Anulare act administrativ. Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 8587/256/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 307 CA
Ședința publică din data de 16 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier N. L.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de reclamantul T. R. C. cu domiciliul în București, sector 3, .. 12, ., apt. 12, împotriva sentinței civile nr. 2672/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă U.M._ M., județul C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant personal și consilier juridic B. R. pentru intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul reclamant solicită respingerea recursului astfel cum a fost formulat, susținând în esență că hotărârea recurată este pronunțată de o instanță necompetentă, apreciind că instanța competentă să judece litigiul de față este instanța civilă.
Arată că perioada în care s-au desfășurat acele evenimente în cadrul unității în perioada octombrie 1974 – aprilie 1975. Referitor la instanțele competente, pentru actele emise în anumite perioade este aplicabilă Legea 71/2011, respectiv art.3 care prevede că actele și faptele juridice deja încheiate, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de lege la data producerii lor. Mai arată că Legea 1/1967 se referă la judecata în drept administrativ a actelor eliberate de administrație, iar la art. 4 teza i și a II-a se prevede că aceasta nu se aplică actelor administrative în legătură cu apărarea țării, securității statului sau ordinii publice și care este în conexiune cu prevederile Legii 71/2011 – art. 3 și 4. Apreciază că nu se poate aplica legea nouă pentru acele evenimente întrucât ar presupune o retroactivitate a legii civile, ceea ce nu este posibil. Totodată, arată că a depus și concluzii scrise detaliate în sensul celor expuse.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Curtea rămâne în pronunțare asupra prezentului recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față:
1.Prin sentința civilă nr.2672/18.11.2014, Tribunalul C. a admis excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâta U.M._ M. și a respins acțiunea formulată de reclamantul T. R. C. în contradictoriu cu pârâta U.M._ M., ca fiind promovată în contra unei persoane ce nu se legitimează procesual pasiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei M. a fost înregistrată la 4.12.2012 cererea prin care reclamantul T. R. C., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Securitate al Municipiului București și UM_ M., a solicitat:
- anularea pe cale judecătorească a filei nr.1, scrisă olograf, cu nr.141/AN/11.10.75, cu mențiunea Strict Secret, ex.unic, intitulată Raport. Se va menține doar sintagma „clasarea dosarului” întocmită la IMB Securitate (Inspectoratul Municipiului București de Securitate);
- anularea pe cale judecătorească a filelor nr.3-6, scrise olograf de ofițerul C.I mr. Polecra L., din Dosarul Personal nr.R_ (CNSAS din 16.11.2012), deschis la data de 12.12.1974, nr.23.366, Unitatea 0632/13/9, microfilmat la 12.11.1975 la UN 0680, cu 7 file.
Prin cererile înaintate la dosarul cauzei pe parcursul cercetării judecătorești, reclamantul modifică cadrul procesual sub aspectul părților litigante și al obiectului dedus judecății, menționând că judecata se poartă în contradictoriu cu pârât - UM_ M. ( care a absorbit UM_), renunțând la judecată în contradictoriu cu Inspectoratul de Securitate al Municipiului București, iar obiectul acțiunii va cuprinde un singur petit: anularea pe cale judecătorească a întregului „ Dosar personal /AL/”I.”, deschis la data de 12 decembrie 1074, cu nr.23.366, parafat CNSAS/16.12.2012, cu nr.R_, în temeiul Codului civil prin art.1008, conexat cu art.966 și art.1200 pct.1.
Prin sentința civilă nr.730/6.05.2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei M., și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului C., iar prin încheierea nr.1569 pronunțată de Secția I Civilă, la 27.06.2014, a dispus înaintarea dosarului către Secția de contencios administrativ și fiscal.
S-a reținut că reclamantul a arătat, în urma solicitărilor formulate de instanță, că „obiectul speței vizează anularea în tot a actelor și mapei ce le conține, nr._/12.12.1974, notată ulterior R_/16.11.2012 la CNSAS, întocmite exclusiv în perioada 26.10._75 la comandamentul UM_ M. al MFA, acum UM_ (după anul 1993) al M.. solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârât.
Reclamantul a solicitat, totodată, schimbarea competenței „de la contenciosul administrativ la contenciosul civil”, desființarea hotărârii nr.730/6.05.2014 a Judecătoriei M., învederând că – potrivit art.2 lit.b din Legea nr.29/1990 (art.5 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.554/2004), „actele c.i., întocmite în exemplar unic –strict secret, sunt inadmisibile în contenciosul administrativ”.
Instanța de contencios administrativ s-a declarat competentă, apreciind că indicarea de către reclamant, drept temei juridic al cererii, a dispozițiilor cuprinse în Codul civil, nu imprimă conflictului un caracter civil, natura juridică a raportului de drept material dedus judecății fiind evident una de drept administrativ
Potrivit instanței, susținerea reclamantului – principial corectă prin prisma dispozițiilor Legii contenciosului administrativ (art.5 din legea nr.554/2004, art.2 din legea nr.29/1990), potrivit cu care actele de comandament militar nu pot fi atacate în contencios administrativ, nu se constituie într-un argument de determinare a competenței instanței civile, ci este un aspect ce ține de admisibilitatea acțiunii.
Verificarea competenței instanței sesizate trebuie să aibă loc înainte de verificarea admisibilității cererii, întrucât soluția asupra admisibilității/inadmisibilității acțiunii poate fi pronunțată doar de instanța sau secția competentă.
Reținând faptul că nemulțumirea reclamantului, cauza demersului său judiciar este reprezentată de conținutul unor documente despre care a luat la cunoștință urmare a declanșării procedurilor privind accesul la propriul dosar întocmit de organele de securitate ale statului, în perioada comunistă, instanța de contencios administrativ s-a declarat competentă să judece cauza.
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive a UM_ M., Tribunalul a reținut că UM_ M. – indicată ca pârâtă în cererea introductivă de instanță, a fost desființată, iar faptul că UM_ i-a fost redistribuită cazarma UM_ nu justifică condiția sa de continuator în drepturi și obligații a unității militare desființate.
Concluzia a fost întărită și prin faptul că prin susținerile cuprinse în „Notele de ședință” înaintate la dosarul cauzei pentru termenul din 21.10.2014, s-a menționat faptul că înscrisul și dosarul a cărui anulare se solicită au fost identificate în arhiva fostului Minister de Interne și nu provin de la o unitate militară din subordinea Ministerului Apărării Naționale.
2. Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul T. R. C., care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.3, pct.5 și pct.9 C.pr.civilă de la 1865.
Se invocă motivul prevăzut de art.304 pct.3 C.pr.civilă de la 1865, deoarece hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, motivat de faptul că acțiunea nu este de competența instanței de contencios administrativ, în concordanță cu dispozițiile art.14 lit.a teza I și II din Legea nr.1/1967.
Se susține că dispozițiile Legii nr.1/1967, în vigoare în perioada 01.09.1967 – 08.12.1990, nu se aplică „actelor administrative în legătură cu apărarea țării, securității statului sau ordinii publice”, norma fiind incidentă în cauza de față întrucât UM_ M. era componentă a forțelor armate ce aveau ca sarcină principală apărarea țării, biroul CI al acestei unități avea sarcini de contraspionaj militar în cadrul unității prin ofițerul c.i., maior Polecra L., organ al unității.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civilă de la 1865 este susținut prin prisma faptului că instanța a încălcat procedura și a provocat recurentului reclamant o vătămare, sancționată cu nulitatea actului, conform art.105 alin.2 C.pr.civilă de la 1865.
Instanța a avut în vedere adresa nr.A 3282 emisă de UM_ S Pitești și în baza acesteia a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ignorând dispozițiile art.116 alin.1 teza ultimă C.pr.civilă de la 1865, care obliga pârâtul să administreze înscrisul odată cu întâmpinarea.
Recurentul arată că instanța a încălcat și principiul contradictorialității și dreptul la apărare, întrucât nu a dat posibilitatea reclamantului să studieze înscrisul și să răspundă la acesta, precum și art.8 din Declarația Universală 1948 potrivit căreia are „dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor naționale competente”, în cauză nu instanța de contencios administrativ.
Se susține, de asemenea, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civilă de la 1865, referitor la încălcarea legii și se invocă nulitatea hotărârii recurate în raport de prevederile art.968, art.966 și art.1008 C.civil de la 1864, prevederi legale pe care recurentul le redă în cererea de recurs.
Potrivit recurentului, nelegalitățile hotărârii se conexează cu prevederile art.312 alin.3 teza I C.pr.civilă de la 1865.
În completare, se arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a UM_ M. a fost tardiv ridicată, aceasta nu poate fi invocată oricând în cursul judecății.
În concluzie, se solicită casarea în tot a sentinței civile recurate și trimiterea dosarului instanței competente, respectiv instanța civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Apărării Naționale, ca reprezentant al UM_ M., a solicitat respingerea recursului, învederând că în mod corect prezenta cerere a fost judecată în primă instanță de către instanța de contencios administrativ, actele indicate de către reclamant nefiind acte de comandament militar.
Referitor la respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind promovată în contra unei persoane ce nu se legitimează procesual pasiv, urmare a administrării înscrisului A 3282/18.11.2014 emis de UM_ S Pitești, intimatul arată că în urma precizărilor făcute de reclamant cu privire la pârâtul cu care înțelege să se judece în cauză, la termenul din 21.10.2014, a arătat instanței că UM_ M. nu este continuatoarea UM_ M., iar la termenul din 18.11.2014 a fost depusă adresa A 3282/18.11.2014 emisă de UM_ S Pitești, prin care unitatea arhivistică preciza aspecte cu privire la situația celor două unități militare.
3. Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente:
Motivul de nelegalitate întemeiat pe prevederile art.304 pct.3 C.pr.civilă de la 1865 - „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii” nu este întemeiat, având în vedere că Tribunalul C. – Secția de contencios administrativ și fiscal este instanța competentă din punct de vedere material să judece acțiunea reclamantului, astfel cum aceasta a fost formulată și precizată.
Se impune precizarea că Legea nr.1/1967 privind judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative ilegale, invocată de recurentul reclamant, a fost abrogată prin art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990, și aceasta în prezent abrogată prin art.31 din Legea nr.554/2004.
Legea nr.1/1967 reglementa procedura de judecată a cererilor „celui vătămat într-un drept al sau printr-un act administrativ ilegal” privind „anularea actului sau obligarea organului administrativ chemat în judecata sa ia măsura corespunzătoare pentru înlăturarea încălcării dreptului sau, precum și repararea pagubei” ( art.1 ), procedură care s-a aplicat cât timp legea a fost în vigoare, abrogarea sa expresă însemnând ieșirea din vigoare a legii.
Împrejurarea că actele contestate au fost emise în perioada activității Legii nr.1/1967 nu atrage incidența acestui act normativ la momentul de față, legea cadru la data promovării acțiunii reclamantului fiind Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Așadar, verificarea naturii juridice a litigiului de față, în raport de obiectul dedus judecății prin cererea de chemare în judecată, se va realiza prin raportare la actul normativ în vigoare.
Astfel, susținerea reclamantului referitoare la excluderea competenței instanței de contencios administrativ cu privire la acțiunea sa, care are ca obiect „anularea în tot a actelor și mapei ce le conține, nr._/12.12.1974, notată ulterior R_/16.11.2012 la CNSAS, întocmite exclusiv în perioada 26.10._75 la comandamentul UM_ M. al MFA, acum UM_ (după anul 1993) al M.., având în vedere că actele a căror nulitate se solicită nu intră sub incidența prevederilor art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004 ( aplicabilă litigiului de față ).
Conform art.2 alin.1 lit.l din legea contenciosului administrativ, act de comandament cu caracter militar este „actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar”.
Este vorba, așadar, despre acte care emană de la o autoritate publică cu caracter de comandament militar, care au natură militară, iar conținutul se referă la ordin, comandă, disciplină, caracteristici pe care actele aflate în dosarul indicat de reclamant nu le întrunesc, chiar dacă au ca emitent o unitate militară, respectiv UM_ M., în prezent desființată.
Actele contestate de reclamant nu sunt însă nici acte juridice civile, iar faptul că titularul acțiunii indică drept temei de drept al cererii sale normele de drept material din Codul civil nu atrage competența instanței civile, întrucât, astfel cum a arătat și judecătorul fondului, temeiul juridic al acțiunii nu leagă instanța, care este chiar obligată să procedeze la o corectă calificare a cererii.
Motivul de nelegalitate întemeiat pe prevederile art.304 pct.5 C.pr.civilă de la 1865 – „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2” este, de asemenea, neîntemeiat.
Conform art.105 alin.2 C.pr.civilă din 1865, „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.
Motivul de nelegalitate vizează neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității și încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, încălcare ce nu se încadrează în alte motive de recurs.
Se susține încălcarea principiului contradictorialității și dreptul la apărare, prin faptul că reclamantul nu a putut să cerceteze și să se apere în raport cu adresa nr. A 3282 emisă de UM_ S Pitești, în baza căreia instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Reclamantul a avut termen în cunoștință, conform prevederilor art.153 C.pr.civilă din 1865, avea dreptul și posibilitatea legală să se prezinte în ședința publică din data de 18.11.2014, când pârâtul a depus adresa menționată, astfel că principiul contradictorialității și dreptul la apărare au fost respectate.
Instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.152 C.pr.civilă din 1865, potrivit cărora „dacă, la orice termen fixat pentru judecată, se înfățișează numai una din părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepțiile și apărările părții care lipsește”.
Reclamantul a avut cunoștință despre invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UM_ M. și a răspuns în scris față de această excepție, astfel că nu poate susține, cu temei, că drepturile sale procesuale nu au fost respectate de către judecător.
Se constată că instanța a acordat termen de judecată atât pentru precizarea acțiunii, a obiectului cererii și a cadrului procesual pasiv, cât și pentru comunicarea, către reclamant, a notelor de ședință depuse de pârâtă, prin reprezentant convențional.
De altfel, reținem că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UM_ M. nu a fost admisă numai în considerarea adresei nr. A 3282 a UM_ S Pitești, fiind constatat de către instanță și în baza celorlalte înscrisuri, precum și a susținerilor pârâtei, că unitatea militară pârâtă este o unitate militară distinctă de UM_ M., care a fost desființată.
Nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 C.pr.civilă din 1865 – când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii – nu este întemeiat, prevederile de drept material reglementate de C.civil de la 1864, indicate de recurent, nefiind incidente raportului juridic dedus judecății, având în vedere, astfel s-a arătat anterior, că actele atacate nu sunt acte juridice civile, ci sunt acte cuprinse în sfera dreptului public.
Invocarea unor texte de lege din sfera dreptului material civil nu face ca actul supus cercetării judecătorești sau raportul juridic invocat să dobândească caracter pur civil.
Dezlegarea dată excepției peremptorii a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului UM_ M. este corectă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție absolută, de ordine publică, care poate fi invocată oricând în cursul judecății și de oricare dintre părți, chiar de către instanță din oficiu, legitimarea procesuală pasivă presupunând identitate între pârât și, în cazul de față, emitentul actului sau actelor contestate.
Legitimarea procesuală pasivă trebuie justificată de către titularul acțiunii, respectiv de către reclamantul care își dovedește și legitimarea procesuală activă în cadrul demersului judiciar.
C. procesual pasiv a fost indicat de reclamant atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererile precizatoarea ulterioare, Ministerul Apărării Naționale având numai calitatea de reprezentant legal, conform art.3 alin.1 din Legea nr.346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, al pârâtei UM_ M..
Împrejurarea că pârâta UM_ M., care la acest moment funcționează în cazarma fostei UM_ M., nu este continuatoarea unității militare care se pretinde a fi emitentul actelor contestate, este susținută și prin înscrisurile depuse de reclamant în fața primei instanțe, respectiv adresa nr.C.R.N.1/75 din 18.03.2013, adeverința și adresa nr. DP 1061 din 25.09.2014, care fac referire la faptul că arhiva UM_ M. se regăsește în administrarea UM_ „S” Pitești și nu la actuala UM_ M., între fosta unitate militară din M. și cea căreia i-a fost redistribuită cazarma, nefiind o legătură juridică de continuitate.
Față de toate aceste argumente se constată că motivele de casare și de modificare invocate de recurentul reclamant T. R. C. sunt neîntemeiate, astfel că în baza prevederilor art.312 alin.1 C.pr.civilă din 1865, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T. R. C. cu domiciliul în București, sector 3, .. 12, ., apt. 12, împotriva sentinței civile nr. 2672/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă U.M._ M., cu sediul în M., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2015.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, N. L. |
Jud.fond.A.J.N.
Tehnored.dec.jud.RP/
4 ex./08.04.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 583/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
