Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 553/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.64/CA
Ședința publică de la 26 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. C.
Judecător G. P.
Grefier L. B.
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI TULCEA, sector 1, București, .. 22-24, împotriva sentinței civile nr.1603 din 16.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A.N.A.F - D.G.R.F.P G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . Bis, județ Tulcea, având ca obiect litigii C. de C. (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă consilier juridic L. D., în baza delegației nr.1061/7.11.2014, și intimata reclamantă reprezentată de consilier juridic D. L. V., în baza delegației nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul de procedură civilă.
Recursul este motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentanții părților prezenți astăzi în instanță arată că nu au alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic L. D. pentru recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și a se constata că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.7, pct.8 și ale art.3041 cod procedură civilă. Prin hotărârea pronunțată, deși a reținut că există abaterea constatată de către Camera de C. a Județului Tulcea, iar contestatoarea nu a putut prezenta nicio justificare pentru a înlătura culpa sa în neîndeplinirea demersurilor legale pentru recuperarea debitelor societății aflată în procedura insolvenței, instanța de fond a constatat că dreptul de a mai recupera prejudiciul este un drept iluzoriu, fiind paralizat de împlinirea termenului de prescripție,reclamanta fiind în imposibilitate de a mai pune în aplicare măsura dispusă prin actul administrativ contestat.
În ceea ce privește măsura relativă la recuperarea prejudiciului, este de evidențiat faptul că aceasta a fost dispusă în considerarea prevederilor referitoare la termenul de prescripție extinctivă, aplicabil în situația în care erau îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile a persoanelor cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea.
Totodată, prescrierea dreptului de a cere plata creanțelor ca urmare a neînscrierii la masa credală a reprezentat o împrejurare de natură a crea un prejudiciu asupra patrimoniului entității verificate și implicit asupra fondurilor publice gestionate de către reclamantă.
În speță nu s-a demonstrat că celelalte măsuri prevăzute la pct. II ale Deciziei nr. 10/2011 ar fi fost nelegale, iar instanța de judecată nu a motivat hotărârea atacată în legătură cu aceasta, este evident că anularea lor este vădit nelegală.
Prin măsurile dispuse, Camera de C. a Județului Tulcea a stabilit ca entitatea verificată să procedeze la identificarea cauzelor și împrejurărilor care au condus la neluarea măsurilor de recuperare a creanțelor, precum și la stabilirea unor proceduri care să permită comunicarea în timp a informațiilor legate de deschiderea procedurii insolvenței, necesare înscrierii la masa credală, astfel încât să nu mai apară situații în care s-ar ajunge la nerecuperarea creanțelor de la agenți economisi aflați în insolvență sau în faliment.
În speță, potrivit deficiențelor constatate în Raportul de control nr. 1134/25.03.2011, urmare a verificărilor efectuate în perioada 10.01._11, pe baza documentelor, situațiilor și informațiilor puse la dispoziție de entitatea verificată, s-a stabilit că entitatea verificată nu a uzitat în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârilor de insolvență, faliment și data radierii de prerogativele conferite de lege în vederea recuperării creanțelor bugetare, prin înscrierea la masa credală în termenul prevăzut de lege.
Instanța de fond în mod greșit a considerat că momentul de început al curgerii termenului de prescripție este 17.11.2006, în condițiile în care această dată a fost considerată ca reprezentând termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei.
În cauză, apreciază recurenta că termenul de prescripție prevăzut de art.85 alin.3 din Legea nr.188/1999 curge de la un moment diferit, stabilit prin raportare la data limită până la care entitatea verificată ar fi avut posibilitatea de a-și recupera creanțele de la debitorul ..
Intimata a manifestat pasivitate la aplicarea prevederilor legii nr. 85/2006, în sensul că nu a procedat la îndeplinirea obligațiilor de înscriere la masa credală a lui ., contribuabil în prezenta cauză. Ori, în anul 2011, în mod corect s-a constat că avea posibilitatea de a se înscrie la masa credală. În 2011 puteau fi duse la îndeplinire măsurile dispuse de C. de C. în sensul de a se verifica și a se stabili cauzele care au condus la neîndeplinirea obligațiilor.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei și menținerea actelor contestate ca fiind legale și temeinice.
Consilier juridic D. L. V. având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală având în vedere că s-a îndeplinit termenul de prescripție. La dosar au fost depuse documente din care a reieșit clar că nu a fost recuperat nici un prejudiciu nici de lichidator și nici de executorul judecătoresc. Mai mult decât atât, C. de C. a reținut în documentele pe care le-a întocmit suma de 72.958 lei ca prejudiciu în sarcina intimatei, însă, în mod greșit, a calculat această sumă de la data deschiderii procedurii falimentului, nu de la data intrării în insolvență. Intimata nu a cunoscut despre deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei . pentru că nu a fost notificată. A luat cunoștință de deschiderea procedurii falimentului odată cu controlul Curții de C.. În 2006 nu exista Buletinul de Insolvență. A făcut corespondență cu lichidatorul care recunoaște că nu a fost notificat la deschiderea procedurii falimentului.
În replică, reprezentantul recurentei arată că prin măsura Curții de C. s-a dispus a se analiza mai multe obligații: să analizeze cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a .; să se dispună măsuri prin care să se stabilească întinderea prejudiciului, paguba respectivă și beneficiul realizat ca urmare a acțiunii de înscriere la masa credală în cauza de față, și să se stabilească și să comunice în timp util a informaților de deschidere a procedurii insolvenței. Ori din acel moment entitatea verificată avea cunoștințe despre problemele financiare ale ..
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamanta A.J.F.P. Tulcea a solicitat anularea Încheierii nr. II/26 din 13.07.2011 emisă de C. de C. a României Departamentul II - Comisia de soluționare contestații și a punctului II al Deciziei nr. 10/2011 a Camerei de C. a Județului Tulcea.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Încheierea nr. II/26 din 13.07.2011 emisă de C. de C. a României - Departamentul II - Comisia de soluționare contestații nu a analizat contestația formulată de A.J.F.P. Tulcea împotriva Deciziei nr. 10/2011 emisă de Camera de C. Tulcea în ceea ce privește imposibilitatea angajării răspunderii civile având în vedere dispozițiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Astfel, răspunderea civilă a funcționarilor publici se poate angaja limitativ potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999 pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Se mai învederează că potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 ,,Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”, ori de la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv a falimentului și implicit data posibilității înscrierii la masa credală (și implicit a săvârșirii abaterii) a trecut o perioada mai mare de 3 ani, sens în care dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 10/2011 emisă de Camera de C. Tulcea nu mai pot fi aplicate.
De asemenea, pentru a fi considerat că a fost prejudiciat bugetul de stat, trebuia ca suma respectiva să facă parte din categoria fondurilor publice sau a patrimoniului public ori suma de 72.958 lei este obligația fiscală a societății ., iar pentru a stabili întinderea unui eventual prejudiciu creat bugetului de stat, acesta trebuie să fie material, efectiv, direct, real, cert și actual „per a contrario", orice alt prejudiciu nematerial, viitor, indirect, incert, nedeterminabil, nu antrenează răspunderea materială.
Se mai arată că potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 4 din Legea nr. 324 din 20 octombrie 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii după articolul VIII se introduce un nou articol, articolul IX, cu următorul cuprins: "Pe perioada cât își desfășoară activitatea, persoanele care ocupă sau care au ocupat funcții de demnitate publică, înalții funcționari publici, funcționarii și personalul contractual din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial, nu răspund civil sau penal, după caz, decât dacă instanțele judecătorești stabilesc îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceștia cu vinovăție, constând în culpa gravă sau grava neglijență, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor ce le revin.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. și a H.G. nr. 130/2010.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar în copie, următoarele înscrisuri: Încheierea nr. II/26 din 13.07.2011 emisă de C. de C. a României - Departamentul II - Comisia de soluționare contestații; contestația depusă de A.J.F.P. Tulcea împotriva Deciziei nr.10/2011; Decizia nr. 10/2011 emisă de Camera de C. Tulcea.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.1603/16.09.2014, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulata de Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea, în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., în contradictoriu cu C. de C. a României și a dispus anularea Încheierii nr. II/26 din 13.07.2011 și a punctului II al Deciziei nr. 10/2011, adoptate de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.10/2011 emisă de C. de C. a României – Camera de C. Tulcea, s-a constatat că organele fiscale, prin biroul juridic din cadrul A.J.F.P. Tulcea, nu au inițiat nicio măsura pentru înscrierea la masa credală în vederea recuperării debitelor datorate de .. în perioada scursă de la data deschiderii procedurii de insolvență, prin sentința civilă nr. 2715/06.10.2006, și până la data dispunerii radierii prin sentința civilă nr. 1610/11.06.2010.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, contestație ce a fost soluționată prin Încheierea nr. II/26 din 13.07.2011, ce face obiectul prezentei cauze.
Primul motiv de nelegalitate vizează lipsa împuternicirilor auditorilor publici externi de a efectua un control extins pentru perioada 2006-2007, astfel că pentru soluționarea acestui motiv instanța are în vedere dispozițiile pct. 107-109 din Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, privind „Extinderea perioadei supuse verificării.”
Astfel, pct. 107 „În situația în care se constată erori/abateri de la legalitate și regularitate și/sau fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, care provin din exercițiile financiare anterioare perioadei verificate și care pot sau nu continua până la zi, controlul se poate extinde și asupra acestora.
108 „În cazul prevăzut la pct. 107, auditorii publici externi întocmesc o notă în care vor formula propunerea de extindere a perioadei supuse verificării, pe care o înregistrează la registratura structurii de specialitate din care fac parte. Directorul direcției din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi va analiza nota întocmită de echipa de control și va solicita avizul șefului departamentului coordonator al acțiunii, în situația în care nu este depășită durata maximă de timp prevăzută în Metodologia de elaborare, modificare și urmărire a realizării programului de activitate a Curții de C. pentru tipul de acțiune respectiv. Această procedură de extindere a perioadei supuse verificării constituie o excepție de la prevederile privind modificarea programului de activitate aprobată prin metodologia menționată anterior.”
109 „Prin excepție de la prevederile pct. 108, în scopul remedierii deficiențelor care pot avea caracter de continuitate, este obligatorie extinderea perioadei supuse verificării, fără a mai fi necesară obținerea avizului șefului departamentului coordonator al acțiunii, dacă pe parcursul acțiunii de control se constată abateri financiar-contabile a căror remediere ulterioară nu mai este posibilă (de exemplu: nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea programului anual de achiziții publice ori privind efectuarea inventarierii patrimoniului, neevidențierea unor bunuri în patrimoniu etc.) sau care se referă la: a) nestabilirea, neevidențierea și neîncasarea la termen a drepturilor de creanță cuvenite entității și bugetelor publice (clienți, dividende, impozite, taxe, contribuții etc.);
b) încălcarea prevederilor legale referitoare la lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli bugetare care au fost angajate în perioade anterioare celei supuse verificării. ”
Se constata astfel că auditorii publici externi puteau extinde verificările în baza delegațiilor inițiale, fără a mai fi necesară propunerea de extindere a perioadei supuse verificării, avizul șefului departamentului sau emiterea unei noi delegații, abaterea constând în neurmărirea și neîncasarea la termen a drepturilor de creanță cuvenite bugetului public prin neînscrierea A.J.F.P. Tulcea la masa credală a debitoarei .., abatere ce se încadrează la pct. 109, lit. a din actul normativ precitat.
Cel de-al doilea motiv de critică adus de contestatoare vizează probele care au fost avute în vedere de intimată în stabilirea situației de fapt, respectiv o . hotărâri judecătorești care nu au fost comunicate niciodată contestatoarei. Acest motiv nu poate fi însușit de instanță din următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 715/06.10.2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii de insolvența în forma generală față de debitoarea .. și s-a fixat termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei la data de 17.11.2006. În temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, această hotărâre a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență, dar și într-un ziar de largă circulație (filele 94-197 dosarul Curții de Apel C.), astfel încât, în temeiul art. 28 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, procedura notificării atât a deschideri procedurii insolvenței, și implicit a termenului înăuntrul căruia creditorii puteau formula cerere de înscriere la masa credală este considerată îndeplinită odată cu publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență. Mai mult decât atât, Societatea Profesionala de Insolvență și Lichidare Judiciară S.C. D. & CO S.R.L. a notificat creditoarei A.J.F.P. Tulcea, cu adresa nr. 2328/13.12.2006, comunicată cu confirmare de primire (filele 212-213) solicitarea de înregistrare a creanței. Faptul că reclamanta a încheiat contractul prin care i s-a permis accesul la produsul informatic „Buletinul procedurilor de insolvență abia în data de 12.10.2007 nu prezintă nicio relevanță, condiția publicității fiind îndeplinită odată cu publicarea în B.P.I., după cum reglementează dispozițiile legale anterior menționate, sancțiunile ce decurg din nerespectarea termenelor stabilite de judecătorul sindic fiind aplicabile tuturor participanților la procedura, indiferent de calitatea lor sau de diligentele depuse pentru a consulta BPI. Cu atât mai mult nu este un motiv pertinent în ceea ce o privește pe contestatoare, care are obligația de a urmări activitatea tuturor societăților, în vederea recuperării la termen a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
În altă ordine de idei, contestatoarea nu poate prezenta nicio justificare pentru a înlătură culpa sa în neîndeplinirea demersurilor legale pentru recuperarea debitelor societății aflate în procedura insolvenței, aceasta luând la cunoștință de starea juridică a contribuabilului, respectiv mențiunea ORC nr._/06.11.2006, dar și mențiunea nr._/07.05.2007, dovadă fiind în acest sens borderoul nr. 11/30.11.2006 primit în data de 07.12.2006, iar cel de-al doilea transmis la nivelul A.J.F.P. Tulcea de către compartimentul de gestiune registru contribuabili monitorizare declarații contribuabili și bilanțuri, pe baza de borderouri cu semnătura de primire (filele 59-66).
Relativ la susținerea potrivit căreia sumele datorate de .. nu fac parte din categoria fondurilor publice sau a patrimoniului public, instanța urmează a avea in vedere dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 92/2003 ce reglementează sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală, respectiv „drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.”
Potrivit alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, „Administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute la art. 1, se îndeplinește potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum și ale altor reglementări date în aplicarea acestora.
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.”
Deci sumele datorate de falită constituie sume datorate bugetului de stat, prejudiciul adus bugetului fiind suma datorată de .. și pentru care A.J.F.P. Tulcea a stat în pasivitate, prin neînscrierea la masa creditorilor cu aceasta datorie, astfel încât apărările contestatoarei nu au nici un temei legal.
Pentru a fi însă aplicabile măsurile dispuse de intimată în cuprinsul actului administrativ contestat, trebuie ca în prealabil să se stabilească existența unui prejudiciu, dar și persoanele care se fac responsabile de încălcarea unor obligații de serviciu și crearea acestui prejudiciu.
Sub aspectul existenței prejudiciului este necontestabil că reclamanta nu a formulat o cerere de înscriere la masa creditorilor cu suma datorata de .. în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar înscrisurile înaintate de părți la dosar, de lichidatorul judiciar și actele dosarului de executare silită deschis la B. V. I. evidențiază faptul ca orice demers de recuperare a debitelor datorate de falita ar fi rămas fără niciun rezultat. Astfel, în lipsa activului, a fost antrenată răspunderea patrimonială a administratorului societății, a fost demarată procedura executării silite potrivit Codului de procedura civilă, executare care a fost perimată, astfel încât niciunul din creditorii falitei nu și-a putut recupera creanța datorată de aceasta.
În acest context, o eventuala înscriere la masa credală a contestatoarei ar fi rămas fără niciun rezultat, sens în care instanța consideră ca A.J.F.P. Tulcea, deși a suferit un prejudiciu prin imposibilitatea de a mai recupera acest debit nu este o consecință directa a inacțiunii sale, ci a unui complex de împrejurări care ar fi făcut imposibila recuperarea debitului în orice condiții.
Relativ la posibilitatea contestatoarei de a recupera acest prejudiciu de la persoanele cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea, instanța constată împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia ”Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”
Momentul de început al curgerii termenului de prescripție este 17 noiembrie 2006, stabilit de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 2715/06.10.2006 ca termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei. Acesta este termenul limită, având în vedere că obligația fiscală a contribuabilului în cuantum de 59.226 lei era anterioară deschiderii procedurii, după cum chiar auditorii externi confirma acest lucru (fila 83 din dosar nr._ ), sumele ulterioare incluzând penalități și majorări. Pe cale de consecința, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 17.11.2009, contestatoarea fiind in imposibilitate de a se mai îndrepta împotriva persoanei răspunzătoare de pretinsul prejudiciu.
Chiar și dacă ne-am raporta la termenul limită pentru întregirea cererii de admitere a creanțelor, respectiv 25.05.2007 stabilit prin sentința civila nr.609/20.04.2007(fila 20 – dosarul Curții de Apel), termenul de prescripție este împlinit și în acest caz.
Trebuie însă avut în vedere ca aceasta creanță a luat naștere anterior deschiderii procedurii insolvenței, astfel încât, după . prin sentința civilă nr. 609/20.04.2007, A.J.F.P. Tulcea nu mai era în termen de a se înscrie in tabelul creditorilor, decăderea acesteia operand în temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Instanța constată astfel că dreptul de a mai recupera prejudiciul este un drept iluzoriu, fiind paralizat de împlinirea termenului de prescripție, reclamanta fiind în imposibilitatea de a mai pune în aplicare măsura dispusă prin actul administrativ contestat.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat recurs C. de C. a României în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.7, pct.8 și ale art.3041 cod procedură civilă.
Prin hotărârea pronunțată, deși a reținut că există abaterea constatată de către Camera de C. a Județului Tulcea, iar contestatoarea nu a putut prezenta nicio justificare pentru a înlătura culpa sa în neîndeplinirea demersurilor legale pentru recuperarea debitelor societății aflată în procedura insolvenței, instanța de fond a constatat că dreptul de a mai recupera prejudiciul este un drept iluzoriu, fiind paralizat de împlinirea termenului de prescripție, reclamanta fiind în imposibilitate de a mai pune în aplicare măsura dispusă prin actul administrativ contestat.
În ceea ce privește măsura relativă la recuperarea prejudiciului, este de evidențiat faptul că aceasta a fost dispusă în considerarea prevederilor referitoare la termenul de prescripție extinctivă, aplicabil în situația în care erau îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile a persoanelor cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea.
Totodată, prescrierea dreptului de a cere plata creanțelor ca urmare a neînscrierii la masa credală a reprezentat o împrejurare de natură a crea un prejudiciu asupra patrimoniului entității verificate și implicit asupra fondurilor publice gestionate de către reclamantă.
În speță nu s-a demonstrat că celelalte măsuri prevăzute la pct. II ale Deciziei nr. 10/2011 ar fi fost nelegale, iar instanța de judecată nu a motivat hotărârea atacată în legătură cu aceasta, este evident că anularea lor este vădit nelegală.
Prin măsurile dispuse, Camera de C. a Județului Tulcea a stabilit ca entitatea verificată să procedeze la identificarea cauzelor și împrejurărilor care au condus la neluarea măsurilor de recuperare a creanțelor, precum și la stabilirea unor proceduri care să permită comunicarea în timp a informațiilor legate de deschiderea procedurii insolvenței, necesare înscrierii la masa credală, astfel încât să nu mai apară situații în care s-ar ajunge la nerecuperarea creanțelor de la agenți economisi aflați în insolvență sau în faliment.
În speță, potrivit deficiențelor constatate în Raportul de control nr. 1134/25.03.2011, urmare a verificărilor efectuate în perioada 10.01._11, pe baza documentelor, situațiilor și informațiilor puse la dispoziție de entitatea verificată, s-a stabilit că entitatea verificată nu a utilizat în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârilor de insolvență, faliment și data radierii, de prerogativele conferite de lege în vederea recuperării creanțelor bugetare, prin înscrierea la masa credală în termenul prevăzut de lege.
Instanța de fond în mod greșit a considerat că momentul de început al curgerii termenului de prescripție este 17.11.2006, în condițiile în care această dată a fost considerată ca reprezentând termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei.
În cauză, apreciază recurenta că termenul de prescripție prevăzut de art. 85 alin. 3 din Legea nr.188/1999 curge de la un moment diferit, stabilit prin raportare la data limită până la care entitatea verificată ar fi avut posibilitatea de a-și recupera creanțele de la debitorul ..
Așa cum s-a reținut în speță, inacțiunea entității reclamante constând în nedepunerea în termenul legal a cererii de înscriere la masa credală a creat premisele unei prejudicieri a patrimoniului public, nefiind astfel efectuate demersurile pentru crearea posibilității de recuperare a creanțelor bugetare fie prin plată voluntară, fie prin executarea silită a debitorului.
Intimata reclamantă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
C., examinând recursul prin prisma criticilor formulate, reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 52/2012 a Camerei de C. a Județului Tulcea a impus ca măsură de aplicat în sarcina instituției bugetare auditate „stabilirea cu exactitate, de către conducătorul Direcției Generale a Finanțelor Publice Tulcea, a întinderii prejudiciului (pierdere efectivă și beneficiu nerealizat), creat prin neînscrierea la masa credală a creanțelor față de contribuabilul ., dispunerea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea prejudiciului produs și recuperarea efectivă a acestuia, în condițiile legii. Totodată, s-a dispus stabilirea, prin act decizional al directorului executiv al DGFP Tulcea, a unor proceduri care să permită comunicarea în timp util a informațiilor legate de deschiderea procedurii insolvenței, necesare înscrierii la masa credală. ”
Recursul declarat de pârâta C. de C. a României vizează modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată pe fond, astfel că argumentele primei instanțe privind competența auditorilor publici de a efectua controlul extins pe perioada 2006-2007 și încadrarea creanței de recuperat de la debitoarea . în categoria fondurilor publice intră în puterea lucrului judecat, nemaifiind repuse în discuție în calea controlului judiciar.
În privința motivului reglementat de art. 304, pct. 7 din vechiul cod de procedură civilă, recurenta pârâtă a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele referitoare la analiza celorlalte măsuri prevăzute la punctul II din Decizia nr. 10/2011, deși acestea au fost declarate nelegale.
Tot în susținerea acestui motiv de nelegalitate a susținut recurenta că hotărârea dată în primă instanță cuprinde motive contradictorii, cât timp se reține în considerente că „este necontestabil faptul că reclamanta nu a formulat o cerere de înscriere la masa credală cu suma datorată de ., în termenul stabilit de judecătorul sindic, iar pasivitatea acesteia era de natură a afecta fondurile publice”, pentru ca în dispozitiv să fie admisă contestația, consecința fiind cea a anulării deciziei contestate.
C. constată că este fondat acest motiv de nelegalitate, întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 7 din vechiul cod de procedură civilă, întrucât hotărârea ce formează obiectul recursului de față cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, se reține că verificarea legalității măsurii dispuse de C. de C. s-a realizat de către judecătorul fondului prin analiza unor cauze exoneratoare de răspundere care au survenit tot ca efect al pasivității instituției publice auditate, fără însă a avea în vedere elementele care au fundamentat respectiva măsură inserată la art. II, pct. 1 din Decizia nr. 10/2011.
Ori, recurenta pârâtă a stabilit că se impune a fi stabilit prejudiciul cauzat DGFP Tulcea și identificarea măsurilor care se impun pentru recuperarea acestui prejudiciu, în condițiile legii. Judecătorul fondului, în exercitarea atribuțiilor sale, avea de verificat dacă aceste măsuri au fost dispuse în mod legal de către Camera de C. a Județului Tulcea ori dacă sunt incidente aspecte de nelegalitate contemporane momentului la care s-a emis Decizia nr. 10/2011.
Considerentele primei instanțe referitoare la caracterul iluzoriu al măsurilor dispuse de Camera de C. a Județului Tulcea prin analiza prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește acțiunea care s-ar putea formula împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului reprezentat prin creanța deținută asupra debitoarei ., ce nu a fost declarată spre a fi înscrisă în tabelul obligațiilor persoanei aflate în insolvență, exced limitelor controlului ce putea fi realizat în examinarea deciziei atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 33, alin. (3) din Legea nr. 92/1994, „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.”
Ori, pentru a dispune anularea deciziei nr. 10/2011 a Camerei de C. a Județului Tulcea instanța de fond ar fi trebuit să constate că nu există nicio abatere de la legalitate sau regularitate, ceea ce ar fi determinat reținerea caracterului nelegal al actului administrativ jurisdicțional contestat în prezenta cauză.
Astfel cum s-a dovedit prin înscrisurile aflate la dosar, intimata reclamantă DGFP Tulcea a avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei ., a fost notificată de administratorul judiciar al acesteia pentru depunerea declarației de creanță, iar neîndeplinirea acestor obligații pentru recuperarea creanței deținute asupra debitoarei s-au datorat exclusiv stării de pasivitate a instituției publice auditate (înscrisuri doveditoare depuse la filele_ din dosarul nr._ al Curții de Apel C.).
În aceste condiții, în care anumite abateri de la legalitate și regularitate au fost constatate, Camera de C. a Județului Tulcea a dispus corect în sarcina instituției publice auditate luarea măsurilor necesare pentru a supune analizei interne cauzele și împrejurările care au condus la înregistrarea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului bugetar.
Incidența prescripției dreptului la acțiune pentru recuperarea prejudiciului de la persoana vătămată nu împiedică aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia Camerei de C. a Județului Tulcea nr. 10/2011, în ceea ce privește stabilirea, prin act decizional al directorului executiv al DGFP Tulcea, a unor proceduri care să permită comunicarea în timp util a informațiilor legate de deschiderea procedurii insolvenței, necesare înscrierii la masa credală, precum și inventarierea, de către managementul unității, a cauzelor și împrejurărilor care au condus la neluarea măsurilor de recuperare a creanței de la debitoarea . Tulcea.
Plecând de la faptul că auditorii externi ai Curții de C. au identificat o faptă ilicită ce a condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul instituției publice supuse controlului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, este obligația intimatei pârâte DGFP Tulcea (în prezent AJF Tulcea) să se conformeze deciziei emise de Camera de C. a Județului Tulcea, în sensul aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia.
Modalitatea în care se pot realiza măsurile dispuse în sarcina instituției auditate și eventualele cauze exoneratoare de răspundere sunt irelevante la momentul analizării legalității deciziei de control, aceasta fiind supusă controlului de contencios administrativ prin raportare la cauze contemporane emiterii actului respectiv.
În ceea ce privește incidența motivului prevăzut de dispozițiile art. 304, pct. 8 VCPC, în care se arată că „instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, C. constată că acest temei de nelegalitate este nefondat.
Ceea ce a făcut instanța de fond a fost să analizeze motivele de nelegalitate a actelor administrative contestate prin raportare la susținerile de fapt și de drept invocate de reclamanta DGFP Tulcea, plecând de la măsura stabilită prin decizia nr. 10/2011, în care se face trimitere la prevederile Decretului nr. 167/1958, referitor la prescripția extinctivă.
Ori, analiza prescripției dreptului la acțiune nu poate fi realizată la momentul în care s-a stabilit doar ce măsuri de impun a fi luate de instituția auditată, urmând ca după stabilirea prejudiciului și a persoanelor vinovate de producerea sa să poată fi discutată incidența vreunui termen de prescripție a dreptului de a urmări și executa acest prejudiciu.
Pentru a determina caracterul legal sau nelegal al actului de control încheiat de auditorii externi ai Camerei de C. a județului Tulcea instanța de fond trebuia să determine dacă în activitatea instituției auditate au fost identificate abateri de la legalitate și regularitate, sau dacă cele constatate în cadrul controlului nu corespund realității.
D. fiind faptul că se confirmă în procesul de cercetare a legalității actului administrativ jurisdicțional contestat că măsurile dispuse de Camera de C. a Județului Tulcea, menținute prin încheierea Curții de C. a României, sunt întemeiate pe realitatea abaterilor identificate în activitatea DGFP Tulcea de colectare a creanțelor, C. reține ca fiind legale aceste acte prin care s-au stabilit măsuri în sarcina intimatei reclamante ce se impun a fi aduse la îndeplinire în condițiile legii.
Distinct de argumentul arătat anterior, C. reține că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304, pct. 8 VCPC se referă la schimbarea înțelesului sau naturii unui act juridic prin interpretarea de către instanța de fond a clauzelor stabilite anterior de părți într-un sens ce nu corespunde voinței lor reale, ceea ce nu este incident în cauza de contencios administrativ de față.
Reținând faptul că actul administrativ jurisdicțional a fost legal întocmit, astfel cum și instanța de fond a constatat în prima parte a considerentelor sale, C. constată că se impune admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304, pct. 7 VCPC, dată fiind contradictorialitatea motivelor inserate în cuprinsul sentinței atacate, nefiind incidente cauze de nelegalitate asupra încheierii nr. II/26 din 13.07.2011 și deciziei nr. 10/2011. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312, alin. (3) VCPC, C. va admite recursul declarat de recurenta intimată C. de C. a României, va modifica în tot sentința atacată și va respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI TULCEA, sector 1, București, .. 22-24, împotriva sentinței civile nr.1603 din 16.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A.N.A.F - D.G.R.F.P G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . Bis, județ Tulcea.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 ianuarie 2015.
Președinte, A. G. | Judecător, M. C. | Judecător, G. P. |
Grefier, L. B. |
L.B. 03 februarie 2015
jud.fond.M.L.Șurculescu
red.dec.jud.A.G.- 26.02.2015
4ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 104/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Alte cereri. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
