Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 693/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 693/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 4420/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 693/CA
Ședința publică din data de 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta reclamantă . cu sediul în C., ..9, J. C. împotriva Sentinței civile nr.2764/28.11.2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât S.P.I.T.V.B.L C., cu sediul în C., ., J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru intimatul pârât S.P.I.T.V.B.L C., av. C. C. conform împuternicirii avocațiale nr._/19.03.2015 depusă la fila 24 dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Prezenta acțiune este timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr._/10.02.2015 atașată la fila 20 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Av. C. C. pentru intimatul pârât S.P.I.T.V.B.L C., depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond cât și în calea de atac abordată, precizând că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile reprezentantului intimatului pârât că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri .
Av. C. C. pentru intimatul pârât S.P.I.T.V.B.L C. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, atât la fond cât în calea de atac, în cuantum total de 800 lei +TVA, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, apreciind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Curtea, în temeiul disp.art.394 NCPC. constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului .
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL ( numit în continuare S.P.I.T.V.B.L. C. ):
- anularea Dispoziției nr. R-S_ din data de 12.11.2012 prin care s-a dispus respingerea contestației formulata împotriva Deciziei de impunere nr. S60789/20.08.2012 privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale emisă de S. Constanta și împotriva Dispoziției de măsuri nr. S61034/ 21.08.2012;
- anularea Deciziei de impunere nr. S60789/20.08.2012;
- anularea Dispoziției de masuri nr. S61034/ 21.08.2012, cu motivația relevată în cuprinsul acelei hotărâri.
Prin Sentința civilă nr.2764/28.11.2011 Tribunalul C. a admis în parte cererea, dispunând obligarea pârâtului să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamant împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.S61034/21.08.2012 emisă de S. C., înregistrată sub nr. S_/28.09.2012 .
A respins restul pretențiilor ca nefondate, admițând cererea formulată de expert contabil Z. M. privind majorarea onorariului de expert, obligând reclamantul la plata către expertul contabil Z. M. a sumei de 850 lei reprezentând onorariu expert.
De asemenea a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, hotărârea fiind executorie în ceea ce privește dispoziția de obligare a reclamantului la plata sumei de 850 lei către expertul contabil Z. M..
Considerentele pentru care a fost dispusă această soluție se regăsesc în cuprinsul acelei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art488 pct.6 și 9 NCPC cu următoarea motivație :
Prin recursul său, reclamantul ., după prezentarea amplă a motivelor de fapt și a probelor administrate în cauză arată că greșit prima instanță i-a respins acțiunea, fără a motiva această respingere, deoarece semnalând erori de calcul, confirmare în prima parte și prin Raportul de expertiză instanța nu a explicat de ce suma de 3.830 lei reținută în plus de intimată este datorată, sunt astfel îndeplinite cerințele art.488 (6) Cod.pr.civ., impunându-se casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând, anularea în parte a deciziei de impunere nr._/20.08.2012.
1.Se arată că, în ceea ce privește majorarea de către organele de inspecție fiscală a valorii de impunere cu investițiile efectuate de chiriaș la imobil, respectiv cel situat în . – 98 (ING Bank NV Amsterdam), greșit instanța a reținut că deși a introdus art.253 alin.3.1. Cod.Fiscal abia prin Legea nr.343/2006, obligația declarării lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilelor exista și înainte de această dată, fiind prevăzută la art.254 alin.6 Cod.Fiscal, modificare adusă prin legea nr.343/2006 acoperind o lacună legislativă și anume situația îmbunătățirilor care nu sunt efectuate de proprietar, ci de locatar, omițând faptul că și la data efectuării investițiilor și la data controlului, dispozițiile legale (pct.15, al. Art.I din Anexa la H.G.909/1997 și Ordinele 1752/2005 și 3055/2009) recunosc chiriașului dreptul să-și amortizeze investițiile efectuate la imobilul proprietatea locatorului, urmând ca la sfârșitul contractului de închiriere, proprietarul să majoreze valoarea de intrare a mijlocului fix (valoarea de inventar) cu întreaga valoare a investiției, fără ca aceasta să se diminueze cu amortizarea până atunci calculată.
Prin art.253 alin.3 1 din Codul Fiscal, începând cu 01.07.2007 se stabilește un alt moment al valorii declarată de impunere (cu investițiile chiriașului), în situația sa, neputându-se reține că proprietarul s-ar fi eschivat de la plata impozitului pe clădirea situată în .-98, ci a plătit impozit calculat la valoarea de inventar înregistrată conform reglementărilor legale în vigoare (art.253 alin.1 Cod.Fiscal).
D. pentru investițiile chiriașului de după data de 01.01.2007 proprietarul e obligat să-și majoreze valoarea de impunere la momentul terminării acestora și nu ulterior, când încetează contractul de închiriere.
Este așadar, inadmisibilă impunerea aplicării retroactive a dispozițiilor art.253 alin. 3 1, Cod.Fiscal introdus prin Legea nr.334/2006 în condițiile în care investițiile la imobil s-au finalizat la 29.08.2005.
Astfel, eronat intimatul a majorat baza impozabilă cu valoarea investițiilor efectuate de ING Bank pentru perioada 01.01.2007 – 21.09.2009, ci majorarea trebuia aplicată la finalizarea contractului de închiriere, începând cu 21.09.2009 la 21.09.2014 .
2.Se mai arată că au fost respinse greșit criticile aduse modului de stabilire a bazei de impozitare, aceasta trebuind a fi redusă cu 15 % începând cu 21.09.2009, odată cu încetarea contractului de închiriere, având în vedere prevederile art.253 alin.4 Cod,.fiscal, chiar expertul determinând valoarea impozabilă a clădirii conform datelor din evidența contabilă a proprietarului.
În ce privește cota utilizată în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, greșit instanța a respins criticile sale, aplicându-se greșit art.253 alin.2 și 6, valoarea de inventar a imobilului fiind majorată cu valoarea investiției începând cu 21.09.2009, astfel că, se poate aplica cota de 5 % numai dacă după expirarea termenului de 3 ani societatea nu a reevaluat activul, adică începând cu anul 2012.
În referire la spațiul situat în ., în cuprinsul hotărârii nu este motivată respingerea pretențiilor sale.
Astfel, a arătat că greșit organul de inspecție fiscală a majorat baza impozabilă cu valoarea investițiilor efectuate de BCFR începând cu 12.06.2010, abuziv sancționând recurenta pentru omisiunile chiriașului.
În ce privește spațiul situat în ., în referire la valoarea impozabilă, greșit s-a avut în vedere casarea efectuată de Pitago Design în sumă de 133.737 lei, întrucât acesta nu avea cum să cuprindă ceea ce s-a recuperat deja pe calea amortizării, noua valoare a imobilului fiind de 120.819,86 lei și nu de 254.556,86 lei.
În ceea ce privește cota de impozitare utilizată, în mod eronat s-a reținut că aceasta trebuie să fie de 5 % deoarece la 31.12.2011 a reevaluat imobilul, deci trebuia aplicată o cotă de 1,5 % conform art.253 (2) și (6) din Codul Fiscal din 2003.
3.Referitor la accesoriile calculate de organul fiscal, nu a fost aplicat corespunzător art.115 Cod.pr.fisc. în vigoare la data efectuării inspecției fiscale, începând cu 01.01.2011, ordinea stingerii obligațiilor fiscale fiind modificată în sensul în care se sting mai întâi obligațiile principale în ordinea vechimii și apoi accesoriile calculate.
Prin întâmpinare, intimatul pârât S.P.I.T.V.B.L C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, atât la fond cât în calea de atac, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond.
Examinând cauza sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material aplicabile în cauză și, având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Recursul este nefondat.
În cauză, în raport de contestația formulată de reclamanta contestatoare privind greșita reținere ca datorată a sumei de 46.620 lei și accesorii calculate până la 20.08.2012, cu titlu de impozit suplimentar pentru clădiri, de organul de inspecție fiscală, se constată că instanța de fond, având în vedere actele și lucrările dosarului, ca și dispozițiile legale aplicabile, întemeiat a respins contestația reclamantei recurente . ca nefondată, organele de inspecție fiscală și cel care a soluționat contestația stabilind corect că recurenta datorează această sumă, criticile aduse hotărârii pronunțate în acest sens fiind nefondate.
Astfel, critica în referire la greșita majorare de către organele de inspecție fiscală a valorii de impunere cu investițiile efectuate de chiriaș la imobilul situat în .-98 închiriat ING Bank se constată că legal prima instanță a avut în vedere aplicabilitatea art.254 alin.4 și 6 Cod.Fiscal, dispoziții legale nemodificate, cu același conținut din 2005 până în prezent, nicăieri în cuprinsul hotărârii nearătându-se că în cauză, ar fi incidente dispozițiile art.253 alin.3 1 Cod. Fiscal, pentru declararea valorii îmbunătățirilor.
Mai mult decât atât, perioada supusă inspecției fiscale a fost 01.01.2007 – 20.08.2012, când aceste dispoziții erau în vigoare, toate susținerile privind neretroactivitatea legii, fiind lipsite de relevanță.
La data de 01.01.2007 asupra spațiului se efectuaseră îmbunătățiri care modificau foarte mult valoarea acestuia, iar impozitul se datorează la valoarea clădirii, indiferent de data efectuării îmbunătățirilor, de vreme ce acestea existau la data când au intervenit modificările legislative, sporirea valorii imobilelor producându-se la momentul efectuării acestora.
Impozitul pe clădiri (care include și valoarea investițiilor – indiferent cine le efectuează) cade în sarcina proprietarului.
Recurenta a încheiat cu ING Bank NV Amsterdam, începând cu 2004 mai multe contracte de închiriere/subînchiriere, iar . în calitate de proprietar și –a dat acordul expres la efectuarea îmbunătățirilor.
Pentru realizarea modernizărilor, recurenta este solicitanta și a obținut autorizație de construcție în 2004 pentru reamenajare spațiu comercial, imobilul nefiind evaluat din 1998, de la ..
Modernizările ce aduc spor de valoare clădirii se impozitează potrivit dispozițiilor art. 254 alin.4,6 și 8 lit.a Cod fiscal și nu conform art.253 alin. 3 1 cum greșit susține recurenta, pentru considerentele sus expuse, în mod evident, proprietarul cunoscând de realizarea investițiilor cât și valoarea acestora, fapt reținut corect de prima instanță, momentul majorării valorii de inventar, respectiv la încetarea contractului de închiriere, neavând suport legal, raporturile juridice privind achitarea impozitelor și taxelor născându-se în fiecare an, impozitul pe clădiri calculându-se la valoarea clădirii.
Și criticile referitoare la modul de stabilire a bazei de impozitare sunt nefondate, H.G. nr.909/1997 Cap.I pct.15 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale se referă la modalitatea în care urmează a fi recuperată amortizarea din punct de vedere contabil, aceste dispoziții neavând nici o relevanță asupra sumelor datorate ca impozit pe clădire, calculat conform celor anterior expuse, aceste dispoziții nefiind aplicabile în cauză.
În privința impozitelor locale, valoarea de inventar nu se diminuează cu amortizarea calculată conform legii potrivit prevederilor pct.52 alin.1 lit. f din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal, amortizarea investițiilor efectuate de chiriaș nu echivalează cu amortizarea clădirii la care se referă dispozițiile art.253 alin.4 Cod Fiscal, valoarea impozabilă reducându-se cu 15 % în situația unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe cale amortizării.
În ceea ce privește cota utilizată în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, și aceste critici sunt nefondate.
Prin adăugarea valorii îmbunătățirilor la valoarea impozabilă s-a actualizat valoarea de inventar a clădirii cu data finalizării lucrărilor, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 4 Cod fiscal, astfel că pentru anii 2007, 2008 calculul impozitului a avut în vedere o bază modificată.
Cum investițiile au fost finalizate în 2005, obligația reevaluării ce incumba proprietarului, devine scadentă cu data de 31.12.2008, prin urmare, pentru anii 2009-2011 se aplicării o cotă de impozitare majorată de 5% cum prevăd dispozițiile art. 254 alin. 6 Cod fiscal, forma în vigoare până în 2013 " (6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local /Consiliul General al Municipiului București între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2)."
Îmbunătățirile realizate în anul 2011 au fost luate în considerare de organul fiscal care pentru 2012 aplică cota de 1,5% și nu de 5 % cum greșit susține recurenta. Toate aceste calcule sunt evidențiate în Anexa nr.l la Raportul de inspecție fiscală.
. nu și-a reevaluat niciodată această clădire printr-un Raport de reevaluare în sensul HG nr. 1553/2003, ci se prevalează de investițiile aduse spațiului pentru a-i considera actualizată valoarea, stabilind însă ce momente îi profită, ca termene de finalizare a investițiilor, nicidecum cele prevăzute de dispozițiile legale
Criticile referitoare la spațiul situat în . sunt de asemenea nefondate .
În referire la acestea, instanța de fond s-a pronunțat asupra criticilor recurentei în pag.23 paragraful 5 din hotărâre.
În privința momentului de finalizare a lucrărilor, în conformitate cu prevederile art.254 alin.4 Cod fiscal raportat la pct. 64 din Normele metodologice „64. Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătățirii ori distrugerii parțiale a celei existente, după caz în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită/construită, înstrăinată, demolată, distrusă sau finalizată modificarea."
In mod cert înțelesul textului care prevede ca impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea se refera la finalizarea efectiva a lucrărilor și nu la întocmirea formalităților de recepție prevăzute de Legea nr. 50/1991 (în scopul intabulării construcției sau al intrării în legalitate).
Momentul de la care o construcție este impozabilă (în sensul că generează obligația de a plăti impozit pentru aceasta) este detaliat în mod explicit atât în cuprinsul Normelor Metodologice cât și în dispozițiile art. 254 Cod fiscal:
"(8) Atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
a)pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;
b)pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizația de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepție în termenul prevăzut de legii"
Modernizările sunt efectuate în baza Autorizației de construire nr.1201/28.05.2009 emisă pe numele proprietarului S., care declară și momentul terminării efective a lucrărilor ca fiind 27.05.2010 prin Nota de regularizare a taxei nr._/08.12.2011.
Prin urmare, organul fiscal nu a penalizat societatea în mod abuziv pentru omisiunile chiriașului atâta vreme cât este evident că proprietarul cunoștea investițiile și valoarea acestora trecute în actele emise pe numele său, mai mult, valoarea impozabilă a fost majorată cu suma fără TVA.
În privința spațiului din ., față de criticile privind amortizarea investițiilor, din nou sunt incidente prevederile pct. 52. alin. 1 lit. f) din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal, amortizarea investițiilor efectuate de chiriaș nu echivalează cu amortizarea clădirii la care se referă dispozițiile art. 253 alin. 4 Cod fiscal. "(4) în cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15% .", după cum din nou, în mod eronat, interpretează recurenta, prin urmare, din valoarea investițiilor făcute de BRD la spațiu, se scad lucrările casate de ., fără a se ține cont de amortizările chiriașului bancă.
Cu privire la îmbunătățirile realizate fără autorizație de construcție, înregistrate ca atare în contabilitatea chiriașului BRD la contul de construcții, acestea au fost în cuantum de 336.267 lei finalizate în 02.02.2007.
Prin urmare, dată fiind actualizarea valorii de inventar în anul 2007, cu sumele aferente investițiilor, reevaluarea spațiului trebuia făcută de proprietar la 31.12.2010, acesta fiind motivul aplicării pentru 2011 a unei cote majorate. În toți ceilalți ani, cota de impozitare a fost de 1,5% și nu de 5% cum greșit susține recurenta, aspecte evidențiate în Anexa nr. 1 la Raportul de inspecție fiscală.
Referitor la modul de realizare a imputației plății și aceste critici sunt nefondate.
În privința taxelor și impozitelor locale, termenele de plată sunt stabilite atât din Codul Fiscal, cât și de hotărârile consiliului local și acestea sunt 31 martie, 30 septembrie ale fiecărui an.
Depășirea acestor date duce la curgerea de drept a majorărilor de întârziere, astfel cum prevăd în mod clar dispozițiile art. 1241 alin. 1 și 2 Cod proc. Fiscală: "Art. 1241 (1) Prin excepție de la prevederile art. 119 alin.(1) și art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadență către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest ten majorări de întârziere.
(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale achitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv."
Din plățile efectuate de recurentă aceasta nu a stins decât debitele principale, iar în ceea ce privește calcularea și achitarea accesoriilor, a considerat termen scadent comunicarea Deciziei impunere.
Prevederile art. 115 din Codul de procedură fiscală sunt greșit interpretate aplicate, și fără a se avea în vedere modificările legislative apărute de-a lungul timpului.
La 01.08.2007 prevederile art.115 alin.2 lit.b din Cod proc. fiscală erau următoarele:
„b) obligațiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepția cazului în care s-a început executarea silită, când se aplică prevederile art. 169 în mod corespunzător”;
La 03.03.2008 Ordonanța de urgență nr.19/2008 a modificat dispozițiile după cum urmează: "b) obligațiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepția cazului în care s-a început executarea silită, când se aplică prevederile art. 169 în mod corespunzător. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată se aplică prevederile art. 175 alin. (41)."
La 01.10.2010 Ordonanța de urgență nr.88/2010 a adus următoarele modificări:
"b) obligațiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (41)"
La 17.09.2011 Ordonanța nr.29/2011 a modificat dispozițiile după cum urmează: „b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (41)"
În privința sumei de 3.830 lei ce se critică a fi reținută în plus, se constată că recurenta a întocmit propriul calcul al sumelor datorate, fără a semnala acest aspect prin obiecțiunile la expertiză, inclusiv asupra calculelor, situație în care instanța de recurs nu poate avea în vedere cele semnalate, fără ca acest aspect să nu fi fost pus în discuția contradictorie a părților, și de altfel, nu există nici o eroare de calcul în privința stabilirii impozitului suplimentar de plată.
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, instanța stabilind atât situația de fapt cât și încadrarea în drept, s-au examinat argumentele părților și s-a motivat fiecare concluzie, urmând ca în aplicarea art.496 alin.1 NCPC, să se respingă recursul ca nefondat, și să fie obligată recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 372 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta reclamantă . cu sediul în C., ..9, J. C. împotriva Sentinței civile nr.2764/28.11.2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât S.P.I.T.V.B.L C., cu sediul în C., ., J. C..
Obligă recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 372 lei reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Mai 2015.
Pt.Președinte, G. P., cf.art.426(4)NCPC semnează Vicepreședintele instanței, Judecător N. S. | Pt.Judecător, A. P., cf.art.426(4)NCPC semnează Vicepreședintele instanței Judecător, N. S. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond.A.B.S.
Red.dec.jud.A.P./14.07.2015
Tehnored. Gref.C.Matără16.07.2015
| ← Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 783/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
