Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 534/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 30058/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 534/CA
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul reclamant S. V. cu domiciliul în C., ., ., . împotriva Sentinței civile nr. 2555/06.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL arme EXPLOZIVI SUBSTANȚE PERICULOASE, cu sediul în C., .-106, J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde av.V. Ș., conform împuternicirii avocațiale nr._/26.02.2015 depusă la fila 29 dosar, pentru recurentul reclamant S. V., lipsind intimatul pârât.
Prezenta acțiune este timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr._/09.01.2015 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Totodată, se învederează că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 22.04.2015 notă de concluzii scrise de către recurentul reclamant.
Av.V. Ș. pentru recurentul reclamant S. V., în fața instanței aplică ștampila pe cererea de recurs și menționează că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile reprezentantului recurentului reclamant că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri:
Av.V. Ș. pentru recurentul reclamant S. V. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, apreciind că se impune solicitarea de probatorii de către instanță pentru a se verifica dacă susținerile recurentului sunt reale sau nu. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul disp.art.394 NCPC. constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului .
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria C., reclamantul S. V. a chemat in judecată IPJ C. pentru a contesta măsura dispusă prin adresa nr._/2013, de anulare a dreptului de port armă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia mai sus menționată în mod nelegal i s-a anulat dreptul de port și folosire a armelor și munițiilor, întrucât motivele care au condus la încălcarea prevederilor legale privind prelungirea permisului de port și folosire a armelor se încadrează în cazul fortuit, având în vedere că în perioada în care trebuia să depună actele pentru prelungirea permisului reclamantul era bolnav și nu a putut să se deplaseze și, deși a prezentat documentele medicale în acest sens, acestea nu au fost luate în considerare.
Prin Sentința civilă nr.3436/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și declinată competența de soluționare a cererii formulate de petentul S. V. în contradictoriu cu intimatul IPJ C., în favoarea TRIBUNALULUI C. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 23.05.2014, iar prin Sentința civilă nr. 2555/06.11.2014 Tribunalul C. a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - reclamantul S. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 483 și urm.NCPC cu următoarea motivație:
Consideră recurentul reclamant că a făcut dovada obligațiilor legale și s-a prezentat la politie secția arme care avea sediu la data de 4-10-2013 în ..
În acea perioada secția arme era în control de la centru și se pregătea mutarea secției arme în politia mare de pe bdl.Mamaia.
Având control și fiind și pe pas de mutare totul se făcea foarte repede și fără număr de înregistrare a cererilor, spunându-i-se că va fi chemat la o dată ulterioară, motiv pentru care a scris formularul în fața polițistului sef arme, a predat și celelalte acte necesare pentru viză și a așteptat să fie chemat după ce se muta secția în . județeană.
Precizez încă o data că cererea s-a scris în fața polițistului în data de 4-10-2013 și predată în același moment împreună cu celelalte acte, urmând doar a completa ulterior dosarul cu certificatul de cazier judiciar.
În data de 18-10 -2012 a fost chemat la politia arme unde i s-a spus că a întârziat (de data aceasta de o polițistă nu de șeful care primise actele în data de 04-10-2013) cu actele pentru prelungirea permisului peste data de expirare de 23-09-2013 și se anulează permisul de armă.
A făcut contestație, a adus certificate medicale până în data de 3-10-2012, și pentru că a făcut contestație și au văzut clar că au greșit anulând permisul făcând abuz de putere pentru a-și ascunde incompetența, a fabricat repede mai multe răspunsuri și rapoarte la contestațiile depuse, toate răspunsurile fiind făcute din poziția polițistului abuziv care oricum ar acționa, el are dreptate.
Solicită a fi observate rapoartele din 15-11-2013 și din 30-12-2013, că au același număr de înregistrare_ plus că raportul din 15-11 -2013 are titlul cu ziua 25 adică fabricat după înregistrare la 10 zile, plus că în ambele rapoarte nu se vorbește nimic despre cererea de viză pentru armă, despre întârzierea depunerii cererii, fac doar referire numai la actele medicale care, așa cum s-a demonstrate ulterior, au fost în regulă .
Cererea are data la subsol 04-10-2013 și scrisă tot la subsol există fraza „am luat la cunoștința de prevederile legii "și nu fraza uzitată de obicei „am primit un exemplar”, pentru că nu a primit nici o copie sau alta dovada ca cererea a fost înregistrată și nici când a scris fraza din subsolul cererii, cererea nu a avut număr de înregistrare.
Toate cele arătate mai sus fac dovada că polițista care s-a ocupat de dosar după data de 18-10-2013 pentru a-și ascunde incompetența și faptul că face abuz de putere a pus data de înregistrare ulterior datei de 4-10-2013, fabricate doar pentru a duce instanța în eroare.
Evident ca instanța de fond a luat în considerare data de 18.10.2013 deoarece a considerat că acordarea numărului de înregistrare și registrele ținute de politie sunt corect ținute, iar instanța de fond nu a observat faptul că cele două acte ( Raportul și răspunsul la contestație) au același număr de înregistrare_ dar din date diferite - Raportul este din data de 15.11.2013 și răspunsul este din data de 30.12.2013, ceea ce arat în mod clar ca registrele de evidență ale pârâtei nu sunt corect ținute, și prin urmare, data înregistrării cererii nu mai poate fi considerată dată certă.
În aceasta situație, când în fața instanței se depun acte neregulat ținute, în mod corect se ridica întrebarea de ce instanța de fond a dat prioritate datei de înregistrare a politiei și nu datei puse de mine pe cerere: 04.10.2013, și consideră că instanța de fond trebuia să facă demersuri - să solicite administrarea de probatorii suplimentare - pentru a lamuri aceasta problemă și a afla adevărul în cauză.
Toate cele menționate, întreruperile de activitate ale serviciului arme și muniții, schimbarea sediului din acea perioada (4-10-2013), schimbarea polițistului în fata căruia a scris cererea de prelungire aviz și căruia i-a lăsat atât cererea cât și restul documentelor, schimbarea șefului secției arme și muniții care cunoștea posesorii de premise-port arma de ani de zile, plus incompetența și reaua voință a polițistei care a preluat dosarul, au concurat la anularea permisului de port arma.
Menționează că este de notorietate faptul că în activitatea instituției au existat perturbări mari datorită schimbării de sediu deoarece aproximativ 500 de posesori ai permisului de port-arma și-au pierdut permisul tocmai pentru ca trebuiau în aceiași perioada să - l prelungească, știe această situație de la armurierul la care a depus armele deoarece acesta a făcut sute de contracte de custodie pentru persoanele care și-au pierdut dreptul de permis port-armă într-un timp foarte scurt, situație pe care armurierul nu a mai întâlnit-o in cei 12 ani de activitate.
Toată situația de fapt prezentată și din înscrisurile aflate la dosar reiese necesitatea administrării de noi probatorii în ceea ce privește data certă a cererii și faptul că nu i s-a înregistrat cererea în data de 04.10.2014 din culpa pârâtei, datorită situației de fapt prezentate și anume că instituția se muta în noul sediu de pe . fiind defectuoasă în acea perioadă.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Prin întâmpinare, intimatul pârât I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL ARME EXPLOZIVI SUBSTANȚE PERICULOASE, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Examinând cauza sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material aplicabile în cauză și, având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat, Curtea reține că, prin dispoziția nr._/30.10.2014 emisă de IPJ C. - Serviciul Arme, explozivi și substanțe periculoase, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. d din Legea nr. 295/2004, s-a dispus măsura anulării dreptului de port și folosire arme și muniții letale, față de reclamantul S. V. G., pentru încălcarea prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 295/2004 republicată.
Reclamantul este posesorul permisului de armă seria_ eliberat la data de 30.03.1990 de IPJ C., având ultima viză de valabilitate la data de 23.09.2008.
Împotriva dispoziției susmenționate, reclamantul a formulat plângerea prealabilă înregistrată la IPJ C. sub nr._/08.11.2013, susținând că neprelungirea vizei permisului de armă, ce a expirat la 23.09.2013, s-a datorat unei situații fortuite (medicale, respectiv că în perioada 20.09.2013 – 03.10.2013 a fost în imposibilitatea fizică de a se prezenta la poliție.), răspunsul negativ al pârâtului fiindu-i comunicat reclamantului cu adresa nr._/30.12.2013.
Astfel, reține Curtea că potrivit art. 25 intitulat „ Valabilitatea permisului de armă” din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată,
„(1)Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.
(2)În vederea prelungirii valabilității permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliție competentă în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul sau reședința cu armele înscrise în permis, precum și cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3)Valabilitatea permisului de armă se prelungește de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c)-f), h) și i), iar armele destinate folosirii în condițiile prezentei legi au efectuată inspecția tehnică periodică.”
În speță, cum legal și temeinic a constatat și instanța de fond, este de necontestat faptul că permisul de armă seria_ eliberat la data de 30.03.1990 de IPJ C., avea ultima viză de valabilitate la data de 23.09.2008, astfel încât reclamantul avea obligația prevăzută de art. 25 alin. 2 din lege, respectiv, de a se prezenta, în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, înainte de împlinirea termenului de 5 ani prevăzut la alin. (1) la structura de poliție competentă în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul sau reședința cu armele înscrise în permis, precum și cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Recurentul reclamant nu s-a prezentat la IPJ C. - Serviciul Arme, explozivi și substanțe periculoase, anterior datei de 23.09.2013, ci la datele de 18.10.2013 și respectiv 21.10.2013, astfel cum rezultă din raportul nr._ din 15.11.2013, astfel încât, toate susținerile reclamantului, în sensul că s-a prezentat la IPJ C. - Serviciul Arme, explozivi și substanțe periculoase, la data de 04.10.2013, nu sunt susținute prin probatoriul administrat în cauză, cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond, neputând fi reținută nici apărarea recurentului, în sensul că neîndeplinirea obligației prevăzută de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 295/2004 s-a datorat unui caz medical, având în vedere că din documentația medicală depusă la dosar rezultă că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la organele de poliție până la data de 03.10.2013, iar ulterior acestei date până la data de 18.10.2013, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor legale susmenționate.
Față de aceste aspecte de fapt, legal și temeinic instanța de fond a constatat că pârâtul, prin decizia contestată a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată, situație față de care, a dispus în consecință, având în vedere și dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. d din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată, potrivit cu care „(1)Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații:…d)nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilității permisului de armă;”, Tribunalul apreciază ca fiind legală dispoziția nr._/30.10.2014 emisă de IPJ C. - Serviciul Arme, explozivi și substanțe periculoase, acțiunea reclamantului fiind respinsă.
Pentru toate considerentele sus expuse, susținerile din recurs concretizate în motivele de recurs nu pot fi avute în vedere, deoarece față de dispozițiile legale sus reproduse și corect reținute de instanța de fond, demersul din 04.10.2013 al reclamantului se situează după data la care expira valabilitatea permisului de port armă, 23.09.2013 recurentul având obligația solicitării prelungirii actului înainte de acest termen, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul reclamant S. V. cu domiciliul în C., ., ., . împotriva Sentinței civile nr. 2555/06.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL ARME EXPLOZIVI SUBSTANȚE PERICULOASE, cu sediul în C., .-106, J. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 Aprilie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, A. P. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.Fond. C.Moțârlichie
Red.dec.jud.A.P./16.06.2015
Tehnored. Gref.C.M./16.06.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 405/2015.... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 86/2015.... → |
|---|
