Anulare act administrativ. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 4339/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 200/CA
Ședința publică din data de 18 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant P. M., domiciliat în ., ., județ C. și cu domiciliul ales în București, ., ., sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 2335/CA/01.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Eforie, cu sediul în C., . nr.18, județ C., și intimatul chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294,, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 174 lei depusă la dosar (fila 23), precum și faptul că recurentul a solicitat judecata cauzei în lipsa părților, potrivit art.223 din (N) Cod de procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 din (N) Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Împotriva Sentinței civile nr.2335/CA/01.10.2014 a Tribunalului C. a declarat recurs reclamantul P. M., care a criticat hotărârea instanței de fondprin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art.488 pct.4 și 8 din (N) Cod de procedură civilă.
În motivare, susține recurentul reclamant că instanța de fond a reținut in mod eronat dispozițiile art. 8 si art. 18 din Legea nr.554/2004, ignorând Decizia I.C.C.J 24/14.11.2011 din dosarul nr.9/2011 potrivit cu care procedura plângerii prealabile in acest caz nu era necesară.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că în mod greșit a respins acțiunea, deoarece OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja in România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Învederează că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile tratatului privind funcționarea uniunii europene, și anume a dispozițiilor art. 110 (ex-articolul 90 TCE), art. 26 (ex-articolul 14 TCE), art. 28 (ex-articolul 23 TCE), art.29 (ex-articolul 24 TCE) și art. 30 (ex-articolul 25 TCE.
Învederează recurentul și faptul că art. 148 alin. 2 din Constituția României statuează că prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Astfel, arată recurentul, că urmare a efectului direct al art. 110 paragraf 1 si a celorlalte paragrafe ce au fost încălcate flagrant, din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, art. 2141-2143 din Codul Fiscal sunt reglementari contrare si nu pot fi menținute in continuare ca fiind aplicabile.
Neputând fi aplicabile in dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că, nici în speța de față, taxa specială impusă pentru reînmatricularea autoturismului in cuantum de 2.988 lei, ar fi încasată in contul bugetului statului cu încălcarea art.110 si celelalte din T.F.U.E.
Concluzionând, recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond și în recurs.
În drept, a invocat dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, art. 148 alin. 2 si alin 4 din Constituția României, art. 110 si următoarele din T.F.U.E., art. 5 Codul civil, art.483 si următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii și care au fost încadrate în dispozițiile art.488 pct.4 și 8 NCPC Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul este deținătorul unui autoturism, categoria M1 marca Opel, înmatriculat anterior în Ungaria la data de 20.03.1996, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat, cu chitanța . nr._/03.10.2008, suma de 2988 lei, taxă de poluare.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei D. Galati - AJFP Constanta pentru S.F.O. Eforie la restituirea acestei sume, pe considerentul că taxa este contrară dreptului comunitar, și a accesoriilor reprezentând dobânda legală până la data restituirii efective, precum și anularea deciziei de calcul nr. 4972/03.10.2008.
Prin Sentința civilă nr. 2335/CA/01.10.2014 Tribunalul C. a respins acțiunea promovată de reclamant, ca nefondată, reținând că acesta nu a făcut dovada că înainte de a promova cererea de chemare în judecată s-a adresat pârâtei potrivit dispozițiilor legii contenciosului administrativ cu cerere de restituire, obligație a cărei neîndeplinire, iar promovarea cererii de chemare în judecată a avut loc la 30.05.2014, situație in care se poate aprecia în sensul că dreptul de a solicita restituirea taxei a nu fost valorificat în termenul de prescripție stabilit potrivit dispozițiilor art. 135 din OG 92/2003 și ale OMFP 1899 din 22 decembrie 2004.
Susținerile reclamantului referitoare la neparcurgerea procedurii prealabile este apreciată întemeiată de Curte în considerarea dispozițiilor art.3307 al.4 din Codul de procedură civilăcu referire la decizia nr.24 din 14.11.2011 a ICCJ prin care, în urma admiterii recursului în interesul legii, s-a statuat că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
În atare situație, față de dispozițiile mai sus enunțate Curtea reține că nu era obligatorie plângerea prealabilă, reclamantul având deschisă calea acțiunii în justiție potrivit art.8 al.1 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul a solicitat restituirea sumei pe care a achitat-o cu titlu de taxă de poluare la înmatricularea în România a unui autoturism achiziționat în regim second-hand dintr-un stat comunitar și pentru care apreciază că a fost impus în mod nelegal. În cauză, deși nu s-a indicat în mod expres, cererea reclamantului cade sub incidența dispozițiilor 21 alin.4 și art.117 alin.1 Cod procedură fiscală potrivit cărora:
În conformitate cu dispozițiile art.21 al.4 din Codul de procedură fiscală:
” În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.”
În conformitate cu dispozițiile art.117 alin.1 Cod procedură fiscală:
„Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;”.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, în aplicarea acestor dispozițiile fiind emis Ordinul nr. 1899/2004.
Conform dispozițiilor art.135 din OG nr.92/2003, care reglementează prescripția dreptului material, prevăd că „dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Însă, așa cum a reținut și prima instanță, recurentul reclamant nu a făcut dovada faptului că a solicitat restituirea taxei considerată nedatorată în termen de 5 ani de la achitarea acesteia, nici organului fiscal și nici instanței de judecată.
În cauză, reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand marca Opel, tip Combo 1.7 D, cu nr. de identificare WOL000071T3020507, înmatriculat anterior în Ungaria la data de 20.03.1996, iar pentru legala înmatriculare a acestuia a achitat taxa de poluare, în cuantum de 2988 lei, în acest sens fiind eliberată chitanța . nr._ din 03.10.2008, însă pentru restituirea sumei nu s-a adresat pârâtei, la dosarul cauzei nefiind depusă nici o dovadă în acest sens, ar fi solicitat pârâtei restituirea taxei achitate, obligație a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de poluare, abia la data de 30.05.2014, deci cu depășirea termenului de 5 ani prevăzut de art.135 din O.G. nr. 92/2003.
Termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă, așa cum prevede legiuitorul, de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, în speță, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut de la data plății 03.10.2008 și s-a împlinit la 01.01.2014, fără ca acesta să invoce vreun caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
Faptul că actul normativ în baza căruia s-a plătit taxa pe poluare OUG nr.50/2008 a fost abrogat prin Legea nr. 9/2012 nu înseamnă că toate operațiunile juridice ce au decurs din acesta nu și mai produc efecte juridice, astfel că nu se poate argumenta temeinic că dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut din momentul abrogării.
Pe cale de consecință, Curtea reține legalitatea hotărârii recurate motiv pentru care în baza art.496 alin.1 din Codul de procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurentul reclamant P. M., domiciliat în ., ., județ C. și cu domiciliul ales în București, ., ., apt.2, sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 2335/CA/01.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Eforie, cu sediul în C., . nr.18, județ C., și intimatul chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294,, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18 februarie 2015.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, I. P. |
jud.fond C.N.
red.dec.jud. M.Ș.
5 ex./18.03.2015
Emis 3 .>
| ← Pretentii. Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 202/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
