Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 6462/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 203/CA
Ședința publică de la 19 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. E.
JUDECĂTOR –N. R. B.
JUDECĂTOR – E. G.
GREFIER – A. A.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ promovat de către recurentul reclamant Ș. F. domiciliat în localitatea C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2662 din 14 nov. 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚA DOBROGEA cu sediul în localitatea C., ., nr. 110, județ C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru .
Mai arată că, după verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru cererea de recurs, o copie a acesteia a fost comunicată intimaților care nu au depus întâmpinare și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul S. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. suspendarea executării ordinului Inspectorului Șef nr. 153/14/I-CT din 28.01.2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a ordinului menționat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat, constând în împrejurările de fapt și de drept care creează o îndoială serioasă și legitimă asupra actului administrativ, în speță ordinul de trecere în rezervă a reclamantului.
În ceea ce privește iminența producerii unui prejudiciu, a arătat că urmare a trecerii in rezervă nu mai beneficiază de veniturile din salariu și este expus oprobriului public, deși nu a fost niciodată parte, nici măcar martor, în dosarul penal care să justifice măsura pârâtei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 ale legii nr. 554/2004.
A depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că la data de 27.01.2014 a fost transmisă către pârât adresa referitoare la certificatul de grefă privind respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/2009. Desființarea înscrisurilor falsificate, precum și a documentelor întocmite pe baza acestora, s-a dispus în temeiul art. 170 raportat la art. 348 C.pr.pen., actul atacat fiind emis conform art. 85 alin. 1 lit. e, art. 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 80/1995 și celorlalte acte normative indicate care sunt cunoscute cadrelor militare ale M.A.I.
P. restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de legea nr. 78/2000 ce au fost săvârșite de inculpați pe timpul organizării și desfășurării concursului, a fost dispusă anularea mai multor înscrisuri, printre care și documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate. Constatându-se cele dispuse de instanță, trecerea în rezervă sau direct în retragere s-a făcut motivat, din oficiu în condițiile prevăzute la alin.1 lit. e, pentru motive sau nevoi ale MAI, nicidecum la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit. i și j. De altfel și prevederile art. 56 din Codul muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.
Depun la dosar DVD conținând decizia penală nr. 12/24.01.2014 în dosarul nr._ al ÎCCJ.
Prin sentința civilă nr. 2662/14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , s-a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată.
P. a pronunța această hotărâre Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamantul Ș. F. a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer operativ și conducător auto din subunitățile de intervenție ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene-sesiunea august 2007.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de ÎCCJ - Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 raportat la art. 348 C.pr.penală, anularea celor 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ-Completul de 5 judecători.
Prin ordinul inspectorului șef nr. 157/I-CT din 28.01.2014 s-a dispus, începând cu data de 28.01.2014, trecerea în rezervă a reclamantului.
Actul a cărui suspendare s-a solicitat a fost întemeiat pe prevederile art. 7 alin.3 din HG nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din legea nr. 80/1995, legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011.
Ordinul a fost motivat în fapt prin raportare la prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțate de ÎCCJ, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la Ș. F., a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Dispozițiile art. 14 al Legii nr.554/2004, la care art. 15 alin. 2 din aceeași lege face trimitere, consacră posibilitatea suspendării executării actului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.”t” din legea contenciosului administrativ în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit.”ș”).
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică. Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
În situația de speță, nu s-a reținut existența cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, nerezultând o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia.
Astfel, reclamantul a fost angajat în cadrul ISU Dobrogea ca urmare a promovării concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțate de ÎCCJ, documentele întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la ISU Dobrogea au fost anulate, în temeiul dispozițiilor art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen.
Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului a fost emis în aplicarea dispozițiilor sentinței penale menționate.
Argumentul reclamantului în sensul neopozabilității acestei sentințe penale nu constituie un indiciu de nelegalitate a acestei sentințe, câtă vreme puterea de lucru judecat este un principiu aplicat atât în dreptul procesual civil cât și în cel penal, reprezentând caracteristica hotărârilor judecătorești definitive de a nu mai putea fi atacate, bucurându-se, astfel, de o prezumție absolută de adevăr juridic.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legatură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, aspect de natură să asigure evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Ca atare, reclamantul, chiar terț fiind față de hotărârea penală invocată, nu poate ignora cele statuate în mod definitiv de instanța penală, datorită prezumției de lucru judecat de care se bucură hotărârea menționată.
În condițiile în care ordinul contestat este motivat atât în drept cât și în fapt, aparent indicarea și a dispozițiilor legale precizate în preambulul actului contestat nu este de natură a contura nelegalitatea ordinului, câtă vreme aspectul anulării documentelor de încadrare a reclamantului la instituția pârâtă a fost tranșat definitiv de instanța penală.
Astfel, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada cazului bine justificat care să justifice suspendarea actului administrativ, este de prisos analizarea și celei de a doua condiții, a prevenirii pagubei iminente, cererea de suspendare a executării actului administrativ fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ș. F. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii, iar pe fond, admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată.
Motivând recursul, învederează că instanța de fond a invocat prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ si arată că suspendarea nu s-ar impune cu evidenta.
In realitate, cerințele care trebuiau examinate sunt:
-existența unui caz bine justificat care, în condițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 modificată, are în vedere împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
- prevenirea unei pagube iminente (care fie nu se poate repara, fie se poate repara cu mare greutate și întîrziere la rîndul ei păgubitoare)
Susține că în fata instanței de fond a solicitat ca de urgentă, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea jr.554/2004 modificată, să se dispună suspendarea aplicării Ordinului Inspectorului Sef nr. 53/14/I-CT din 28.01.2014 prin care, începând cu aceeași dată de 28.01.2014, s-a dispus trecerea sa în rezerva din funcția de comandant echipaj la Detașamentul de Pompieri Constanta Port din C. Grupului 2 de intervenție Constanta Port al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta " Dobrogea", suspendare care solicită a avea efect până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond care privește anularea ordinului, în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C., Secția C. Administrativ și Fiscal.
Mai arată că a formulat și apoi completat acțiunea în justiție împotriva acestui ordin, atașând copia acestor acte, pentru a se putea verifica susținerile sale și a solicitat consultarea dosarului de fond menționat.
Este important de precizat că intimata parata nu a aplicat dispozițiile sentinței penale nr. 808/2012 a î.c.c.j. care anulează doar actele de încadrare in unitate, deoarece raporturile de serviciu au continuat până la finele lunii ianuarie 2014, iar apoi s-a dispus trecerea in rezerva, deci i se recunoaște și i se conservă drepturile de funcționar public cu statut special.
În accepțiunea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cauzele bine justificate rezultă din chiar acțiunile întreprinse pripit și abuziv de către pârâtă fără o cercetare prealabilă, fără a se fi stabilit vinovăția sa și fără a aștepta a se redacta de către Înalta Curte de Casație si Justiție decizia pe care o invocă.
A procedat intempestiv, chiar în plin viscol, la îndepărtarea din funcții a circa 192 de funcționari din sistem, in majoritate pompieri, întrucât, așa cum a susținut pârâta, inculpații din acel dosar (alte persoane decât pompierii și funcționarii trecuți în rezervă) ar fi declarat că au falsificat actele de examen pentru admiterea pe posturi în anul 2008; în plus, s-a dispus clasarea cauzei penale în care recurentul și alți funcționari au fost cercetați.
Din luna februarie 2014 și până acum nu s-a putut prezenta de către pârâta decizia iccj, ci doar sentința acestei instanțe, modificată, nu s-au desecretizat actele necesare, deținute de parata, nici măcar dosarele personale, etc, astfel că instanța este ținuta în loc de inactivitatea paratei.
Cu privire la pagubă iminentă arată că este lipsit de veniturile din salariu și expus oprobriului public, deși nu a fost niciodată parte, nici măcar martor, în vreun dosar penal care să justifice măsura pârâtei.
Pe fond, in acțiunea în nulitate, a susținut următoarele:
Ordinul atacat menționează că este trecut în rezervă, nu că se anulează documentația în temeiul căreia a fost încadrat la ISU, măsura luată strict urmare aplicării unui dispozitiv (urmat de îndreptare de erori materiale) al unei decizii luate de ICCJ cu privire la alți inculpați.
Arată că de vreme ce este trecut doar în rezervă, își păstrează statutul special de cadru al ISU fără însă a mai activa în unitate; prin aceasta se recunoaște că a dobândit și păstrează legal un statut care i se păstrează și în viitor, deci nu se anulează documentația de încadrare.
Ca urmare, s-a procedat de alta manieră decât cea care ar fi fost conformă cu decizia ICCJ invocată, întrucât nu se transpune vreo dispoziție de anulare .
In ce privește cadrul normativ indicat de parată, s-a arătat că Ordinul MAI 600/2005 ar privi competența comandantului unității de a emite ordinele de trecere in rezervă. "
S-a susținut că OMAI nr. S/214/2011 nu trebuie depus, deoarece aparținând Ministerului, nu poate fi declasificat de pârâtă. In condițiile în care însă acest ordin este invocat ca motivare a măsurii luate, pârâta trebuia să ia măsuri pentru desecretizarea cel puțin parțială a acestui ordin, astfel încât instanța să poată verifica fie relevanța sa în cauză, fie legalitatea și temeinicia măsurii luate față de el.
Este extrem de important faptul că nici în întimpinare (nici în răspunsul la cererea sa din cadrul procedurii prealabile) nu se arata în care dintre cele patru ipoteze normative din art. 85 lit. 6 din legea nr. 80/1995, modificata si completata, se încadrează.
Mai mult, arată că intimata pârâtă a eliberat o adeverință privind perioada în care a fost încadrat și o caracterizare elogioasă a activității sale. Important este însa faptul că nu s-a aplicat decizia îccj, deoarece nu se prevede în ordin că se anulează documentația în temeiul căreia a fost încadrat, ci ca este trecut în rezervă, păstrând statutul dobândit prin concursul de încadrare.
S-a susținut și că ar exista autoritate de lucru judecat față de datele din dispozitivul deciziei, deși nu a fost parte în acea cauza.
Nici ISU Dobrogea nu s-a constituit parte civila în procesul penal invocat, astfel că măsura luata nu îl vizează și nu-i este opozabilă întrucât nici el și nici pârâta nu au fost părți în acel proces.
Solicită a se constata ca fiind întrunite condițiile cerute de art. 14,15 din Legea nr. 354/2004, cu consecința admiterii recursului, casarea hotărârii și, rejudecându-se cauza, admiterea cererii, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Întâmpinarea formulată intimatul pârât ISU Dobrogea a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât aceasta a fost just și complet motivată, cu atât mai mult cu cât motivarea instanței a avut în vedere și dispozițiile art. 109 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 referitoare la aplicabilitatea art. 85 și pentru cadrele Ministerului Afacerilor Interne.
Apreciindu-se că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 488 punctul 8 NCPC, acesta a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004 potrivit cu care “în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Art. 2 lit. ș) și t) definește cazul bine justificat și paguba iminentă astfel:
-pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
-cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative.
Având în vedere că la data formulării cererii de suspendare instanța de contencios administrativ era sesizată cu o cerere de anulare a ordinului de trecere în rezervă nr. 153/14/I-CT din 28.01.2014, pe rolul Tribunalului C. fiind înregistrat dosarul nr._, instanța apreciază că în speță sunt aplicabile prevederile art. 15 din legea nr. 554/2004 cu referire la art. 14 din lege, mai sus citat.
Potrivit art. 15 din legea contenciosului administrativ:
(1)Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.
Condițiile cerute de lege privind cazul bine justificat și paguba iminentă trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
În speță, prima instanță a reținut că reclamantul nu face dovada îndeplinirii uneia din condițiile impuse de lege, a doua condiție (paguba iminentă ) nemaifiind cercetată.
Conform Recomandării nr. R (89) 8, autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente; asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.
Se constată astfel că recomandarea a fost transpusă în prevederile legii contenciosului administrativ, suspendarea unui act administrativ putându-se dispune doar în cazuri bine justificate și în prezența unei pagube iminente.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de unde rezultă principiul executării din oficiu. A nu executa acte administrative care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea.
Din acest motiv, suspendarea executării actelor administrative reprezintă o situație de excepție la care judecătorul specializat poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile legii nr. 554/2004.
Împotriva ordinului nr. 153/14/I-CT/28.01.2014, reclamantul a formulat plângere prealabilă în condițiile art. 7 din legea nr. 554/2004.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative emise în baza și în vederea executării legii.
Condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită.
Cu ocazia soluționării cererii de suspendare, instanța nu poate analiza fondul cauzei, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ trebuind să fie evidente. Împrejurările evidențiate de către reclamantul recurent vizează în principal aspecte care pot fi avute în vedere numai la soluționarea fondului cauzei, respectiv temeiul juridic al trecerii în rezervă în cazul în care se constată nelegalitatea procesului parcurs la angajare, obligativitatea sau nu a mențiunii referitoare la repunerea în situația anterioară.
Actul administrativ atacat se bucură de o aparență de legalitate, respectiv trecerea în rezervă s-a dispus ca urmare a anulării irevocabile, printr-o sentință judecătorească, a actelor în baza cărora reclamantul a fost angajat.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea apreciază că îndeplinirea acestei condiții nu poate fi motivată de lipsirea reclamantului de veniturile pe care le obținea în calitate de angajat, aceasta fiind tocmai consecința aplicării actului.
În consecință, nici această condiție nu este îndeplinită.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul promovat de către recurentul reclamant Ș. F. domiciliat în localitatea C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2662 din 14 nov. 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚA DOBROGEA cu sediul în localitatea C., ., nr. 110, județ C., având ca obiect suspendare executare act administrativ, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. E. N. R. B. E. G.
Grefier,
A. A.
Red. jud. EG/ 09.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 13/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
