Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 2891/88/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C. A. ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 405
Ședința publică din data de 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier N. L.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanta U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL TULCEA cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1816/10.10.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE C. A ROMÂNIEI cu sediul în București, sector 1, .. 22-24 și C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI Tulcea cu sediul în Tulcea, ..120, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.03.2015.
CURTEA
Asupra recursului de față:
1.Prin sentința civilă nr.1816/10.10.2014, Tribunalul Tulcea a respins acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială Municipiul Tulcea în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și Camera de C. Tulcea, ca nefondată, stabilind onorariu definitiv cuvenit pentru expertiza contabilă în cuantum de 2500 lei și dispunând plata acestuia către expert contabil H. A..
Tribunalul Tulcea a fost învestit cu acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială Municipiul Tulcea, la data de 08.11.2013, privind anularea Încheierii nr. 117/27.09.2013 și a Deciziei nr. 42/24.07.2013, referitoare la pct. II lit. a, b, c, d, e și f, ca nelegale și netemeinice.
2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta U. A. Teritorială Municipiul Tulcea, care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate, fără a încadra criticile sale în motivele de recurs prevăzute de art.488 NCPC, arătând următoarele:
a. Instanța a decis in mod greșit ca măsura dispusa la punctul II, lit. f) din Decizia nr. 42/2013, ce vizează stabilirea întinderii si recuperarea prejudiciului produs prin plata de accesorii ca urmare a nestabilirii, nedeclararii, neinregistrarii si neplății la termen a taxei pe valoare adăugata datorate pentru vânzările de terenuri construibile si locuințe noi, pe perioada de prescriere, este corect dispusa de către C. de C., întrucât nu s-a observat că aceasta măsura a fost dusa la indeplinire da către reclamanta, situație in care nu se poate discuta despre un prejudiciu suferit de autoritatea locala.
Astfel, prin Dispoziția nr.2689/21.12.2012 s-a dispus inregistrarea in evidenta contabila a sumei de 1.235.763 lei, reprezentând TVA de plata, dobânzi si penalități aferente stabilite de DGFP prin decizia de impunere nr. D-TL-380/27.10.2011; prin Dispoziția nr. 2690/21.12.2012 s-a dispus evidențierea separată a veniturilor din activitatea de vânzări de terenuri construibile și apartamente noi, de către DIAP, pentru determinarea corectă a TVA și dupa finalizarea litigiului din instanța s-a procedat la plata acelor sume de bani.
Sumele au fost achitate in urma rectificării bugetului de stat pe anul 2013, conform art. 37 din O.U.G.nr. 99/2013, in urma alocării sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2013, astfel că bugetul local n-a fost prejudiciat prin plata sumelor reprezentând TVA si accesorii aferente.
b. Instanța in mod greșit a menținut măsura dispusa la punctul II, lit c) din Decizia nr. 42/2013, care vizează stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din beneficiul nerealizat si recuperarea prejudiciului produs prin plata efectuata anticipat, in mod nelegal, a unor cheltuieli de personal reprezentând drepturi bănești câștigate prin hotărâre judecătoreasca si plătite in plus fata de nivelul de 5% stabilit prin O.U.G. nr. 71/2009, in situația in care nu ne aflam in prezenta vreunui prejudiciu.
Instanța nu a verificat efectiv daca ne aflam in fata vreunui prejudiciu și nu s-a ținut cont de faptul ca plata anticipata a sumei prevăzute in hotărârea judecătoreasca nu a avut nicio influenta asupra bugetului.
Potrivit recurentului, instituția, luând act de pronuntarea hotărârii judecătorești, a fost in măsura sa includă in buget aceasta obligație de plata și in măsura in care se retine in continuare efectuarea unei cheltuieli neeconomicoase, trebuie apreciata in același timp eficienta cheltuielii care, fiind realizata integral (motivat de existenta disponibilității resurselor alocate in acest sens) si nepresupunând sub nicio forma o influenta substanțiala asupra bugetului - nu implica actualizarea cu indicele preturilor de consum.
Prin expertiză s-a stabilit că astfel nu s-a prejudiciat bugetul local, ba dimpotrivă, daca s-ar fi achitat pana in iunie 2014, UAT - ul ar fi trebuit sa achite in plus suma de 2.410 lei, urmare a indexării sumelor legal datorate.
c. Hotărârea instanței de fond este greșita si in privința aprecierii ca temeinice a măsurii dispuse la punctul II, lit. b), care impune ordonatorului de credite al UAT Municipiul Tulcea să stabilească întinderea si recuperarea prejudiciului produs prin plata nelegala a unor drepturi bănești reprezentând stimulente introduse in salariile de baza incepand cu luna martie 2011, in suma bruta mai mare decât suma bruta a acestor drepturi bănești acordate in luna octombrie 2010.
Potrivit expertizei, UAT Municipiul Tulcea a achitat drepturi bănești cu titlu de stimulente, începand cu luna martie 2011, in sume mai mici decât cuantumul de 62.897 lei, aferent lunii octombrie 2011.
Instanța nu are în vedere prevederile art.14 alin (2) din Legea nr. 285/2010, nefiind sesizată diferența dintre sintagmele drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010 (asa cum menționează legiuitorul la art. 14 din Legea nr. 285/2010) si drepturi bănești acordate in luna octombrie 2010, asa cum au reținut auditorii externi.
Potrivit recurentului, termenul „acordate”, din expresia "drepturi bănești acordate din fondurile de stimulente" se refera la drepturile bănești date in plata, plătite efectiv, in cuantum de 51.238 lei, drepturi ce s-au dat in plata in luna octombrie 2010, iar stimulentele s-au acordat in baza art.227 din O.G. 92/2003 personalului cu atribuții in administrarea creanțelor fiscale locale.
In consecință, luând în calcul toți salariații care sunt îndreptățiți a li se stabili salariile prin includerea în acestea a mediei stimulentului pe funcții/categorii/grade profesionale, salariul de bază brut a fost stabilit astfel: salariul de bază la care s-a adăugat nivelul mediu a acestor drepturi bănești (stimulente) aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
d. În privința măsurii dispuse la punctul II, lit d) din Decizie, ce vizează luarea de masuri pentru verificarea in totalitate a realității lucrărilor efectuate la obiectivul de investiții "Reabilitări dotări investitionale Scoală de Arte si Meserii Colegiul Agricol N. Cornateanu Municipiul Tulcea", instanța n-a ținut cont de faptul ca prejudiciul a fost recuperat in timpul controlului, dovada fiind O.P. ce face dovada încasării sumei de bani, reprezentând prejudiciul imputat.
e. În privința măsurii dispuse la punctul II, lit a) din Decizie care vizează stabilirea întinderii prejudiciului (pierderea efectiva suferita si beneficiul nerealizat) si recuperarea prejudiciului produs ca urmare a nepunerii in executare, in perioada de prescriere, a unor hotărâri judecătorești de atragere a răspunderii in solidar a administratorilor, se susține că instanța n-a observat masurile dispuse de UAT pentru recuperarea prejudiciilor.
Astfel, cu privire la creanțele fata de debitoarea falita I. C&CO S.R.L., prin referatul nr._/07.05.2013 s-a procedat la inregistrarea in evidenta contabila a debitului in suma de 103.427 lei si la punerea in executare a hotărârii judecătorești având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare; a fost recuperata parțial creanța, respectiv suma de 45.445 lei; s-a obținut angajament de plata din partea debitorilor I. C. si A., foști administratori ai . S.R.L., (inregistrat sub nr._/28.06.2013) pentru plata intregii creanțe, angajament de plata in derulare, cu respectarea graficului de rambursare a sumelor datorate către bugetul local;
Cu privire la creanțele asupra debitoarei falite .., prin referatul nr._ din data de 07.05.2013 s-a procedat la inregistrarea in evidenta contabila a debitului in suma de 7.395 lei si la punerea in executare a Sentinței Civile nr. 804/15.05.2009 pronunțata de Tribunalul Tulcea, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/ 2006 împotriva debitoarei M. I., emițându-se acte de executare (somația nr._/ 02.07.2013, respectiv titlul executoriu nr._/02.07.2013) si realizându-se demersurile de identificare a locului de munca, a conturilor bancare, in vederea indisponibilizării veniturilor, a datelor de identificare, a bunurilor mobile si imobile, ( adresa nr._/06.06.2013, adresa nr._/06.06.2013, adresa nr._/30.07.2013, adresa nr._/30.07.2013).
Se arată că este eronata si susținerea conform căreia UAT- ul n-a efectuat acțiuni de executare care sa conducă la întreruperea cursului prescripției, fără a se reține că angajamentul de plata, respectiv plățile efectuate, constituie o recunoaștere a datoriei si reprezintă, implicit, caz de întrerupere a prescripției.
Potrivit recurentului reclamant, instanța retine in mod greșit ca pentru somațiile si titlurile executorii emise in anul 2007 pentru recuperarea debitelor aferente perioadei anterioare acestui an, entitatea nu a dispus masuri de executare silita conform art. 45 alin. 1 din O.U.G. nr. 92/2003 si nici nu s-a înregistrat nicio plata aferenta acestor debite, fapt pentru care au fost create premisele prescrierii dreptului de a cere executarea silita a creanțelor bugetului local.
Această constatare este eronata întrucât dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani, potrivit art. 131 din Codul de Procedura Fiscala, întreruperea termenului de prescripție se face prin îndeplinirea de către debitor a unui act voluntar de plata a obligației prevăzute in titlul executoriu, prin recunoașterea de către debitor in orice alt mod a datoriei și prin îndeplinirea unui act de executare silita.
Serviciul Impozite si Taxe Tulcea efectuează doua sesiuni de executare silita pe an, când comunica tuturor debitorilor somațiile si titlurile executorii.
Astfel, orice act de executare efectuat in cadrul unui dosar de executare silita întrerupe cursul prescripției, și analizând demersurile efectuate de entitate, prin Serviciul Impozite si Taxe, recurenta apreciază că nicio creanța nu este prescrisa ca urmare a pasivității reclamantei.
f. Referitor la măsura dispusa la punctul II, lit a) din Decizie, care vizează stabilirea întinderii si recuperarea prejudiciului produs ca urmare a neinscrierii creanțelor in tabloul definitiv al creditorilor, datorita nerespectarii termenelor de către U. administrativ-teritoriala Municipiul Tulcea, recurenta susține că hotărârea instanței este greșit motivată, astfel:
a) Situația Companiei Romane de Pescuit Oceanic - Prin cererea de admitere a creanțelor inregistrata sub nr._/04.12.2001, depusa la dosarul de faliment al debitoarei, aflat pe rolul Tribunalului B., Primăria Tulcea a solicitat inscrierea la masa credala a sumei de 1._,00 lei ROL, care a fost parțial admisa, pentru un cuantum de 1._,00 lei ROL. Prin notificarea inregistrata sub nr. 18/01.07.2002, s-a solicitat de către lichidatorul judiciar Expert C. audit S.R.L. B. depunerea la dosarul cauzei a unei cereri de admitere a creanței, cerere care a fost transmisa in mod eronat către o alta instituție. F. de suma cu care ar fi trebuit ca Primăria Tulcea sa figureze inscrisa in tabelul definitiv de creanțe, datorită erorii produse, aceasta a rămas inscrisa doar cu suma de 1._,00 lei ROL admisa in baza cererii de admitere a creanțelor nr._/04.12.2001, suma virata de lichidatorul judiciar in baza OP nr. 62/2003. Primăria Tulcea a formulat contestație cu privire la sumele inscrise in masa credala, care a fost respinsa prin sentința nr. 35/02.03.2005.
b) S.C. Tehnocom Impex S.R.L. - UAT Municipiul Tulcea nu a fost notificata legal de către lichidatorul judiciar ROMINSOL I.P.U.R.L.. cu privire la deschiderea procedurii insolventei impotriva acestei debitoare, desi procedura a fost declanșata la data de 17.02.2006.
c) S.C. CCC Blue Telecom S.A. G. - Deschiderea procedurii reorganizării judiciare si a falimentului impotriva acesteia nu a fost notificata legal de către lichidatorul judiciar Lichidator Company S.P.R.L. Prin acte de executare silită s-a procedat chiar la achitarea parțiala a sumelor datorate și nu s-a adus niciodată la cunoștința faptul ca Blue Telecom S.A. G. se afla sub incidența Legii nr. 85/2006.
g. Instanța de fond interpretează greșit si situația executărilor silite pentru recuperarea creanțelor decurgând din raporturi juridice contractuale in cadrul termenului de prescriere.
Colectarea creanțelor decurgând din contracte de închiriere si concesiune se afla in plina derulare, si se realizează cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012.
Potrivit recurentei, ar fi fost in situația producerii unui prejudiciu in ipoteza in care nu s-ar fi făcut demersuri pentru recuperarea creanțelor ce decurg din raporturile juridice contractuale. Prin masurile adoptate la nivelului UAT, de acționare in instanța a celor care înregistrează datorii/creanțe fata de bugetul local, s-au creat premisele recuperării creanțelor nefiscale înăuntrul termenelor de prescripție.
3. Examinând legalitatea sentinței civile recurate prin prisma criticilor formulate și prin raportare la prevederile art.488 pct.8 NCPC, motiv de nelegalitate în care se încadrează criticile expuse de recurentă, C. de Apel constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit prevederilor art.488 pct.8 NCPC, „casarea unei hotărâri se poate cere … când hotărârea a fost dată cu încălcarea greșită a normelor de drept material”, în cauza de față urmând a se analiza, punctual, normele de drept avute în vedere de instanță, modul de interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale.
a. La punctul II, lit. f) din Decizia nr. 42/2013, s-a luat măsura stabilirii întinderii si recuperării prejudiciului produs prin plata de accesorii de întârziere, ca urmare a nestabilirii, nedeclarării, neînregistrării si neplății la termen a taxei pe valoare adăugată datorate pentru vânzările de terenuri construibile si locuințe noi, pe perioada de prescriere.
Măsura a fost contestată în sensul reținerii inexistenței vreunui prejudiciu, întrucât autoritatea locală auditată a luat măsura stabilită succesiv prin Deciziile nr.28/2011 și nr.36/2012, respectiv aceea a stabilirii sumelor reprezentând TVA și accesorii aferente.
Se reține însă că în urma controalelor de audit efectuate și a constatării abaterii constând în lipsa determinării, colectării, înregistrării, declarării și plății TVA pentru veniturile obținute de unitatea administrativ teritorială din vânzarea de terenuri construibile și locuințe noi, măsura dispusă a fost nu numai aceea a stabilirii întinderii prejudiciului, ci și cea a recuperării efective a acestuia, recuperare care presupune vărsarea sumelor de bani în bugetul local, și nu numai evidențierea lor contabilă.
Lipsa recuperării efective a sumelor stabilite este rezultatul tocmai a modalității concrete de acțiune a autorității auditate, întârzierea de plată creând prejudiciul care nu a fost acoperit.
Apărarea privitoare la achitarea sumelor în urma rectificării bugetului de stat pe anul 2013, conform art. 37 din O.U.G. nr.99/2013, in urma alocării sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2013, susține constatarea primei instanțe referitoare la existența prejudiciului, având în vedere momentul în care a fost efectuată plata, respectiv după data de 01 noiembrie 3012, data publicării în Monitorul Oficial a ordonanței de urgență menționată.
b. La punctul II, lit c) din Decizia nr.42/2013 a fost stabilită măsura privind stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din beneficiul nerealizat produs prin plata efectuata anticipat, în mod nelegal, a unor cheltuieli de personal reprezentând drepturi bănești câștigate prin hotărâre judecătoreasca si plătite in plus fata de nivelul de 5% stabilit prin O.U.G. nr. 71/2009, precum și recuperarea acestui prejudiciu.
Se invocă lipsa prejudiciului susținut de organele de audit prin faptul că plata anticipata a sumei prevăzute in hotărârea judecătoreasca nu a avut nicio influenta asupra bugetului, ci dimpotrivă, prin plata anticipată s-a evitat majorarea sumei datorate prin indexarea acesteia.
Argumentația recurentei nu este lipsită de logică și este susținută de opinia expertului contabil, însă este contrazisă de prevederile OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prevederi care au stabilit un cadru legal specific pentru executarea acestor hotărâri judecătorești, având în vedere influența substanțială asupra bugetului de stat pe care o are executarea, astfel cum rezultă chiar din preambulul actului.
Așadar, constatările Curții de C. sunt conforme cu legislația aplicabilă raporturilor juridice verificate, adoptarea unei alte modalități de folosire a bugetului local fiind nelegală.
În mod corect a stabilit judecătorul fondului legalitatea măsurii contestate.
c. La punctul II, lit. b) din Decizia nr.42/2013 se impune stabilirea întinderii si recuperării prejudiciului produs prin plata nelegala a unor drepturi bănești reprezentând stimulente introduse în salariile de bază începând cu luna martie 2011, în suma bruta mai mare decât suma bruta a acestor drepturi bănești acordate in luna octombrie 2010.
Se apreciază că măsura este urmarea unei greșite interpretări a prevederilor Legii nr.285/2010, pentru că nu se face distincție între „drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010” și drepturi bănești acordate in luna octombrie 2010.
Potrivit prevederilor art.14 alin.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale”.
Potrivit alin.(4) „Fondurile constituite în temeiul art. 227 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 29/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea drepturilor bănești, care potrivit alin. (1) au fost incluse în salariul de bază, se fac venit la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, la bugetele fondurilor speciale”.
Potrivit acestor dispoziții legale, începând cu 01.01.2011, salariile de bază ale persoanelor în discuție includ nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, fiind pertinentă susținerea instanței de fond referitoare la faptul că salariile de bază ale personalului care beneficiază de aceste drepturi nu se calculează prin includerea nivelului mediu al fondului de stimulente, ci prin includerea nivelului mediu al drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010, respectiv cele incluse pe statele de plată.
Distincția făcută de recurent cu privire la drepturile bănești aferente lunii octombrie 2010 nu are în vedere întregul text al art.14 din Legea nr.285/2010, interpretarea instanței de fond fiind corectă.
d. La punctul II, lit d) din Decizie, s-a stabilit luarea măsurilor necesare pentru verificarea in totalitate a realității lucrărilor efectuate la obiectivul de investiții "Reabilitări dotări investiționale Scoala de Arte si Meserii Colegiul Agricol N. C. Municipiul Tulcea", identificarea eventualelor lucrări neefectuate, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin plata unor lucrări neefectuate în realitate și recuperarea efectivă a acestui prejudiciu.
Recurenta susține că suma de bani, reprezentând prejudiciul imputat, a fost achitată prin ordin de plată.
Apărarea recurentei nu atrage nelegalitatea măsurii dispuse de organele de audit, care au constatat că o parte dintre lucrările la obiectivul de investiții menționat nu au fost executate, dar au fost decontate prin patru ordine de plată emise în decembrie 2012.
Urmare a acestei constatări s-a dispus măsura stabilită la punctul II lit.d), susținerile recurentei neavând nicio relevanță în raport de legalitatea măsurii, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că, prin acte ale autorității, au fost constatate lucrările neefectuate, dar decontate, s-a stabilit prejudiciul efectiv produs prin aceste plăți și acest prejudiciu, în cuantum cert, a fost acoperit prin plată.
e.f.g. La punctul II, lit a) din Decizie s-a dispus stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului produs:
- ca urmare a nepunerii in executare, in perioada de prescriere, a unor hotărâri judecătorești de atragere a răspunderii in solidar a administratorilor;
- ca urmare a neefectuării de acțiuni de executare care să întrerupă prescripția;
- ca urmare a neînscrierii creanțelor în tabloul definitiv al creditorilor, datorită nerespectării termenelor de către UAT Municipiul Tulcea:
- ca urmare a neefectuării executării silite a creanțelor decurgând din raporturi juridice contractuale, în cadrul termenului de prescriere.
Referitor la aspectul care privește nepunerea în executare, in perioada de prescriere, a unor hotărâri judecătorești de atragere a răspunderii in solidar a administratorilor, recurenta apreciază că au fost luate toate măsurile necesare executării acestor titluri, detaliind în cererea de recurs activitățile desfășurate și actele emise în acest sens.
Se constată însă atât că mare parte dintre acte sunt efectuate în timpul desfășurării emisiunii de audit sau chiar ulterioare emiterii raportului de audit și a deciziei contestate ( somația nr._/ 02.07.2013, titlul executoriu nr._/02.07.2013, adresa nr._/06.06.2013, adresa nr._/06.06.2013, adresa nr._/30.07.2013, adresa nr._/30.07.2013, angajament de plata înregistrat sub nr._/28.06.2013), cât și faptul că în niciunul dintre cazurile expuse nu s-a realizat o executare efectivă a hotărârilor judecătorești irevocabile.
Împrejurarea că entitatea auditată a început demersurile necesare executării hotărârilor judecătorești pronunțate în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage nelegalitatea măsurii dispuse, nefiind dovedită o situație contrară, astfel cum reține și prima instanță.
Mai mult, se reține că dacă în cazul ., sentința civilă de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a devenit irevocabilă în anul 2012, pentru ., hotărârea judecătorească care a stabilit răspunderea patrimonială a fostului administrator este definitivă și irevocabilă din anul 2009, iar reclamanta nu a luat nicio măsură de executare până în anul 2013.
Cu privire la neefectuarea de acțiuni de executare care sa conducă la întreruperea cursului prescripției, recurenta susține, de asemenea, emiterea unor acte de executare sau executări voluntare, respectiv recunoașteri de datorie, care au condus la întreruperea prescripției.
Aspectele au fost analizate de prima instanță, care a arătat considerentele pentru care a reținut că probatoriul administrat de reclamantă nu face dovada contrariului celor reținute de către organele de control, cu atât mai mult cu cât, în afara indicării unor texte de lege care reglementează procedura executării silite fiscale, cuprinse în OG nr.92/2003, reclamanta nu a arătat, în concret, în ce au constat acțiunile de executare efectuate și care au condus la întreruperea cursului prescripției.
De altfel nici în cererea de recurs nu se indică, în concret, care sunt actele de executare efectuate, în ce dosar de executare, cu privire la ce debitor și în ce măsură aceste acțiuni au avut drept efect întreruperea termenului de prescripție, fiind numai reluate apărările din cererea de chemare în judecată.
Referitor la neînscrierea creanțelor în tabloul definitiv al creditorilor, datorita nerespectării termenelor legale, se constată că în toate situațiile expuse, în referire la societățile pentru care s-a deschide procedura de insolvență în temeiul Legii nr.85/2006, creditorul fiscal nu a fost în măsură să facă dovada că a întreprins toate demersurile legale necesare pentru ca sumele de bani datorate de debitorii aflați în insolvență, să fie înscrise la masa credală, pentru a fi recuperare în cursul procedurii.
În situația Companiei Romane de Pescuit Oceanic se recunoaște împrejurarea că cererea de admitere a creanței a fost transmisa in mod eronat către o alta instituție, astfel că, datorită erorii produse, aceasta a rămas înscrisă definitiv în tabelul creditorilor doar cu o parte a creanței.
Invocarea acestei erori în activitate nu poate înlătura răspunderea instituției publice pentru prejudiciul produs bugetului local.
În situația S.C. Tehnocom Impex S.R.L. și S.C. CCC Blue Telecom S.A. G., pentru care se susține că reclamanta nu a fost notificata legal de către lichidatorul judiciar că societățile se afla sub incidența Legii nr. 85/2006, reclamanta trebuie să identifice dacă există o culpă a propriilor angajați în crearea acestei situații și în acest caz să stabilească prejudiciul și să ia măsuri de recuperare efectivă.
Astfel cum rezultă și din Încheierea nr.117/27.09.2013, măsura de la pct.II lit.a) a fost emisă numai pentru acele situații în care entitatea va constata că a fost prejudiciată ca urmare a neînscrierii creanțelor sale la masa credală, datorită neîndeplinirii sarcinilor de serviciu de către salariații acesteia.
Cu privire la prejudiciul produs prin neefectuarea executării silite a creanțelor decurgând din raporturi juridice contractuale, în cadrul termenului de prescriere, se reține constatarea, de către echipa de audit, a unor deficiențe în cadrul procedurii de transmitere a bazei de date privind creanțele nefiscale, respectiv creanțe rezultând din raporturi contractuale de concesiune și închiriere, după . OUG nr.29/2011, deficiențe care au condus la neefectuarea actelor de executare silită în vederea recuperării acestor creanțe, începând cu data de 01.11.2011.
Susținerea recurentei referitoare la faptul că acțiunea de colectare a creanțelor decurgând din contracte de închiriere si concesiune se afla in plina derulare, fiind făcute demersurile legale necesare recuperării creanțelor ce decurg din raporturile juridice contractuale nu atrage nelegalitatea măsurii dispuse de organele de audit, atât pentru faptul că la data controlului aceste demersuri nu au fost efectiv probate, iar mare parte din acțiuni sunt derulate după o mare perioadă de timp, aspect care ar putea să pună în discuție intervenirea prescripției.
Apreciem ca fiind corectă argumentația instanței de fond privind înlăturarea HCL nr.117/12.07.2013, actul consiliului local fiind adoptat la o perioadă mare de timp de la momentul legal la care se impunea transferul operațiunilor juridice de recuperare a creanțelor nefiscale, adoptarea fiind chiar ulterioară întocmirii raportului de audit nr.2143/05.07.2013.
De asemenea, și în privința acestei măsuri, organul de soluționare a contestației a făcut mențiunea că măsura de la pct.II lit.a) a fost emisă numai pentru acele situații în care entitatea va constata că a fost prejudiciată ca urmare a prescrierii dreptului de a cere plata veniturilor din concesiuni, ca efect al neefectuării demersurilor în vederea obținerii titlurilor executorii pentru începerea executării silite și a neefectuării executării silite prin executorul judecătoresc, pe o perioadă de peste un an și jumătate.
Față de toate aceste argumente de fapt și de drept, având în vedere că instanța de recurs verifică legalitatea sentinței civile recurate numai în raport de motivul de nelegalitate în care se încadrează critica recurentului și nu procedează la o nouă analiză a situației de fapt, C. de Apel constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale de drept substanțial incidente și a analizat legalitatea actelor administrative contestate în raport de toate apărările și susținerile părților.
În temeiul prevederilor art.496 alin.1 NCPC, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL TULCEA cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1816/10.10.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE C. A ROMÂNIEI cu sediul în București, sector 1, .. 22-24 și C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI Tulcea cu sediul în Tulcea, ..120, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 Martie 2015.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, N. L. |
Jud.fond.V.A.
Red.dec.jud.R.P.
5 ex./24.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 534/2015.... → |
|---|
