Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 123/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 123/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 322/36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 123/CA
Ședința publică din 29 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. N. B.
Grefier L. B.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr. 18, județ C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2015, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit dispozițiilor art. 396 NCPC, a amânat pronunțarea la data de 29 iunie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cererii de suspendare de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel C. la data de 4 mai 2015, reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-CT 319 (3201) din 24.03.2015 emisă de D. G. - AJFP C., până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestuia.
În fapt, a arătat că în perioada 04.12._15, societatea reclamantă a fost supusă unei inspecții fiscale având ca obiect verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor de plată a impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată în perioada 01.09._14.
Prin Decizia de impunere nr. F-CT 319 (3201) din 24.03.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., au stabilit în sarcina societății obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 2.316.822 lei.
Consideră reclamanta că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal - Decizia de impunere privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de D.G.R.F.P. G. - AFP C. și înregistrată sub nr.F-CT 319 (3201/24.03.2015) - până la soluționarea contestației formulate împotriva acesteia.
Potrivit art.215 din Codul de procedură fiscală „(1) Introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2)Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de plată la 2.000 lei”.
Potrivit art.14 al.1 din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Potrivit art.2 lit. t din Legea nr. 554/2004, „cazurile bine justificate” sunt acele „împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Practica judiciară a statuat că această condiție urmează a fi analizată în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
S-a arătat că existența cazului bine justificat poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea efectuării unei cercetări sumare asupra aparenței dreptului.
Consideră reclamanta că aspectele expuse în susținerea nelegalității deciziei de impunere, atât cele referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, cât și cele referitoare la omisiunea organului de control de a analiza parte din înscrisurile prezentate de societatea reclamantă sunt de natură a crea o îndoială puternică sub aspectul legalității actului administrativ a cărei suspendare se solicită.
Argumentele fundamentate pe dispozițiile legale invocate și pe înscrisurile anexate fac dovada existenței, în speță, a cazului bine justificat, de natură a justifica cererea de suspendarea a actului administrativ contestat, întrucât sunt de natură a crea o îndoială puternică asupra legalității acestuia.
Asupra existenței, în speță, a „pagubei iminente”.
Potrivit art.2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, „paguba iminentă” este „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
În speță, este întrunită și condiția privitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente pentru a se dispune executarea actului administrativ fiscal.
Prin raportare la cuantumul mai mult decât semnificativ al obligațiilor de plată suplimentare reținute, în sarcina societății reclamante, prin decizia de impunere a cărei suspendare se solicită, în cuantum total de 2.316.822 lei, urmează a se observa că inițierea, de către autoritățile fiscale, a procedurii de executare silită suma ante menționată este de natură a conduce la blocarea definitivă și reversibilă a activității societății.
Instituirea popririi asupra conturilor bancare ale societății reclamante, ca și modalitate de executare silită, pune reclamanta în imposibilitatea de a desfășura activitate comercială, a realiza venituri și, pe cale de consecință, a executa obligațiile scadente de plată.
În aceste condiții, urmează a se observa că, în cazul executării, de către autoritățile fiscale, a sumelor cuprinse în decizia de impunere, mai înainte de soluționarea contestației formulate împotriva acesteia - întreaga activitate a societății reclamante ar fi practic paralizată, conducând la imposibilitatea realizării obiectului de activitate al acesteia, la imposibilitatea realizării de venituri, concomitent cu sporirea substanțială a obligațiilor de plată exigibile, favorizând apariția stării de insolvență.
În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, susține și Recomandarea nr. R (89) 8 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate de această decizie, să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătore.
În cuprinsul acestei recomandări se arată că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil.
Raportat la aspectele menționate, urmează a se observa că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 al.1 din Legea nr. 554/2004 în sensul a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal Decizie de impunere privind obligația suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de D. G. - Administrația Finanțelor Publice C. și înregistrată sub nr. F-CT 319 (3201/24.03.2015), până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulat împotriva actului administrativ fiscal.
În drept, s-au invocat disp. art. 215 Cod procedură fiscală în referire la art.14 al.1 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Pârâta D. G. prin AJFP C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând că susținerile reclamantei nu pot fi primite, în condițiile în care până la anularea de către instanța judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din legea nr. 554/2004.
În același sens s-a pronunțat și ÎCCJ - Secția C. Administrativ și Fiscal prin decizia nr. 5191/27.10.2005.
Întrucât până la o eventuală anulare de către instanța de judecată actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin actele administrative atacate reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
Totodată, pârâta învederează că atâta timp cât reclamanta depus contestație administrativă, este necesar a se soluționa mai întâi respectiva contestație, după care, în cazul respingerii contestației, reclamanta poate introduce acțiune în contencios administrativ și față de decizia de soluționare a contestației.
Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, apreciază că nu poate fi reținut argumentul reclamantei, întrucât nu există o astfel de tulburare și nici paguba dovedită pe cifra de afaceri iar reclamantei nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili. Simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să probeze cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării actelor contestate.
Menționează pârâta că suma stabilită suplimentar constă în impozit pe profit și TVA stabilit suplimentar, în urma deducerii eronate a unor facturi fiscale, pentru care nu erau îndeplinite condițiile de deducere a taxei prevăzute de art. 145 alin. 1 și 2 și art. 146 din codul fiscal, fără a se proba realitatea acestora, fără prezentarea documentelor de evidență tehnico-operative, fără organizarea unei evidențe pe gestiuni separate astfel cum este necesar conform legii contabilității și ordinelor emise în aplicarea acesteia, fără ca furnizorii acesteia să poată dovedi proveniența mărfurilor comercializate către reclamantă, cu comportament fiscal neadecvat, deci pe de o parte au rezultat aspecte de fond ce privesc realitatea operațiunilor consemnate în documente precum și cel de formă ce privește modul de completare a acestora. În mod similar, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 21 alin. 4 lit. f din legea nr. 571/2003, fiind incidente și prevederile art. 111 din același act normativ.
Se arată că organul de inspecție fiscală a apreciat existența unor elemente de suspiciune cu privire la fapte de evaziune fiscală, respectiv a producerii unui prejudiciu la buget de către societatea reclamantă de 1.717.325 lei în perioada 09._.
Pârâta menționează că nu agreează concluziile memorandum-ului depus de consultantul fiscal, arătând că depunerea acestui înscris în această fază a procedurii este prematură.
În speță, dacă reclamanta datorează sau nu obligațiile stabilite suplimentar de organele de inspecție fiscală și materializate prin actul administrativ fiscal contestat pe cale administrativă, urmează a se stabili pe cale judecătorească potrivit legii nr. 554/2004, în urma administrării probelor, neputându-se aprecia la momentul învestirii instanței de fond cu soluționarea cererii de suspendare ca din actele administrative atacate rezultă acea îndoială asupra legalității lor.
Asupra cererii privind suspendarea executării deciziei de impunere, reține următoarele:
La data de 24.03.2015 a fost emis de către AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE G.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR PUBLICE C. raportul de inspecție fiscală F-CT 299, ca urmare a efectuării unei verificări pentru perioada 01.09._14 la . SRL, având ca obiect impozit pe profit și TVA.
S-a constatat că în perioada verificată societatea a derulat operațiuni cu diverși agenți economici pentru care nu s-a putut verifica realitatea și legalitatea operațiunilor efectuate: ., SC Nord Buiding Project SRL, . SRL, ., . și . SRL.
S-a reținut, în esență, că acești furnizori au fost declarați la un moment dat inactivi de organele de inspecție fiscală și că, deși au un comportament fiscal aparent corect, pe fond, conform datelor existente în baza de date ANAF și conform situației extrase din aplicația C-Lynx, aceste societăți fie nu au declarat livrări, fie nu au avut salariați într-o anumită perioadă, fie s-au sustras în întregime sau în parte de la plata impozitului pe profit și a TVA, fie achizițiile declarate de acestea nu reflectă realitatea și legalitatea operațiunilor. În ceea ce privește furnizorul . SRL, s-a apreciat că are comportament fiscal de tip fantomă, respectiv operațiunile consemnate în cele 42 de facturi emise către . SRL sunt afectate de o fraudă adusă bugetului de stat.
S-a menționat că organele fiscale vor sesiza organele de cercetare penală în legătură cu aceste constatări, cu scopul unei examinări globale a tuturor circumstanțelor speței, subsumate unor fenomene de fraudă fiscală evidentă a partenerilor din amonte, pentru se identifica elementele obiective din care rezultă dacă B. Buiding Development SRL știa sau ar trebui să știe de existența unor nereguli sau a unei fraude în sfera furnizorilor săi sau a făcut ea însăși manipulări cu scopul obținerii unor avantaje fiscale.
Relativ la modul de determinare a impozitului pe profit la control, s-a constatat înregistrarea în contabilitate a unor achiziții de piese pentru care nu există evidenta contabilă pe stocuri, care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de societate în perioada verificată și care au fost achiziționate în favoarea asociatului.
A fost emisă astfel decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CT 319/24.03.2015, prin care s-a stabilit în sarcina . SRL impozit pe profit ( 707.095 lei ) și TVA (1.060.482 lei) suplimentare de plată, majorări de întârziere și penalități.
Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva celor două acte fiscale (filele 113-130).
Dispozițiile art. 14 al Legii nr.554/2004, la care art. 15 alin. 2 din aceeași lege face trimitere, consacră posibilitatea suspendării executării actului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.”t” din legea contenciosului administrativ în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit.”ș”).
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică. Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
În situația de speță, se reține existența cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, rezultând o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia.
Fără a analiza susținerile reclamantei relative la nelegalitatea deciziei de impunere, întrucât s-ar antama fondul cauzei având ca obiect anularea acesteia, instanța reține că aspectul îndeplinirii, la data întocmirii facturilor fiscale, a condițiilor legale de funcționare de către societățile furnizoare controlate de organele fiscale, aspectul transportului mărfurilor achiziționate împreună cu facturile fiscale dar și practica CJUE în materia deducerii TVA în situația existenței unui partener contractual cu comportament fiscal fraudulos (hotărârile în cauzele C-_, 268/83, C-37/95, C-438/09), fără a fi dovedită conivența beneficiarului dreptului de deducere, se circumscriu unor argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate.
Instanța amintește aici și jurisprudența CEDO, în hotărârea dată în cauza BulvesAD împotriva Bulgariei Curtea subliniind faptul că „dreptul unui cetățean la rambursarea TVA-ului nu poate fi afectat de comportamentul incorect sau chiar fraudulos al unei alte entități sau persoane din cadrul seriei de tranzacții la care se aplică TVA-ul.” CEDO a arătat astfel că „autoritățile fiscale acționează în mod nerezonabil dacă sancționează un contribuabil care își îndeplinește pe deplin obligațiile ca urmare a comportamentului necorespunzător sau fraudulos al unei alte părți din . tranzacții la care se aplică TVA-ul, în cazul în care respectivul contribuabil care se află în conformitate nu are mijloacele de a monitoriza, fără a mai menționa mijloacele de a asigura conformitatea cu legea a furnizorilor săi.”
În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține și definiția la nivel comunitar dată acestei noțiuni, prin Recomandarea sus-menționată. Astfel, prin acest act juridic european s-a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului. Printre principiile menționate în Recomandare referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.
Susținerile reclamantei privind prejudiciul ce urmează să se producă (constând în dezechilibrul financiar evident) raportat la cuantumul ridicat al obligației fiscale stabilite în sarcina sa reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a considera întrunită cerința analizată mai sus.
Față de cele ce preced, cererea de suspendare formulată în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 apare ca întemeiată, urmând a fi admisă.
Pe cale de consecință, instanța va dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-CT 319 (3201) din 24.03.2015 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii având ca obiect anularea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr. 18, județ C..
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-CT 319 (3201) din 24.03.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii având ca obiect anularea acesteia.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 29 iunie 2015.
Președinte, R. N. B. | ||
Grefier, L. B. |
L.B. 01 iulie 2015
red.hot.jud.R.N.B.
4ex/09.07.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 60/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
