.509/12.08.2013 și 633/21.08.2013 înregistrate la AIF Prahova sub nr.4714/28.08.2013 și nr.4710/28.08.2013 precum și a Propunerii de efectuare a unei inspecții fiscale nr.3707/01.07.2013 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală Prahova.
IPJ Prahova-Serviciul de Investigare a Fraudelor a solicitat prin adresele indicate valoarea obligațiilor fiscale sustrase la plată prin nedeclararea veniturilor realizate de persoana fizică S. G. A. în baza contractului nr.34/10.01.2011 încheiat cu ..
Prin depunerea la dosar a Raportului de expertiză contabilă judiciară cu anexele atașate (filele 105-155) reclamantul face dovada înregistrării la IPJ Prahova-SIF a dosarului penal nr.1014/P/2014 în care figurează ca parte vătămată - Bugetul de Stat iar făptuitor-reclamantul S. G. A. cu domiciliul în Oraș O., ., jud.C..
Sesizarea organelor de urmărire penală este reglementată imperativ de procedura fiscală la art.108 alin.1 din OG 92/2003 în sensul că, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.
Dispoziția se completează cu norma generală în materie de infracțiuni, respectiv art.61 alin.1 din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală care prevede că, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:
a) organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii.
La rândul său, organul de urmărire penală odată sesizat cu săvârșirea unei infracțiuni, în cazul de față una financiară, a stabilit cadrul procesual indicând ca parte vătămată bugetul de stat iar ca făptuitor reclamantul de față.
Identificarea și calculul prejudiciului în cadrul urmăriri penale reprezintă o operațiune importantă din perspectiva exercitării acțiuii civile în cadrul procesului penal prin constituirea părții vătămate drept parte civilă, art.84 C.pr.pen.
În vederea îndeplinirii acestor reguli elementare de debut a urmăririi penale IPJ Prahova-SIF a solicitat prin adresele nr.509/12.08.2013 și nr.633/21.08.2013 efectuarea de către DGRFP Ploiești-AJFP Prahova-Inspecția Fiscală efectuarea unei inspecții fiscale generale la persoana făptuitorului, reclamantul S. G. A..
Acest Raport de inspecție fiscală generală nu are semnificația dată de reclamant în criticile din acțiune, respectiv constatare tehnico-științifică, din simplul fapt că acesta nu întrunește elementele de formă prevăzute de art.172 alin.9 C.pr.civ, respectiv când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări.
Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora (alin.10).
În aceste condiții critica privind asimilarea raportului de inspecție fiscală cu constatarea tehnico-științifică este excesivă și nefondată.
Urmare a întocmirii acestui raport de inspecție, organul de inspecție fiscală a procedat la emiterea a două acte administrativ fiscale, dar care au același număr, respectiv Decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilit de inspecția fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități nedeclarate organelor fiscale nr.5875/28.10.2013 (filele 183-186) și Decizia de impunere privind taxa pe valoarea adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități nedeclarate organelor fiscale nr.5875/28.10.2013 (filele 187-192).
Pentru că în cererea de chemare în judecată reclamantul nu a făcut distincția celor două decizii de impunere, dar mai ales a faptului că acestea poartă același număr, instanța urmează a analiza impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată precum și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală, în această categorie figurând contribuția la asigurările sociale de sănătate (FNUASS) din perspectiva unei singure decizii de impunere, nr.5875/ 28.10.2013.
La art.52 alin.1 din OG 92/2003 este reglementată obligația contribuabilului de a furniza informații în sensul că, acesta sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite informații și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informațiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă.
În vederea respectării acestei reguli cât și a efectuării inspecției fiscale asupra activității economice neautorizate derulată de persoana fizică S. G. A. în perioada 01.02-30.06.2011 a fost transmisă reclamantului invitația nr.3707/01.08.2013 la adresa de domiciliu din Ploiești, ., jud.Prahova, adresă extrasă din baza de data de AJFP Prahova, în cuprinsul căreia se indica ca dată de prezentare ziua de 08.08.2013. Invitația astfel transmisă a fost returnată de serviciul de curierat la Activitatea de Inspecție Fiscală Prahova cu mențiunea lipsei persoanelor care să primească corespondența.
Locul și timpul efectuării inspecției fiscale sunt prevăzute de art.103 din OG 92/2003 în sensul că,
(1) Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.
(2) Dacă nu există un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci activitatea de inspecție se va putea desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
La data de 29.08.2013 organele de inspecție fiscală s-au deplasat la adresa de domiciliu a reclamantului respectiv în Ploiești, ., jud.Prahova neputând fi contactată nici o persoană.
Urmare a refuzului de prezentare a reclamantului la sediul organului fiscal cât și a lipsei acestuia de la domiciliu, organul de inspecție fiscală a transmis către IPJ Prahova-SIF adresa nr.4710/03.09.2013 solicitând sprijin pentru identificarea domiciliului actual sau real al reclamantului.
Prin adresa nr.633/16.09.2013 a IPJ Prahova-SIF și înregistrată la AJFP Prahova sub nr.5002/16.09.2013 s-a adus la cunoștință că reclamantul și-a schimbat domiciliul în Oraș O., ., jud.C. începând cu data de 12.08.2013.
Având în vedere noile informații organul de inspecție fiscală a mai transmis reclamantului în datele de 18.09 și 02.10.2013 la noua adresă de domiciliu invitația nr.4710, rezultatul fiind tot returnarea corespondenței pentru lipsa persoanelor care să o primească.
Domiciliul fiscal este reglementat de art.31 din OG 92/2003 astfel:
(1) În cazul creanțelor fiscale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înțelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
b) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală;
c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
d) pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înțelege adresa locuinței pe care o persoană o folosește în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă durată nefiind luate în considerare. Dacă șederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare și nu depășește perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.
(3) În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) și d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.
(31) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.
(32) Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluționează de organul fiscal, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului potrivit art. 44.
(33) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
(34) Data schimbării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de modificare a domiciliului fiscal.
(4) În cazul celorlalte creanțe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se înțelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.
Coroborând aceste dispoziții cu obligația prezentată la art.52 alin.1 de a furniza informații, rezultă faptul că reclamantul avea obligația ca la momentul schimbării domiciliului ca persoană fizică și, implicit, a domiciliului fiscal ca contribuabil să anunțe organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal prin depunerea unei cereri, obligație ce îi incumba acestuia începând cu data de 12.08.2013.
Câtă vreme reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație, ci, dimpotrivă a manifestat un refuz total de colaborare cu organul de inspecție fiscală criticile privind comunicarea actelor administrativ fiscale devin nefondate, în condițiile în care organul de inspecție fiscală a dovedit îndeplinirea propriilor obligații.
Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că neluarea la cunoștință de către reclamant a actelor administrative fiscale comunicate precum și a invitațiilor emise nu reprezintă o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale acestuia, astfel cum prevede art.2 alin.1 lit.a din Legea 554/2004, deoarece culpa exclusivă revine acestuia, care prin propriile fapte și ignorarea obligațiilor ce-i reveneau a zădărnicit desfășurarea inspecției fiscale.
Potrivit art.152 alin.1 din Legea 571/2003, astfel cum era reglementat la momentul desfășurării inspecție fiscale în perioada 01.02-30.06.2011, persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, poate aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
Având în vedere acest plafon maxim impus de lege raportat la existența contractului de prestări servicii nr.34/10.01.2011 în sumă de 3.451.535 lei reprezentând cheltuieli cu serviciile prestate de persoana fizică S. G. și înregistrat în contul contabil 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți” se constată că în luna februarie 2011 reclamantul a depășit plafonul de scutire de la plata TVA pentru întreprinderi mici de 35.000 euro, echivalentul a 119.000 lei, la cursul de schimb comunicat de BNR.
Organul de inspecție fiscală a stabilit că în luna februarie 2011 reclamantul a înregistrat cumulat o cifră de afaceri în sumă de 700.000 lei, peste plafonul de scutire de 35.000 euro, respectiv 119.000 lei.
Potrivit art.153 alin.1 din Legea 571/2003, persoana impozabilă care are sediul activității economice în România și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează:
…
b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau a depășit acest plafon;
…
Raportând situația de fapt la dispoziția legală se constată că reclamantul avea obligația ca până la data de 10.03.2011 să se înregistreze în scopuri de TVA, la organul fiscal competent, urmând ca de la data de 01.04.2011 să-i fie atribuită calitatea de plătitor de TVA.
Pentru perioada aprilie-iunie 2011 se constată că reclamantul nu a calculat, nu a înregistrat și nu a declarat TVA colectată în sumă totală de 492.368 lei aferentă operațiunilor impozabile cu cota standard de 24%, realizate din prestările de servicii în sumă totală de 2.051.535 lei.
Urmare a faptului că reclamantul nu a achitat debitul de 492.368 lei în temeiul art.119 alin.1 din OG 92/2003 organul de inspecție fiscală în mod corect a procedat la calcularea de dobânzi și penalități de întârziere, în sumă totală de 240.498 lei.
Potrivit art.120 alin.1 din OG 92/2003, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(7) Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
Organul de inspecție fiscală a calculat de la momentul scadenței 26.05.2011 și până la data de 23.10.2013 o dobândă în sumă de 166.643 lei.
La rândul său art.1201 prevede că,
(1) Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozițiile art. 120 alin. (2) - (6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Nivelul penalității de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.
Penalitățile astfel calculate au fost stabilite la suma de 73.855 lei pentru întârzieri mai mari de 90 zile.
Inspecția Fiscală din cadrul DGRFP Ploiești-AFP Prahova a efectuat verificări asupra activității persoanei fizice neautorizate S. G. A. desfășurată în perioada 01.02-30.06.2011 și din perspectiva impozitului pe venit stabilind faptul că acesta a obținut venituri în sumă totală de 3.451.535 lei ca urmare a prestării de servicii efectuate către ., în baza contractului nr.34/10.01.2011.
Venitul net impozabil a fost stabilit la suma de 3.451.535 lei fără a se avea în vedere eventualele cheltuieli deoarece reclamantul nu și-a respectat obligația de declarare ca persoană plătitoare de TVA, nu a fost autorizat pentru desfășurarea de activități economice și nu a prezentat documente în acest sens.
Obligația declarării venitului impozabil este prevăzută de art.22 lit.a din OG 92/2003 astfel, obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidate.
Potrivit art.43 alin.1 din Legea 571/2003, în vigoare la momentul 01.02.2011, cota de impozit este de 16% și se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a) activități independente;
b) salarii;
c) cedarea folosinței bunurilor;
d) investiții;
e) pensii;
f) activități agricole;
g) premii;
h) alte surse.
Raportând această cotă legală la venitul net impozabil în sumă de 3.451.535 lei, rezultă un impozit pe venit de 552.246 lei, pe care reclamantul era obligat a-l declara și apoi achita.
Urmare a neplății debitului în sumă de 552.246 lei, în temeiul art.119 alin.1 din OG 92/2003, organul de inspecție fiscală în mod corect a procedat la calcularea de dobânzi și penalități de întârziere, în sumă totală de 158.826 lei, reprezentând dobânzi în sumă de 75.989 lei calculate de la data de 14.11.2012 până la data de 23.10.2013 și penalități de întârziere în sumă de 82.837 lei calculate prin aplicarea cotei de 15 % pentru neachitarea debitului cu întârzieri mai mari de 90 zile.
Potrivit art.215 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în forma în vigoare la momentul 01.02.2011,
(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
(2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
De la data de 10.03.2011 când reclamantul trebuia să se înregistreze în scopuri de TVA, curge și obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, obligație care nu a fost respectată.
Obligația virării contribuției la fondul FNUASS este prevăzută și la art.29618 alin.1 din Legea 571/2003 în sensul că, persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute la art. 2963 lit. f) și g) au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.
La rândul său, procentul de contribuție este prevăzut la alin.3 lit.b1, respectiv 5,5 % pentru contribuția individuală.
Aplicând acest procent la baza impozabilă în sumă de 3.451.353 lei rezultă o contribuție datorată de 189.834 lei, sumă ce nu a fost virată de reclamant și care în mod justificat este reținută la plată de organul de inspecție fiscală.
Consecința neplății debitului astfel calculat o reprezintă calculul dobânzilor și penalităților de întârziere până la data de 23.10.2013, obligații fiscale accesorii în sumă totală de 54.596 lei.
Prin cererea de chemare în judecată și probele cu înscrisuri astfel depuse la dosar, reclamantul nu a reușit a face dovada contrară faptului că baza impozabilă în sumă de 3.451.353 lei nu există fapt pentru care nu i se poate imputa la plată celei trei debite reprezentate de TVA, impozit pe profit și contribuție FNUASS.
Potrivit notei de probatorii depusă la fila 357 reclamantul prin apărător a înțeles a-și formula apărările numai pe bază de înscrisuri.
Art.65 din OG 92/2003 reglementează sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale în sensul că,
(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal.
(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.
Dispoziția legală specială se completează cu norma generală reprezentată de art.249 C.pr.civ potrivit căreia cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că, reclamantul nu contestă existența prestărilor de servicii ce decurg din contractul nr.34/10.01.2011 în sumă de 3.451.535 lei reprezentând cheltuieli cu serviciile prestate de persoana fizică S. G. și înregistrat în contul contabil 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”, fapt pentru care în temeiul art.16 din OG 92/2003 de la data de 10.03.2011 când acesta trebuia să se înregistreze în scopuri de TVA, s-a născut raportul juridic fiscal.
În cadrul acestui raport juridic reclamantului îi reveneau cele următoarele obligații: a) de înregistrare a sa ca plătitor de TVA, operațiune din care decurg alte obligații, respectiv calcularea, înregistrarea și declararea TVA colectată aferentă operațiunilor impozabile cu cota standard de 24%, b) de plată a impozitului pe profit și c) de plată a contribuției la FNUASS.
Căt timp aceste obligații nu au fost îndeplinite obligațiile de plată constatate de organul de inspecție fiscală sunt legale și temeinice.
În consecință, instanța de judecată consideră că reclamantul nu poate justifica o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime astfel cum prevede disp.art.2 alin.1 lit.a din Legea 554/2004, fapt pentru care va respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată, considerând legale și temeinice actele administrativ fiscale atacate și reprezentate de Decizia nr.221/31.03.2014 de soluționare a contestației, Decizia de impunere nr.5875/28.10.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr.5875/28.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant S. G. A., cu domiciliul în O., ., județ C. și cu domiciliul ales și sediul profesional la C.. av.T. O. – Baroul București, în Ploiești, ..52A, județ Prahova, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (DGRFP) PRAHOVA - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în Ploiești, ..22, județ Prahova și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (DGRFP) G. - BIROUL DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, cu sediul în G., ., județ G..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 09.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. C. M.
Red.dec.jud.C.R./09.07.2015
Tehnored. Gref.C.M.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 376/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
