Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 1418/36/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3/CA
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Grefier - I. P.
Pe rol, judecarea – după casare – a acțiunii în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantul B. T. – cu domiciliul în Tulcea, ., bloc1, ., ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE – cu sediul în București, ..15, sector 1, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamantul B. T. personal și asistat de avocat S. S. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind pârâta
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. din Codul de procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de instanță (2 exemplare),iar reclamantul a depus declarația notarială a numitei C. V. autentificată de notarul public M. P. sub nr.2720/22.12.2014 (2 exemplare).
Curtea comunică avocatului reclamantului copia înscrisurilor depuse de către pârâtă.
Avocatul reclamantului învederează că reclamantul a fost învinuit de fals în declarații și în acest sens a fost audiată martora C. E.; nu are copia declarației dată de aceasta în fața organelor penale, însă aceleași lucruri din această declarație le-a afirmat și în declarația notarială depusă la dosar. De altfel în Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale față de reclamant depusă în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se menționează depoziția martori C. E..
Întrebată fiind care este relevanța în cauză a Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, avocatul reclamantului învederează că este un mijloc de probă pentru a demonstra susținerile din acțiunea dedusă judecății.
Mai arată că față de înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, nu mai insistă în motivul invocat în acțiune privitor la nerespectarea procedurilor legale privind repartizarea aleatorie lucrării la inspectorul de integritate.
În referire la al doilea motiv de casare reținut de instanța de control judiciar, referitoare la stabilirea de către judecătorul fondului dacă există stare de incompatibilitate a reclamantului în raport de mențiunile înregistrate la Registrul comerțului, dar și de demisia reclamantului din funcția de administrator al societății Dobrogea Gaz SRL Tulcea, solicită a se avea în vedere faptul că la momentul validării reclamantului în calitatea de senator, aceasta nu se mai afla în stare de incompatibilitate prevăzută de Legea nr.161/2003, întrucât nu mai avea calitatea de administrator al societății Dobrogea Gaz SRL, dându-și demisia cu un an înainte.
Învederează că reclamantul a și-a depus cererea de demisie atât la societate, care nu mai avea activitate, cât și la acționarul majoritar . și (care avea activitate) unde a fost înregistrată sub nr.641/10.12.2007.
Mai arată că demisia este un act unilateral de voință, independent de oricare acte ulterioare care să-i valideze opțiunea demisionarului, și își produce efectele în momentul în care a ajuns la cunoștința celeilalte persoane.
Faptul că asociatul majoritar al . nu a făcut demersurile necesare pentru înregistrarea renunțării reclamantului la funcția de administrator al societății nu poate fi reținută ca fiind culpa reclamantului.
Întrebat fiind de către instanță, dacă reclamantul în calitatea sa de asociat nu avea posibilitatea inițierii acestor demersuri la Oficiul registrului comerțului, avocatul reclamantului învederează că societatea respectivă nu mai avea activitate, ea exista numai pe hârtie; imposibilitatea adoptării hotărârii de modificare a actului constitutiv cu privire la schimbarea administratorului societății s-a datorat pasivității acționarului majoritar, reclamantul, fiind acționar minoritar neputând face nimic în acest sens. De altfel, astfel cum a dovedit cu înscrisuri depuse la dosar, . a fost dizolvată din oficiu, sediul expirând tot din pasivitatea aceluiași asociat majoritar.
Pentru cele expuse, solicită admiterea a acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea raportului de evaluare nr._/G/II/25.11.2011 întocmit de pârâtă prin care s-a constatat că reclamantul s-ar afla în stare de incompatibilitate.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată pe această cale.
Curtea apreciază că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Prin cererea adresată Curții de Apel C. la data de 15.12.2011 și înregistrată sub nr._ reclamantul B. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr._/G/II/25.11.2011 întocmit de pârâtă prin care aceasta a constatat că, începând cu data de 19.12.2008 și până în prezent, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut simultan atât funcția de senator în Parlamentul României cât și pe aceea de administrator la ..
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că raportul de evaluare a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art.9, art.13 alin.1 și art.14, 20 alin.1, art.21 alin.1 și 4 din Legea nr.176/2010, pentru că nu a fost informat despre începerea procedurii de cercetare, în condițiile în care invitațiile din 21 octombrie 2011 și, respectiv din 19 noiembrie 2011 pentru prezentarea unui punct de vedere au fost returnate de expeditor, nefiind confirmată primirea.
Sub aspect procedural a susținut reclamantul că au fost încălcate prevederile referitoare la repartizarea cauzei la inspectorul de integritate.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că raportul de evaluare întocmit de pârâtă este nelegal întrucât la data începerii mandatului de senator în Parlamentul României – 19.12.2008, încetase calitatea sa de administrator la . Tulcea, ca urmare a cererii de demisie înaintată la data de 10 decembrie 2007. Astfel, calitatea sa de administrator la . încetase la 01.01.2008 prin înaintarea cererii de demisie din funcția de administrator, la 10.12.2007, atât către ., dar și asociatului majoritar . și înregistrată sub nr.641/10.12.2007.
Reclamantul a învederat că și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr.176/2003, renunțând la una din calitățile incompatibile, iar lipsa mențiunii la Oficiul Registrului Comerțului despre încetarea calității de administrator nu se datorează culpei sale, fiind consecința atitudinii asociatului majoritar al societății care nu a comunicat modificarea adusă actului constitutiv al societății, în conformitate cu dispozițiile art.192 din legea nr.31/1990.
A mai arătat că, potrivit art.5 din Legea nr.26/1990, înregistrarea mențiunilor se realizează în scop de publicitate pentru opozabilitatea terților și nu pentru valabilitate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca nefondată și a depus, în fotocopie, documentația care a stat la baza emiterii actului contestat.
2.Prin Sentința civilă nr.473/Ca/22.10.2012 Curtea de Apel C. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiuneaformulată de reclamant ca nefondată.
3.Înalta Curte de Casație și Justiție - prin Decizia civilă nr.2738/11.06.2014 - a admis recursul, a casat sentința civilă nr.473/CA/22.10.2012 a Curții de Apel C. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a apreciat că prima instanță a omis să se pronunțe asupra motivului de nelegalitate invocat pentru nerespectarea dispozițiilor art.9 alin.1 și art.13 alin.1 din Legea nr.176/2010 privind repartizarea cauzei la inspectorul de integritate în mod aleatoriu prin sistem electronic și de asemenea, nu au fost stabilite pe deplin împrejurările de fapt avute în vedere ca elemente ale unei stări de incompatibilitate, în sensul dispozițiilor art.82 alin. 1 lit. a din Legea nr.161/2003 și art.15 alin. 1 lit. a din Legea nr.96/2006; instanța de fond nu a examinat legalitatea raportului de evaluare nr._/G/II/25.11.2011 și față de cel de-al doilea motiv invocat prin acțiunea în anulare cu privire la nerespectarea procedurii prevăzute de art.9 alin.1 și art.13 alin.1 din Legea nr.176/2010 pentru repartizarea aleatorie a cauzei la inspectorul de integritate, în sistem electronic.
A dispus instanța de control judiciar că, în rejudecarea cauzei, se va verifica dacă au fost îndeplinite aceste cerințe legale și dacă, prin modul de repartizare a cauzei la inspectorul de integritate, au fost asigurate garanțiile procedurale pentru dreptul la apărare al persoanei evaluate.
S-a apreciat că soluția de casare a hotărârii atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță se impune și pentru că judecătorul fondului a stabilit existența stării de incompatibilitate a reclamantului numai în raport cu mențiunile înregistrate la Oficiul Registrului comerțului în perioada supusă evaluării, deși față de efectele produse de acestea cu privire la opozabilitatea actelor juridice în raport cu terții, trebuia avut în vedere că, starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr.161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată.
Din acest motiv, a constatat că în primul ciclu procesual nu a fost verificată susținerea reclamantului că actul său de demisie a produs efecte juridice, în sensul încetării calității sale de administrator al S.C. „Dobrogea Gaz" S.R.L. Tulcea de la data de 01 ianuarie 2008, anterior datei de 19 decembrie 2008, la care Senatul României i-a validat prin hotărârea nr.68 mandatul de senator.
4.După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 09.09.2014 sub nr._ *.
Cauza a fosttrimisă completului de judecată inițial investit (C6 Fond) în conformitate cu dispozițiile art.99 pct.6 din Hotărârea C.S.M. nr.387/2005 și, urmare a admiterii cererii de abținere a judecătorului din compunerea completului C6F cauza a fost repartizată aleatoriu potrivit disp. art.98 (1) din Regulamentul de Ordine interioară a instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr.387/2005, revenind completului C3F.
Ulterior, urmare detașării judecătorului din compunerea completului de judecată C3F, s-a procedat la repartizarea ciclică a dosarelor repartizate acestui complet, cauza revenind completului de judecată C4 Fond.
În al doilea ciclu procesual, avându-se în vedere motivele pentru care s-a dispus casarea primei hotărâri, instanța a dispus, cu adresă, pârâtei să depună la dosar dovezi care să ateste repartizarea aleatorie a lucrării la primul inspector de integritate (B. B.), și modalitatea în care a fost desemnat cel de-al doilea inspector de integritate (M. M. G.).
Pârâta s-a conformat dispozițiilor instanței, depunând la dosarul cauzei înscrisurile solicitate, și anume: Declarația de independență și imparțialitate a inspectorului de integritate B. B. M.; Raportul de repartizare aleatorie nr._/G/II/10.03.2011 a lucrării nr._/A/II/17.11.2010 privind pe B. T.; Solicitare motivată a inspectorului de integritate B. B. M. prin care solicită redistribuirea lucrării nr._/A/II/17.11.2010 ca urmare a încetării raporturilor de serviciu; Raport de repartizare aleatorie nr._/G/II/06.10.2014 ora 04:01:04 a lucrării nr._/A/II/17.11.2010 inspectorului de integritate M. M..
Față de înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, reclamantul a arătat că nu mai înțelege să susțină motivul de nelegalitate invocat pentru nerespectarea dispozițiilor art.9 al.1 și 13 al.1 din Legea nr. 176/2010.
Examinând cererea prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost ales în calitate de senator la data de 30.11.2008, mandatul său fiind validat prin Hotărârea nr.68/19.12.2008 a Senatului României.
Prin raportul de evaluare nr._/G/II/25.11.2011 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate s-a reținut că în perioada 19.12.2008 și până în prezent reclamantul se află în stare se incompatibilitate deoarece deține, concomitent, atât calitatea de senator în Parlamentul României cât și funcția de administrator la ., identificându-se, astfel, elementele existenței unei incompatibilități prin nerespectarea prevederilor art.82 al.1 lit.a din Legea nr.161/2003 și ale art.16 al.1 lit.a din Legea nr.96/2006.
S-a avut în vedere la reținerea stării de incompatibilitate relațiile furnizate de ORC potrivit cărora reclamantul figurează în calitate de administrator al . pentru perioada 16.05._11 (când s-a numit lichidatorul judiciar, societatea fiind dizolvată prin Sentința civilă nr. 334/21.10.2010 a Tribunalului Tulcea).
În conformitate cu dispozițiile art.82 din Legea nr. 161/2003
(1) Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu:
a)funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice;
De asemenea, aceeași interdicție se regăsește în art.16 din Legea nr.96/2006, care stipulează:
(2) Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu:
a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare/reasigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice;
Dispozițiile art.83 din Legea nr. 161/2003 prevăd, de asemenea, că:
(1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în vigoare a prezentului titlu se află în una dintre incompatibilitățile prevăzute de art. 81 și 82 va informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte.
(2) În termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de parlamentar și funcția care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcții.
(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă starea de incompatibilitate continuă să existe, deputatul sau senatorul este considerat demisionat din funcția de deputat sau de senator. Demisia se aduce la cunoștința Camerei din care face parte parlamentarul. Hotărârea Camerei prin care se constată demisia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate Curtea apreciază că legiuitorul a înțeles ca, atât încetarea stării de incompatibilitate cât și cea de calitate de deputat sau senator, să fie consecința unei demisii.
Cu privire la funcția de administrator al ., reclamantul susține că nu mai deține această calitate începând cu 01.01.2008, întrucât și-a dat demisia, cererea sa fiind adresată atât . cât și asociatului majoritar al acesteia ..
În speță, din probele administrate a rezultat că reclamantul deținea funcția de administrator al ., fiind desemnat alături de alte persoane, prin actul constitutiv al societății. La data de 10.12.2007 reclamantul a comunicat societății cererea sa de demisie din funcția de administrator, fără însă ca aceasta să îndeplinească formalitățile de publicitate prevăzute de Legea nr.26/1990.
De asemenea, reclamantul a comunicat cererea sa de demisie și acționarului majoritar ., fiind înregistrată sub nr.641/10.12.2007.
Curtea constată că, față de particularitățile litigiului, reclamantul nu a încălcat dispozițiile legale care atrag starea de incompatibilitate a calității sale de senator deoarece neînregistrarea mențiunilor în Registrul Comerțului și publicitatea în Monitorul Oficial, conform art.5 al.2 din Legea nr.26/1990 are drept consecință inopozabilitatea față de terți a încetării funcției de administrator, nicidecum ineficiența demisiei în raport cu societatea.
Datorită rolului pe care îl au într-o societate comercială, Legea nr.31/1990 instituie pentru administratori un regim juridic special care se referă la: condițiile de numire în funcție; desemnarea administratorului; durata funcției; publicitatea numirii administratorului; natura juridică a funcției de administrator, obligațiile și puterile acestui; încetarea funcției de administrator
Art.72 din Legea nr. 31/1990 dispune: „obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și cele special prevăzute în această lege”. Din norma legală citată rezultă că raporturile din administrator și societate sunt deopotrivă de natură legală cât și contractuală, respectiv raporturi reglementate de dispozițiile Codului civil, potrivit cărora contractul de mandat este un contract sinalagmatic, bilateral, nefiind supus unor norme de solemnitate pentru validitatea acestuia.
Actele juridice încheiate în limitele legii și ale prevederilor actului constitutiv de către administratori în numele și pe seama societății angajează societatea în raporturile cu terții, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate (art. 55).
Prin excepție, acest efect nu se produce în cazul în care societatea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea obiectului de activitate ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective.
Având în vedere faptul că în accepțiunea legii societăților comerciale, funcția de administrator se exercită raportat direct la dispozițiile referitoare la contractul de mandat, încetarea acesteia urmează a se produce în aceleași condiții ca și încetarea contractului de mandat.
Încetarea funcției de administrator poate interveni pentru motive ce țin de voința societății (revocarea), de persoana administratorului (renunțarea la mandate, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societății).
Încetarea funcției de administrator prin renunțarea ori demisia acestuia se bazează pe principiul libertății de voință a persoanei administratorului, precum și pe acela al simetriei, fiind firesc ca renunțarea să constituie privilegiul absolut al administratorului, așa cum revocarea este ad nutum și reprezintă privilegiul exclusiv al societății comerciale.
De reținut este faptul că, în toate cazurile de încetare a funcției administratorului, trebuie îndeplinite formalitățile de publicitate, ca și în cazul numirii în funcție sub sancțiunea inopozabilității față de terți a încetării funcției, însă raporturile cu societatea încetează urmare cererii de demisie.
Curtea apreciază că pârâta a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr.26/1990 și ale celorlalte dispoziții din această lege, reținând strict doar aspectele ce țin de înregistrarea mențiunilor la Registrul Comerțului, omițând că efectele demisiei sunt diferite atunci când este vorba de părțile din contractul de mandat, respectiv reclamantul și societatea la care deținea funcția de administrator.
Demisia a produs efecte juridice, în sensul încetării funcției de administrator al S.C. „Dobrogea Gaz" S.R.L. Tulcea de la data de 01 ianuarie 2008, anterior datei de 19 decembrie 2008 la care Senatul României i-a validat prin hotărârea nr.68 mandatul de senator.
În raport de cele expuse anterior, Curtea constatând că actul administrativ contestat a fost întocmit cu nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la existența stării de incompatibilitate, deoarece reclamantul a nu a deținut, concomitent, ambele calități în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 va admite acțiunea și va anula Raportul de evaluare nr._/G/II/25.11._ întocmi de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cerereaformulată de reclamantul B. T. – cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE – cu sediul în București, ..15, sector 1, având ca obiect contestație act administrativ.
Anulează Raportul de evaluare nr._/G/II/25.11._ întocmi de pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2015.
Președinte, N. C. | ||
Grefier, I. P. |
Red.hot. jud. N.C
4 ex/14.02.2015
Emis 2 .>
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 158/2015. Curtea... → |
|---|
