Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2836/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 112/CA
Ședința publică din 02 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NATIONALE – cu sediul în București, sector 1, ..28-30, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. (C.) I. A. – cu domiciliul ales la C. Av. B. D., în C., ., nr. 128, ., J. C. – cu domiciliul ales în C., ., nr. 57, ., . și intimata-pârâtă U. S. HARET- – cu sediul în București, sector 3, .. 13, împotriva sentinței civile nr.1989/04 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat D. V., pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat cu 200 lei taxă judiciară de timbru (conform chitanță .. BCIT_ (99)/16.10.2014); recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In baza art.394 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
1.Prin sentința civilă nr.1989/04.09.2014, Tribunalul C. – Secția C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâta U. “S. HARET” și a obligat pârâta către reclamantă la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, formulată de pârâta U. “S. Haret” și a obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă.
A obligat chematul în garanție M. Educației Naționale la plata către pârâta U. “S. Haret” a sumei de 670 lei, cheltuieli de judecată.
2. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art.488 pct.4 și pct.8 NCPC.
I. O primă critică adusă sentinței instanței de fond este aceea că instanța a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art.488 pct.8 NCPC.
Conform art.72 NCPC, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, astfel că este necesar pentru chemarea în garanție să existe un raport juridic.
Între Ministerului Educației Naționale și U. S. Haret nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea cererii.
Instanța de fond trebuia să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să constate că fiecare dintre părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.
În conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr.288/2004, „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”, astfel că obligarea MEN de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal.
Se învederează că M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. „S. Haret”, iar dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.
Potrivit recurentei, U. „S. Haret” invocă drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, dar nu ține seama că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care universitatea ar fi trebuit să le respecte.
II. O a doua critică adusă soluției instanței de fond se referă la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal, dând o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești, fiind incidente prevederile art.488 pct.4 NCPC.
Arată recurentul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual, iar în speță statul nu a recunoscut forma de învățământ aleasă de reclamantă.
Potrivit recurentului, nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă, potrivit prevederilor legale, formele de învățământ la distanță și fără frecvență fiind necesar să parcurgă procedura de evaluare academică.
În concluzie, încălcând principiul separației puterilor în stat, instanța a dispus peste atribuțiile trasate de legiuitor.
Prin obligarea MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență, instanța a ignorat cadrul legal în vigoare, respectiv Legea nr.288/2004, Legea nr.84/1995 și OMECT nr.2284/2007.
III. Cea de-a treia critică vizează obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată.
Susține recurentul că faptul admiterii cererii de chemare în garanție a MEN nu plasează ministerul în locul pârâtului, acesta neputând fi obligat la plata sumelor ce revin de drept pârâtului.
Obligația de plată a cheltuielilor de judecată are în vedere plata cheltuielilor efectuate de reclamantă, iar această obligație revine celui ce a pricinuit părții paguba, respectiv pârâtului.
3.Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
I. Referitor la motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, potrivit căruia „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”, reținem următoarele:
În conformitate cu art.6 alin.1 din Legea nr.288/2004, „Diploma acordată după finalizarea studiilor universitare de licență atestă că titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice profesiei.”, fiind eliberată, în condițiile art.15 din Ordinul MECTS nr.295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior, de către instituția organizatoare.
În executarea dispozițiilor Legii învățământului nr.84/1995 ( în vigoare la momentul nașterii raportului juridic obligațional), prin Ordinul MECT nr.2284/2007 a fost aprobat Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, care prevede la art.11 alin.1 că „Activitatea de completare a formularelor actelor de studii - referitoare la studii parțiale sau complete - se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor (… ).”
De asemenea, art.8 stabilește că formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, iar conform art.7, „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
Față de procedura astfel reglementată, se constată că refuzul pârâtei U. S. Haret de a elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă este strâns legat de refuzul pârâtului M. Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare, refuz pe care instanța de fond l-a apreciat în mod corect ca fiind unul nejustificat.
Reclamanta a urmat cursurile Facultății de Psihologie din București, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S. Haret, și a susținut și promovat Examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr.3821/23.07.2009 care atestă absolvirea facultății și promovarea examenului de licență.
U. S. Haret este instituție de învățământ superior înființată prin Legea 443/2002, fiind prevăzut la art.3 că „După . prezentei legi, în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”
Curtea de Apel reține că, în conformitate cu art.29 alin.3 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă.”
De asemenea, art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
În considerarea acestor dispoziții, universitatea pârâtă a organizat forme de învățământ cu frecvență redusă și la distanță pentru specializarea contabilitate și Informatica de Gestiune din cadrul Facultății de Management Financiar Contabil, fără ca recurentul, considerând că nu sunt respectate standardele de calitate, să ia măsurile prevăzute de art.34 din OUG nr.75/2005 pentru încetarea definitivă a școlarizării în cadrul programului respectiv de studii.
Se impune precizarea că instanța nu a fost învestită cu analiza existenței sau valabilității autorizării/acreditării programului de studiu urmat de reclamantă, astfel că apărările recurentului în acest sens nu pot fi avute în vedere.
În consecință, în mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție, fiind corect aplicate normele de drept material invocate chiar și de recurent, dar și dispozițiile privind chemarea în garanție.
II. Raportat la cel de-al doilea motiv de casare întemeiat pe prevederile art.488 pct.4 NCPC - „instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”, se constată următoarele:
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești se referă la situația în care autoritatea judecătorească intră în sfera de activitate a autorității executive sau legislative, așa cum această activitate a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică.
Este situația în care instanța îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, în sensul că fie aplică o sancțiune contravențională în urma constatării unei fapte, act pe care numai un alt organ al statului îl poate face, fie aplică o lege adoptată înainte de . sau contestă puterea legală a unor texte, sau soluționează o excepție de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe, când competența este exclusivă în acest sens a Curții Constituționale.
În cauza de față, instanța de fond nu a negat atribuțiile și competența recurentului în ceea ce privește organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ, ci a stabilit, în mod legal, că pârâta are o anumită obligație legală de natură administrativă, în scopul recunoașterii dreptului legitim al reclamantei.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, cenzurarea refuzului nejustificat de eliberare a unui înscris sau de efectuare a unei operațiuni administrative este dată în competența instanței de contencios administrativ, astfel că pronunțarea instanței în sensul menționat nu poate fi apreciată ca o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Curtea de Apel consideră că aprecierea asupra condițiilor legale pe care pârâta trebuie să le îndeplinească pentru ca dreptul invocat de reclamant să fie unul legitim ține de legalitatea și temeinicia pe fond a soluției pronunțate, iar nu de încălcarea normelor de competență generală stabilite în favoarea instanțelor de judecată.
Trebuie reținută, din acest punct de vedere, și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, fiind apreciat că admiterea cererii de chemare în garanție a ministerului asigură efectiv punerea în executare a obligației universității.
III. În ceea ce privește motivul de recurs privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reținem că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.453 alin.1 NCPC.
Conform art.453 alin.1 și art.451 NCPC, obligația părții care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecată, incluzând taxele de timbru și onorariile avocaților, are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia, culpă care există în cauză în condițiile în care cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a fost admisă.
Nu trebuie omis nici faptul că M. Educației Naționale își menține aceeași poziție în cadrul raportului juridic dedus judecății, deși practica judiciară actuală este constantă în ceea ce privește stabilirea obligațiilor ce revin părților implicate, și în special ministerului.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.496 alin.1 NCPC, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
Vor fi respinse cheltuielile de judecată solicitate de intimata pârâtă U. S. Haret, având în vedere că apărările efectuate de această parte în cadrul recursului sunt generale, apărări standard realizate în toate litigiile de acest gen, fără aprecieri juridice concrete raportat la prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NATIONALE – cu sediul în București, sector 1, ..28-30, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. (C.) I. A. – cu domiciliul ales la C. Av. B. D., în C., ., nr. 128, ., ., J. C. – cu domiciliul ales în C., ., nr. 57, ., ., Județul C. și intimata-pârâtă U. S. HARET- – cu sediul în București, sector 3, .. 13, împotriva sentinței civile nr.1989/04 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă U. S. Haret.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 februarie 2015.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:C.Moțîrlichie
Red.-jud.R.P.
Tehnored.-gref.D.C.M.
5ex./05.02.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 116/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
