Anulare act administrativ. Decizia nr. 80/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 9541/118/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 80 CA
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. P.
Judecător N. S.
Judecător R. M.
Grefier N. L.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantul B. G. – cu domiciliul în Constanta, ..43, ., jud.Constanta, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D.G.R.F.P. GALATI - ADMINISTRAȚIA JUDETEANA A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA – cu sediul in Constanta, ., nr.18, jud.Constanta, și C. DE A. DE SĂNĂTATE C. – cu sediul în C., ., jud.C., împotriva sentinței civile nr. 1659/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin actiunea promovata si înregistrată la data de 08.11.2013 pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal, sub nr._ /2012, reclamantul B. G., in contradictoriu cu paratele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati si Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta, a solicitat instantei, ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispună:
- anularea Deciziei nr.385/11.10.2013, apreciata ca nelegala si netemeinică;
- anularea Deciziei de impunere anuala nr._/31.05.2012, apreciata ca nelegala si netemeinică;
-suspendarea executarii Deciziei de impunere anuala nr._/31.05.2012;
Prin sentința civilă nr. 1659/10.06.2014 Tribunalul C. a respins acțiunea promovata de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâtele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati și D. Galati - Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Constanta ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul B. G. solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 488 pct.1 alin.8 Cod procedură civilă, casarea hotărârii, cu consecința admiterii acțiunii.
Față de dispoziția instanței de fond, recurentul invocă în apărare neconstituționalitatea prevederilor art. V alin.1 din OUG nr. 125/2011 cu referire la Codul fiscal, prevederi raportate la cele conținute în art. 115 alin.4, art. 73 alin.1 și 3, lit.p) din Constituția României.
În urma solicitării instanței, recurentul a făcut precizări în sensul că invocă neconstituționalitatea prevederilor OUG 125/2011, a OUG nr. 117/2010 și art. 2962 – 29620 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel:
OUG nr. 125/2011:
- art. I punctele 1 privind alin.2 pct.a) și b) și respectiv pct.3 privind art.53;
- pct.36 privind introducerea art. 622 alin.3 și 4;
- pct. 44 privind art. 82 alin. 2-5;
- pct. 87 privind titlul IX, cap.I – art. 2962 – 29610;
- pct.92 privind art. 2965 alin.2;
- pct. 109 privind introducerea cap.II și III referitor la art. 29621, 29622, 29624 alin. 1-6, alin.1, lit.d);
- art. 29625 alin. 1-6, art. 29627 – 32;
- art. V alin.1 și alin.6, art. IX.
Astfel, susține reclamantul, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927/23.12.2003, cu modificările și completările ulterioare au fost modificate articolele menționate care au legătură cu impozitul denumit „contribuție socială”, „plată anticipată”, penalități și dobânzi la impozite nedatorate.
Având în vedere unele modificări privitor la contribuții sociale se invocă de recurent și neconstituționalitatea prevederilor OUG nr. 117/23.12.2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 891/30.12.2010, respectiv art. I, pct.1 referitor la art. 1, alin.1, pct.20 referitor la art. 53; pct. 33 referitor la art. 82 alin.2,3, și 5, pct.99 referitor la titlul IX.
Pârâta legal citată nu și-a exprimat punctul de vedere privind excepțiile de neconstituționalitate.
Curtea urmează a examina cu prioritate excepția care în realitate, motivele pe care se întemeiază privesc aplicabilitatea legii și nicidecum o atingere adusă unui principiu constituțional.
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Potrivit art. 146 lit.d) teza întâi din Constituție, „instanța de contencios, constituțional, hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial”.
Din interpretarea legico-juridică a prevederilor art. 29 alin.(1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebui îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
Norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituționalitate printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite aceste cerințe și vizează dispoziții din Codul fiscal în legătură cu care Curtea Constituțională nu a pronunțat o decizie prin care să fi constatat neconstituționalitatea textelor vizate de reclamant.
În ceea ce privește legătura dintre excepția invocată și cauza dedusă judecății, Curtea de Apel C. apreciază că, condiția de admisibilitate care trebuie îndeplinită în vederea sesizării Curții Constituționale este ca legea invocată să aibă legătură cu soluționarea litigiului.
În mod constant Curtea Constituțională, în aplicarea și interpretarea unor texte legale a stabilit că în procedura excepției de neconstituționalitate sunt inadmisibile acele excepții care în fapt se referă la modul de aplicare a legii și nu la conținutul textelor de lege criticate. Ori, aspectele invocate de reclamant sunt probleme care revin în competența instanței de judecată (ex: decizia nr. 1140/4.12.2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 31/15.01.2008, decizia nr. 765/24.06.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 538/16.07.2008, decizia nr. 463/4.12.2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 43/19.01.2004).
Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepțiilor invocate de reclamant în cauza de față, Curtea constată că este vorba de o interpretare a unor dispoziții legale, unele fiind incluse în Codul fiscal sau nu au legătură cu pricina. Totodată, acestea nu sunt în contradicție cu dispozițiile constituționale.
Prin urmare, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, se va sesiza Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Recursul este nefondat.
În esență, reclamantul arată că prin aplicarea de dobânzi, penalități și majorări la o taxă denumită „contribuție” sau Plată anticipată” încalcă principiul unicității taxei, reglementat de Codul fiscal, că această contribuție la C. de sănătate este un impozit pe venit și nu este impusă în baza unei singure condiții, respectiv aceea de a realiza venit. Pentru a fi imputate aceste sume nu este necesară încheierea unui contract comercial cu C. de sănătate, nu este necesar acordul asiguratului care dorește sau nu să beneficieze de aceste asigurări.
Motivația instanței de fond față de lipsa contractului încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate este greșită deoarece se pretinde faptul că orice cetățean român dobândește calitatea de asigurat în baza legii.
Astfel, susține reclamantul, în lipsa acestui contract nu se poate pune problema aplicării prevederilor art. 257 alin.2 și 3 din Legea nr. 95/2006. Nefiind încheiat un contract cu C.N.S.S. nu pot fi pretinse sume accesorii.
Instanța de fond, încalcă principiul disponibilității și îl transformă pe reclamant într-un plătitor impozitat, încălcând astfel dispozițiile legale.
Pe de altă parte în lipsa unui contract de asigurare de sănătate nu sunt aplicabile nici prevederile art. 83 alin.4 din Codul de procedură fiscală sau art. 80 alin.4 din Normele metodologice de aplicare a acestui cod, aprobat prin HG nr. 1050/2004.
De asemenea, potrivi art. 87 alin.1 din Codul de procedură fiscală, decizia de impunere trebuie să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin.2 și categoria de impozit, taxa, contribuția sau altă sumă datorată precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozitată dar în baza unei declarații a contribuabilului.
În aceste condiții, decizia de impunere este lovită de nulitate.
Analizând toate probele administrate în cauză, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Astfel, problema litigioasă în cauza de față constă în a se stabili dacă o persoană care are cetățenia română și domiciliul în țară și care desfășoară o activitate independentă din care obține venituri, are obligația de a plăti contribuția de sănătate la nivelul venitului realizat, în temeiul dispozițiilor legale în materia asigurărilor sociale de sănătate din România ( în forma în vigoare la momentul stabilit de pârâtă ), fără a avea încheiat un contract de asigurare în acest sens.
Astfel, potrivit prevederilor art. 208 alin. 3 din Legea nr.95/2006, “Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar..”, conform art.208 alin. 3 lit. b) și e), “Asigurările sociale de sănătate … se realizează pe baza următoarelor principii: b) solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor; e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate”, iar potrivit art.208 alin. 6 din același act normativ, “Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate”.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 211 alin. 1, “Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, …”.
În plus, conform art.215 din Legea nr.95/2006, (1) “Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente”.
Art. 257 alin. 1 și 2 lit. b) arată că „(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: b.) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
Potrivit art. 259 alin. 4, “Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5% “, iar conform art. 261, (1) “Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală”.
Interpretând coroborat toate aceste dispoziții din legea specială, rezultă că persoana care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit are obligația de a plăti contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate, calitatea de persoană asigurată nefiind condiționată de încheierea prealabilă, în formă scrisă, a unui contract de asigurare, această obligație născându-se în virtutea legii.
Faptul că legea privind reforma în sistemul sănătății face distincție între persoanele asigurate și cele neasigurate, nu înseamnă că recunoaște dreptul oricărei persoane, cetățean român cu domiciliul în țară, care nu este exceptat în mod expres de actul normativ ( art.213 ), de a alege între a plăti sau nu contribuția de asigurare socială de sănătate, în funcție de încheierea sau nu a unui contract de asigurare, distincția vizând numai pachetul de servicii de sănătate de care o persoană, asigurată sau neasigurată, poate beneficia.
Nici excepția nulității deciziei de impunere nu poate fi primită de instanța de recurs, deoarece decizia prin conținutul ei cuprinde toate elementele esențiale prevăzute de textele de lege invocate.
Cu privire la pârâta Casa de Asigurări de Sănătate C., instanța de fond în mod legal, prin încheierea din 10.06.2014 în raport de prevederile art. 204 alin.3 Cod procedură civilă a respins cererea de completare a acțiunii formulate de reclamant ca tardiv formulată.
Față de cele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin.(1) Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.29 din Legea nr.47/1992, sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a următoarelor prevederi din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal:
- art.2 alin.2 lit.a și b;
- art.53 alin.1;
- art.622 alin.3 și 4;
- art.82 alin.2, 3 și 5;
- art.29621 alin.1 lit.d;
- art.29622 alin.1 și 2;
- art.29624 alin.1, 2, 3 și 4;
- art.29625 alin.1, 2, 3, 4, 5 și 6.
Respinge recursul declarat de reclamantul B. G. – cu domiciliul în Constanta, ..43, ., jud.Constanta, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D.G.R.F.P. GALATI - ADMINISTRAȚIA JUDETEANA A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA – cu sediul in Constanta, ., nr.18, jud.Constanta, și C. DE A. DE SĂNĂTATE C. – cu sediul în C., ., jud.C., împotriva sentinței civile nr. 1659/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2015.
Președinte, R. P. | Judecător, N. S. | Judecător, R. M. |
Grefier, N. L. |
Jud.fond.D.R.C.
Red.dec.jud. N.S./10.03.2015
Tehnored.gref.NL/5 ex./11.03.2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
.
DOSAR NR._
Către,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat sub numărul mai sus menționat recursul declarat de reclamantul B. G. – cu domiciliul în Constanta, ..43, ., jud.Constanta, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D.G.R.F.P. GALATI - ADMINISTRAȚIA JUDETEANA A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA – cu sediul in Constanta, ., nr.18, jud.Constanta, și C. DE A. DE SĂNĂTATE C. – cu sediul în C., ., jud.C., împotriva sentinței civile nr. 1659/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În această cauză recurentul reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal:
- art.2 alin.2 lit.a și b;
- art.53 alin.1;
- art.622 alin.3 și 4;
- art.82 alin.2, 3 și 5;
- art.29621 alin.1 lit.d;
- art.29622 alin.1 și 2;
- art.29624 alin.1, 2, 3 și 4;
- art.29625 alin.1, 2, 3, 4, 5 și 6.
În conformitate cu dispozițiile deciziei civile nr. 80/26.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel C., vă înaintăm în copie certificată excepția de neconstituționalitate invocată la care este anexată cererea de chemare în judecată, cererea de recurs, întâmpinarea depusă în recurs și decizia civilă nr. 80/26.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel C..
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
R. P. N. L.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 158/2015. Curtea... | Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... → |
|---|
