Anulare act administrativ. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 711/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 1644/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.711/CA.
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - R. N. B.
JUDECĂTOR - E. G.
JUDECĂTOR - M. C. E.
GREFIER – A. N.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de către recurentul reclamant - F. D. – domiciliat în Medgidia, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.184/30.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât - I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C. – cu sediul în C., ., nr.110, jud. C., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul reclamant avocat C. R. în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.FN/2015 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Învederează că recursul este motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Mai arată că, după verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru cererea de recurs, o copie a acesteia a fost comunicată intimatului, care a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art.201 din Noul Cod de procedură civilă; întâmpinarea a fost comunicată recurentului reclamant care nu a depus răspuns la întâmpinare și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Întrebat fiind apărătorul recurentului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea luând concluziile apărătorului recurentului reclamant potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul recurentul reclamant prin apărătorul său solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând fondul să se dispună anularea ordinului atacat, repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ , reclamantul F. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C. ( numit în continuare I.S.U. DOBROGEA):
- anularea Ordinului Inspectorului Sef nr. 83/14/I-CT din 28.01.2014 emis de către I.S.U. DOBROGEA ;
- repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului contestat prin reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii acestuia;
- obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat de la data trecerii în rezervă și până la data reintegrării efective;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată
Motivează în fapt cererea arătând că a fost numit în postul de subofițer operativ principal în cadrul I.S.U. DOBROGEA urmare a promovării concursului organizat de către pârât în perioada 09.07._07.
Prin Ordinul Inspectorului Sef nr. 83/14/I-CT/28.01.2014 a fost trecut în rezervă în temeiul art. 85 alin.l lit e din legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor militare, art.50 alin.1 lit.g) din Ordinul Ministrului nr.600/2005 și art. 170 raportat la art. 348 cod procedura penală.
Ordinul 83/14/I-CT/28.01.2014 este nelegal pentru următoarele:
- în speță nu se regăsește ipoteza avută în vedere de art. 85 alin.l lit e din Legea nr. 80/1995;
- dispozițiile sentinței penale nr. 808/18.05.2012 a ICCJ definitivă prin Decizia penală nr. 12/24.01.2014 nu numai că nu se subsumează art. 85 lit. e din legea 80/1995, însă au fost în mod eronat interpretate de pârât ca obligând la emiterea ordinului contestat. Reclamantul nu a avut calitate de parte în cadrul dosarului penal, implicit nu a avut posibilitatea de a formula apărări cu privire la aspectele reținute de instanță, hotărârea pronunțată nefiind opozabilă, după cum nu este opozabilă nici pârâtului, care, de asemenea, nu a avut calitate de parte în litigiul menționat. Raportat la dispozițiile art.170 și art. 348 C.proc.pen., în situațiile prevăzute de art. 17 c.proc.pen, dar și în cazurile în care are ca obiect restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris sau restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, acțiunea civilă capătă practic un caracter oficial, instanța având obligația de a se pronunța din oficiu asupra ipotezelor prevăzute la art. 348 c.proc.pen. Or, în speță se poate observa prin raportare la dispozițiile sentinței penale faptul că nu s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. Mai mult, în cauza menționată anterior MAI și IGSU au deținut calitatea de părți responsabile civilmente, exclusiv în raport cu rezolvarea acțiunii civile sub aspectul reparării pagubei materiale și a daunelor morale, pârâtul nefiind introdus în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.
Prin urmare, deși a dispus anularea foilor de concurs falsificate, a procesului verbal încheiat la data de 21.08.2007, a tabelelor cu rezultatele finale și a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea, instanța penală nu a dispus și restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii. În cauza penală Ministerul Administrației și Internelor și I. General pentru Situații de Urgență Dobrogea au deținut calitatea de părți responsabile civilmente exclusiv în raport de rezolvarea acțiunii civile sub aspectul reparării pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit art. 17 C.proc.pen. Or, în speță, o soluție legală sub aspectul restabilirii situației anterioare ar fi trebuit a fi pronuntata numai in contradictoriu cu ISU DOBROGEA, întrucât în raport de prevederile art.50 alin.1 lit.g din Ordinul MAI nr.600/2005, acesta era singura structura ce ar fi putut fi obligata, urmare a desființării inscrisurilor falsificate, la restabilirea situației anterioare, respectiv la emiterea ordinului de trecere in rezervă.
- nu în ultimul rând este de subliniat, apreciază reclamantul, că ulterior promovării concursului promovat în anul 2007, raporturile de serviciu au comportat modificări dispuse în temeiul unor acte administrative cu caracter individual care nu au fost anulate/constatate nule ori desființate în alt mod prevăzut de lege și care continuă să produsă efecte juridice.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. . 544/2004
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, arătând că acțiunea este nesemnată de petent și neștampilată de apărătorul care nu a indicat nici elemente de identificare potrivit legii, acestea fiind cunoscute de petentul care a fost încadrat de către pârâtă. Totodată, a invocat excepția prematurității/inadmisibilității acțiunii, arătând că petentul s-a adresat instanței fără ca în prealabil să ia cunoștință de răspunsul formulat în termen de către pârât la plângerea prealabilă pe care era obligat să o depună ori să notifice intenția sa de renunțare la procedură.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea cererii, arătând că la data de 27.01.2014 a fost transmisă către pârât adresa referitoare la certificatul de grefă privind respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 56 din Legea nr. 53/2003, art. 2, 7 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 1169 C.civ. precum și celelalte norme indicate în actul atacat.
La termenul de judecată din 16.05.2014 au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant, și prematurității/inadmisibilității acțiunii, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de dezbateri.
Prin Sentința civilă nr. 184/30.01.2015 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. D., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DOBROGEA” AL JUDEȚULUI C., ca nefondată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor cauzei reclamantul din cauză a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer operativ și a celor de subofițer operativ și conducător auto din subunitățile de intervenție ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene-sesiunea august 2007.
Prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen. anularea a 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de I.S.U. DOBROGEA în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ-Completul de 5 judecători.
Prin Ordinul Inspectorului șef nr. 83/14 /I-CT din 28.01.2014 a Inspectorului Șef al I.S.U. DOBROGEA s-a dispus începând cu data de 28.01.2014 trecerea în rezervă a reclamantului.
S-au reținut ca temeiuri de drept ale măsurii dispuse, prevederile art. 7 alin.3 din H.G. nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din Legea nr. 80/1995, Legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011.
Ca motive de fapt s-au reținut prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentinței penale nr. 808/18.05.2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007- reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, de asemenea menționându-se că reclamantul a fost nominalizat în sentința penală nr. 808/18.05.2012.
Situația juridică creată prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012, definitivă prin Decizia penală nr. 12/24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se circumscrie ipotezei reglementate de 85 alin.1 lit. e, teza finală ,din Legea nr. 80/1995 - pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Afacerilor Interne (potrivit art. 109 alin.1 din Legea nr. 80/1995), prin ordinul contestat realizându-se executarea efectivă a dispozițiilor sentinței penale nr. 808/18.05.2012, prin care s-a dispus inclusiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la I.S.U. DOBROGEA .
A primi argumentele reclamantului în sensul inopozabilității hotărârilor penale, întrucât nu a fost parte în procedura penală desfășurată, înseamnă a ignora situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de către instanțele de judecată, în sensul că reclamantul a fost angajat în baza unei lucrări de concurs falsificate, situație de fapt care s-a stabilit în contradictoriu cu angajatorul său.
Nu a fost reținut nici argumentul că trecerea în rezervă a cadrelor militare se face numai in baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, în condițiile în care ordinul contestat nu este emis urmare a ivirii uneia din situațiile prevăzute la art. 85, ci în executarea efectivă a unei sentințe penale obligatorii pentru pârât.
Astfel, în cuprinsul Sentinței penale nr. 808/18.05.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că potrivit art.14 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente (alin.1), în vederea reparării juste și integrale a pagubelor cauzate prin infracțiune. Reglementând condițiile în care poate interveni răspunderea civilă și modalitățile prin care aceasta se realizează, art.14 alin.3 Cod procedură penală face trimitere la legea civilă și stabilește două posibilități de reparare a prejudiciului produs prin infracțiune în cadrul acțiunii civile exercitată în procesul penal, și anume repararea în natură și plata unei despăgubiri bănești.
Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că repararea în natură, care se poate realiza prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare, are prioritate în raport cu cea de-a doua modalitate prevăzută de lege, despăgubirile civile acordându-se numai dacă nu este posibilă prima variantă sau atunci când completează reparațiile în natură, nefiind, însă, exclusă cumularea celor două modalități, în vederea asigurării unei reparații juste și integrale a pagubei. S-a apreciat că solicitarea de încadrare a părților civile pe posturile pentru care au dat examen este pe deplin justificată, însă, având în vedere dispozițiile art.14 alin.3 lit.a) Cod procedură penală care reglementează caracterul prioritar al reparării în natură, precum și imposibilitatea practică a instanței de a stabili ordinea de preferință a concurenților în funcție de notele obținute, specialitatea și unitatea pentru care au concurat, Înalta Curte a optat pentru repunerea părților civile în drepturile din care au fost decăzute ca urmare a falsurilor săvârșite de inculpați, prin desființarea respectivelor înscrisuri falsificate, precum și a documentelor întocmite pe baza acestora, măsură ce a profitat, potrivit art.348 Cod procedură penală și celorlalte părți ale căror interese au fost vătămate prin declararea lor, în mod nelegal, ca fiind respinse la examen, chiar dacă nu s-au constituit părți civile în cauză, au renunțat la acțiunea civilă sau nu au solicitat acest lucru. D. care în temeiul art.170 raportat la art.348 Cod procedură penală instanța a dispus anularea foilor de concurs falsificate, a procesului verbal încheiat la data de 21.08.2007 de membrii comisiei de examen și aprobat de inspectorul șef cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat la I.S.U. Dobrogea în perioada 9.07.2007 – 20.08.2007, numai cu privire la mențiunile referitoare la acei candidați ale căror lucrări au fost falsificate, a tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, pe subunități, în ordinea descrescătoare a mediilor, afișate la sediul I.S.U. Dobrogea, numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate precum și a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. „Dobrogea” a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
În ceea ce privește inopozabilitatea sentințe penale față de persoana reclamantului, s-a reținut că participanții la procesul penal nu puteau fi decât inculpații, părțile civile și părțile responsabile civilmente, iar reclamantul nu ar fi putut avea decât calitatea de parte civilă, în condițiile în care s-ar fi constituit ca atare.
În cauză nu poate fi însă înlăturat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a Sentinței penale nr. 808/18.05.2012, sub aspectul modalității în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în acest al doilea proces, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Astfel,prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012 s-a stabilit în mod definitiv că foaia de concurs a reclamantului a fost falsificată și rezultă din motivarea sentinței că desființarea înscrisurilor falsificate precum și a documentelor întocmite pe baza acestora a reprezentat și modalitatea de repunere a acelor candidați care au participat la concurs dar au fost în mod fraudulos declarați ca respinși, în drepturile din care au fost decăzute urmare a săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații, deci o modalitate de restabilirea a situației anterioare comiterii infracțiunii.
În ceea ce privește inopozabilitatea sentințe penale față de I.S.U. DOBROGEA, s-a apreciat că această chestiune ar fi trebuit invocată de către acesta, iar efectul pozitiv al sentinței penale operează și în cea ce îl privește pe acesta.
Esențială este împrejurarea că prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 s-a dispus nu numai anularea foii de concurs dar și a „documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. „Dobrogea” a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate”, astfel că în acest context este evident că raporturile de serviciu ale reclamantului nu puteau continua, lipsind actul primar, de numire în funcție.
I.S.U. DOBROGEA nu a emis ordinul contestat în prezenta cauză în executarea vreunei obligații proprii impuse prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012, ci întrucât potrivit prevederilor art.50 alin.1 lit.g din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr.600/2005, competența de emitere a ordinului de trecere în rezervă revine comandantului structurii teritoriale .
Chiar dacă Sentința penală nr. 808/18.05.2012 nu obliga I. General pentru Situații de Urgență la trecerea în rezervă sau în retragere a reclamantului, este evident în primul rând că activitatea acestora în cadrul I.S.U. DOBROGEA nu putea continua, lipsind actul primar, de numire în funcție- anulat prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012, și apoi că activitatea acestuia în cadrul I.S.U. DOBROGEA nu putea înceta decât prin emiterea ordinului de trecere în rezervă, ca formalitate impuse de Legea nr. 80/1995.
De asemenea, împrejurarea că ulterior încadrării raporturile de serviciu au suferit modificări prin ordine ulterioare, nu poate invalida ordinul de trecere în rezervă, în contextul în care premisa ordinelor ulterioare este tocmai actul de numire în funcție, anulat prin hotărârea instanței penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. D. , criticând-o pentru nelegalitate față de prevederile art. 488 punctul 8 NCPC.
Arată că prin Ordinul Inspectorului Sef nr. 83/14 /I-CT din 28.01.2014 s-a dispus trecerea reclamantului în rezervă în temeiul prevederilor art. 85 al. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995, ale art. 50 al. 1 lit. g din Ordinul Ministrului nr. 600/2005, pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului, secretarilor de stat, secretarului general si șefilor / comandanților unităților MAI și ale art. 170 în ref. la art. 348 din C.p.p.
Consideră că, în mod greșit, fundamentat pe o interpretare eronata a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a socotit că acțiunea dedusă judecații nu ar putea fi primită.
Sub un prim aspect, măsura trecerii în rezervă s-a dispus in temeiul art. 85 al. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995.
Astfel, textul de lege anterior menționat reglementează două situații în care cadrele militare pot fi trecute în rezervă, respectiv: a) situația în care, în cadrul procesului de reorganizare, se reduc funcțiile existente în statele de organizare, și nu există posibilități pentru ca persoanele care le ocupau să fie încadrate în alte funcții sau unități; b) pentru alte nevoi sau motive ale Ministerului Apărării Naționale.
Apreciază că, în speța nu este incidentă niciuna dintre situațiile reglementate de art. 85 al. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 pentru a se dispune trecerea reclamantului în rezerva.
Mai întâi, urmează a se observa că, în luna ianuarie 2014, I. pentru Situații de Urgență „ Dobrogea" al Județului Constanta nu a fost supus reorganizării prin reducerea unor funcții.
Pe de alta parte, în speță, nu există nevoi ori motive ale Ministerului Afacerilor Interne care să impună trecerea reclamantului în rezervă, în condițiile în care raporturile de serviciu ale reclamantului nu s-au stabilit cu această entitate juridică, ci cu paratul ISU "Dobrogea".
Dispozițiile sentinței penale nr. 808/18.05.2012 a ICCJ nu numai că nu se subsumează art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 pentru a fundamenta trecerea reclamantului în rezervă, dar au fost și greșit interpretate de pârât.
Sub un prim aspect, este de subliniat ca nu a avut calitatea de parte în dosarul penal nr._ al Înaltei Curți de Casație si Justiție, astfel că nu numai că nu a putut formula apărări cu privire la aspectele reținute de către instanța de judecată, dar hotărârea judecătoreasca astfel pronunțata nici nu îi este opozabilă, după cum nu este opozabila nici pârâtului care, de asemenea, nu a avut calitatea de parte în litigiul arătat.
Din considerentele sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr._, rezultă că, pentru soluționarea laturii civile, au fost avute în vedere dispozițiile art. 170 din CPP (rezolvarea separată a acțiunii civile) în ref. la art. 348 din CPP (restabilirea situației anterioare), prevederi indicate inclusiv în cuprinsul Ordinului contestat.
Potrivit art. 170 din CPP (în forma in vigoare la momentul pronunțării sentinței penale nr. 808/18.05.2012 a înaltei Curți de Casație si Justiție), "Procurorul sau instanța de judecata poate lua masuri de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea e posibila".
Potrivit art. 348 din CPP (în forma în vigoare la momentul pronunțării sentinței penale nr. 808/18.05.2012 a înaltei Curți de Casație si Justiție), „Instanța, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunță asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute la art. 17, iar, în celelalte cazuri, numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii".
Raportat la dispozițiile legale anterioare, a apreciat că, în cazurile prevăzute de art. 17 din CPP, dar și în cazurile ce au ca obiect restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris sau restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, acțiunea civilă capătă, în mod practic, un caracter oficial, instanța având obligația să se pronunțe din oficiu asupra ipotezelor prevăzute la art. 348 din CPP.
În acest sens, în practica judiciară s-a reținut constant că este lipsită de relevanță împrejurarea că partea civila a solicitat instanței de judecată restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, având în vedere ca, potrivit art. 348 din CPP, instanța se va pronunța asupra acestui aspect indiferent dacă există sau nu manifestare de voința în acest sens din partea persoanei vătămate.
Or, în speță, este de observat că, prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, deși s-a dispus anularea foilor de concurs falsificate pe numele candidaților, a procesului - verbal încheiat la data de 21.08.2007 de membrii comisiei de examen și aprobat de inspectorul șef cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat la I. pentru Situații de Urgenta „Dobrogea" al Județului Constanta in perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la candidații ai căror lucrări au fost falsificate, a tabelelor cu rezultatele finale obținute si a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a candidaților ale cărora lucrări au fost falsificate, nu s-a dispus și restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii.
Mai mult, a subliniat că, în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, Ministerul Administrației și Internelor și I. General pentru situații de Urgenta au deținut calitatea de părți responsabile civilmente exclusiv în raport de rezolvarea acțiunii civile sub aspectul reparării pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit art. 17 din CPP.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile din perspectiva desființării unui înscris și restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii, instanța nu a înțeles a dispune introducerea în cauza a Inspectoratului pentru Situații de Urgenta „Doborgea" al Județului Constanta, în calitate de parte responsabila civilmente.
Or, în speță, o soluție legala sub aspectul restabilirii situației anterioare ar fi putut fi pronunțata numai în contradictoriu cu I. pentru Situații de Urgenta „Dobrogea" al Județului Constanta, întrucât, raportat la art. 50 al. 1 lit. g) din Ordinul MAI nr. 600/2005, acesta era singura structura ce ar fi putut fi obligata, urmare desființării înscrisurilor falsificate, la restabilirea situației anterioare, respectiv la emiterea ordinului de trecere în rezerva.
Prin urmare, dispunând desființarea înscrisurilor falsificate, instanța penală nu a dispus și restabilirea situației anterioare, astfel că, interpretând eronat considerentele si dispozitivul hotărârii judecătorești la care am făcut referire, pârâtul a apreciat ca, în temeiul său, s-ar impune a se lua măsura trecerii reclamantului în rezervă.
Nu în ultimul rând, este de subliniat că, ulterior promovării concursului desfășurat în anul 2007, raporturile de serviciu ale reclamantului au comportat modificări, dispuse în temeiul unor acte administrative cu caracter individual care nu au fost anulate / constatate nule ori desființate în alt mod prevăzut de lege și care continua a-și produce efectele juridice specifice.
Față de toate aspectele solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii acțiunii, a anularii Ordinului Inspectorului Sef nr. 83/14 /I-CT din 28.01.2014 al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta „Dobrogea" al Județului Constanta, a repunerii părților în situația anterioara emiterii Ordinului contestat, în sensul reintegrării reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii acestuia, a obligării pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data trecerii în rezervă și până la data reîncadrării efective
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor aduse, Curtea îl apreciază nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ICCJ – secția Penală în dosarul nr._ , s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 170 raportat la art. 348 C proc. P.. anularea celor 205 foi de concurs falsificate ( printre care si cea aparținând reclamantului ) ; anularea procesului – verbal încheiat la data de 21.08.2007 de membrii comisiei de examen și aprobat de Inspectorul Șef cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07.2007 – 20.08.2007, numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate ; anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, dar și a altor acte aferente desfășurării concursului .
În consecință, au fost anulate acte care au stat la baza nașterii raporturilor de serviciu ale recurentului, fapt ce face ca acesta să nu mai poată fi menținut în funcție, nemaiexistând o bază legală pentru desfășurarea muncii. Nu este relevant în speța de față dacă recurentul și-a falsificat sau nu propria lucrare, ci faptul că lucrarea sa și documentele de încadrare în ceea ce îl privește au fost anulate ca urmare a falsificării.
În speță nu se poate vorbi de lipsa opozabilității hotărârii judecătorești cu singurul argument că recurentul nu a fost parte în judecata prin care s-a dispus asupra situației sale. Efectele acestei hotărâri judecătorești sunt opozabile persoanelor ale căror raporturi de serviciu s-au născut în baza actelor ce au făcut obiectul analizei. În speța de față nu sunt analizate motivele avute în vedere de instanța penală la pronunțarea hotărârii judecătorești iar recurentul, în cazul în care are nelămuriri cu privire la aplicarea dispozitivului hotărârii penale, are la dispoziție prevederile legale.
De asemenea, faptul că nu s-a constatat nulitatea unor acte administrative în baza cărora a fost organizat concursul nu are influență asupra situației recurentului, fiind anulat tocmai rezultatul concursului.
De asemenea, ordinul de trecere în rezervă menționează ca temei juridic art. 85 alin. 1 lit. e) din legea nr. 80/1995 potrivit cu care „ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale” precum și art. 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 80/1995.
Din interpretarea art. 85 alin. 1 lit. e) mai sus citat, rezultă că trecerea în rezervă se poate dispune în caz de reorganizare a unității sau reducerii unor funcții din statele de organizare, dar și pentru alte motive ale MAI. Un astfel de motiv poate fi anularea actelor care au stat la baza nașterii raporturilor de serviciu.
Instanța are în vedere și efectele și limitele hotărârii penale a ÎCCJ, prin aceasta nedispunându-se organizarea unui nou concurs.
Nedispunându-se prin hotărârea penală și repunerea părților în situația anterioară a profitat recurentului care, deși, potrivit principiilor generale de drept, ca urmare a anulării actelor de încadrare ar fi trebuit să se afle în situația unei persoane care nu a fost niciodată angajată a pârâtei, fără nici un drept care rezultă din această angajare, a fost trecut în rezervă cu recunoașterea perioadei lucrate.
În consecință, prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, recursul formulat fiind nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
OPINIE MAJORITARĂ
Respinge recursul declarat de către recurentul reclamant - F. D. – domiciliat în Medgidia, ., ., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.184/30.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât - I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C. – cu sediul în C., ., nr.110, jud. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. N. B. E. G. M. C. E.,
CU OPINIE SEPARATĂ,
Grefier,
A. N.
Red.jud.hot.A.B.S.
Red.jud.dec.E.G.
02.07.2015
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Am exprimat opinia separată, rămasă minoritară, cu ocazia deliberării asupra recursului promovat de reclamant împotriva sentinței recurate, întrucât consider hotărârea nelegală, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, prima instanță făcând o greșită aplicare și interpretare a normelor de drept material, aplicare și interpretare fundamentată pe reținerea greșită a unor motive străine de natura pricinii, pentru următoarele argumente:
1.Premisele de fapt și de drept ale formulării acțiunii.
1.1. Prin sentința penală nr.808 din 18.05.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul penal nr._, a fost soluționată acțiunea penală față de inculpații T. P., C. N., C. V., N. A. G., A. G., Rusmănică M., Rusmănescu E., Doslea L., Crațu S. M., N. F., B. A. M., D. C., B. M. S., A. V., G. D. M., D. L. G., C. Nicușor C., T. M. și Tâncă L., pentru infracțiuni de fals intelectual în formă continuată, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în forme diferite de participație penală.
S-a reținut, în esență că aceștia, în calitatea avută au participat, în forme individual stabilite de instanța penală, în perioada iulie – august 2007, cu prilejul organizării și desfășurării concursului pentru încadrarea unor posturi de subofițeri la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea”, la falsificarea în data de 15.08.2007 a unui număr de 205 foi de concurs a unor candidați favorizându-i în mod ilegal în vederea declarării ca admiși la concurs și pe cale de consecință încadrarea ca subofițeri activi în cadrul I.S.U. Dobrogea, aparținând Ministerul Administrației și Internelor .
Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța penală, în baza art. 170 raportat la art. 348 Cod Procedură penală a dispus anularea următoarelor înscrisuri:
-205 foi de concurs falsificate;
-parțial a procesului verbal cu rezultatul concursului;
-parțial a tabelului cu rezultatele finale;
-documentele întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. Dobrogea a celor 191 candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
1.2 La rămânerea definitivă a acestei sentințe penale, pârâtul I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C., prin prepusul abilitat conducător al instituției publice – Inspectorul șef, fără a parcurge, în prealabil, vreo procedură disciplinară sau administrativă, a emis în baza competenței legale, ordin individual de trecere în rezervă începând cu data de 28.01.2014, data comunicării hotărârii penale către instituția publică, prin e-mail oficial, a persoanelor nominalizate în hotărârea penală, printre care și cel privind pe reclamant, act administrativ atacat în cauză.
1.3 În actul administrativ atacat, ca temei de fapt se arată că prin emiterea sa se pun în aplicare prevederile hotărârii penale sus menționate, respectiv a părții din dispozitiv pronunțate în baza art. 170 Cod procedură penală raportat la art. 348 Cod procedură penală, reținându-se ca temei de drept prevederile art. 85 al. 1 lit. e din Legea nr.80/1995, art.50 alin. 1 lit. g din Ordinul Ministrului nr.600/2005 și art. 170 raportat la art. 348 Cod procedură civilă.
În susținerile sale, pârâtul a precizat că actul administrativ a fost emis pentru executarea hotărârii penale în ce privește restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
1.4 Reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă, ulterior formulând acțiune cu capătul principal de cerere vizând anulare actului administrativ pentru nelegalitate și restabilirea situației anterioare, prima instanță, prin hotărârea recurată respingându-i ca nefondată acțiunea, însușindu-și în considerente susținerile pârâtului.
2. Sentința recurată apare ca nelegală sub următoarele aspecte:
2.1 Greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr.80/1995, în ce privește sintagma, alte motive ale Ministerului Apărării Naționale și a dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, indicate ca temei de drept al actului administrativ atacat.
Astfel, așa cum rezultă din sentința penală nr.808/2012 a Î.C.C.J – aceasta nu a dispus restabilirea situației anterioare ci doar anularea unor înscrisuri (în sens de, „instrument probationis”), fără a cuprinde vreo dispoziție privind anularea unui act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 lit.c din Legea nr.554/2004, interpretare ce rezultă din faptul că exprimarea instanței penale folosește termeni de „înscrisuri” și „documente”.
De altfel acesta este și prevederea corespunzătoare în art. 14 alin. 3 din Codul de procedură penală din anul 1968 modificat, ce distinge, între modalitățile de reparare a pagubei, făcând trimitere la legea civilă („potrivit dispozițiilor legii civile”), între restabilirea situației anterioare infracțiunii și desființarea totală sau parțială a unui interes.
În ce privește anularea de către instanța penală, în vederea repararea pagubei, a unui act administrativ, aceasta este supusă cerințelor Legii nr.554/2004.
Distincția între desființarea unui înscris și anulare unui act juridic este evidentă, având temeiuri de fapt și de drept diferite și efecte diferite, desființarea înscrisului lipsindu-l de valoarea doveditoare, anularea sau constatarea nulității unui act juridic în funcție de cauza de nulitate reținută, putând avea ca efect sau nu repunerea părților în situația anterioară și restituirea sau nu a prestațiilor, etc.
De altfel, executarea dispozițiilor hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals, în tot sau în parte, potrivit art. 445 din Vechiul Cod de procedură penală, se face de judecătorul delegat, prin modalitatea efectuării de mențiuni de către acesta pe înscris, când se găsește la dosarul cauzei, sau prin efectuarea unei mențiuni în scriptele unei autorități, în măsura în care s-a dispus astfel.
Nu există vreo prevedere procedurală care să impună executarea de către pârât a hotărârii penale în altă modalitate.
În ce privește aplicarea art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr.80/1995 se constată că norma are caracter imprecis și echivoc, vizând, mai curând nevoi sau motive legate de reorganizare sau reducere a unor funcții, decât de o procedură sancționatorie, în lipsa unei proceduri disciplinare prealabile.
2.2 Hotărârea penală nu avea autoritate de lucru judecat în fața instanței de control administrativ, caracterul autorității de lucru judecat, potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 modificat aceasta fiind limitată la existența faptei, persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia și ca atare nu putea fi reținută de prima instanță ca element de legalitate a actului administrativ atacat, mai ales că pârâtul nu era organ de executare în materie penală.
În cauză nu puteau fi aplicate prevederile art. 430 – 435 din noul Cod de procedură civilă, acestea referindu-se la hotărârea civilă sau la modul de soluționare prin hotărârea penală a unei acțiuni civile, însă sentința penală nr.808/2012 a Î.C.C.J nu dispune asupra acțiunii civile, prin desființarea înscrisurilor false, nefiind sesizată de partea interesată cu o acțiunea civilă tinzând la anularea actului administrativ.
Chiar și sub imperiul art. 430 din Codul de procedură civilă, sentința penală nu poate avea autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite condițiile art. 431 și 435 alin. 1 Cod procedură civilă (tripla identitate).
Prevederile art. 435 alin. 2 Cod procedură civilă trebuie coroborate cu prevederile art. 434 Cod procedură civilă, sintagma „dovada contrarie” fiind corelativul sintagmei „forța probantă”, opozabilitatea hotărârii față de terți vizând numai chestiuni de fapt, apte a fi răsturnate prin dovada contrară.
2.3 Deși vizează drepturile civile (dreptul la gradul militar, la beneficii bănești, la protecția legală datorată calității de cadru militar activ, la pensie militară, la respectul și autoaprecierea generate de dobândirea calității de cadru militar activ) efectele actului administrativ atacat, motivat ca o sancțiune, în măsura în care se întemeiază pe o judecată la care nu a fost parte, datorită gravității efectelor, poate fi considerat a aduce o atingere concretă drepturilor prevăzute la art. 6 alin. 1 și 2 din CEDO, prin acceptarea efectelor anulării unui act administrativ ce îl privește, pe motive culpabile, fără ca acesta să beneficieze de toate garanțiile procesuale necesare apărării atât sub aspectul drepturilor sale cu caracter civil cât și privind temeinicia unei acuzații în materie penală, interpretarea Curții Europene fiind în sensul considerării în acest sens a litigiului, în măsura în care sancțiunea are o gravitate însemnată, încălcând și prezumția de nevinovăție a reclamantului.
2.4 Încălcarea art. 1 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art. 14 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Dispozițiile legii civile potrivit cu care repararea pagubei sau restabilirea situației anterioare se face prin anularea actului administrativ nelegal sunt cele ce prevăzute de Legea nr.554/2004.
Subiecții de sesizare a instanței sunt prevăzute de art. 1 din Legea nr.554/2004, al 5 stabilind că, odată ce actul administrativ intrat în circuitul civil, el nu mai poate fi revocat de emitent ci poate doar sesiza instanța, în termen de un an de la emitere.
Pârâtul, deși în hotărârea penală nu este expres prevăzută anularea ordinelor de încadrare în funcție, identificate prin emitent, număr, dată, în mod eminamente nelegal, prin emiterea formală a unui ordin de trecere în rezervă ulterior, la 7 ani de la încadrare, a urmărit să nesocotească prevederile art. 1 pct.6 din Legea nr.554/2004, aducând în acest sens și o gravă atingere principiului securității raporturilor juridice, prin crearea unei stări de drept echivoce cu privire la efectele actului și la statutul militar, activ sau în rezervă al reclamantului, acționând cu exces de putere, în lumina prevederilor art. 2 lit. u din Legea nr.554/2004.
Ca atare, consider că dezlegarea legală a recursului ar fi fost cea de admitere, casându-se sentința recurată și rejudecând, pe fond asupra acțiunii în anulare, admiterea acesteia, cu consecința corespunzătoare în ce privește celelalte capete de cerere, opinie argumentată cu cele ce preced.
Judecător,
M. C. E.
Red.jud.Op.Sep.M.C.E.
03.07.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 63/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 728/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
