Obligaţia de a face. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 911/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 156
Ședința publică din 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător G. P.
Grefier S. D.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscalformulat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MEN), cu sediul în București, ..28-30, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1387/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât U. S. HARET (USH) BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..13, sector 3 și intimata reclamantă P. (M.) R., cu domiciliul procesual ales la CA C. M. Vicentiu – București, Calea Ravohei nr.266-268, clădirea 60, ., sect.5, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că:
- recursul este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța . nr._ (141)/17.11.2014 (fila 22 dos);
- s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.223 NCPC.
Curtea, luând act că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.223 NCPC, apreciază cauza în stare de judecată conform dispozițiilor art.394 NCPC și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ /22.04.2014 reclamanta P. (M.) R. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET (USH) a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diplomă, in termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, sub sancțiunea plații de 1000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr.1387/12.08.2014 Tribunalul Tulcea a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive în ce o privește pe reclamantă, excepțiile inadmisibilității și prematurității invocate de chematul în garanție MEN, admițând, în parte acțiunea formulată de reclamanta P. (M.) R., a obligat pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă.
A admis primul capăt din cererea de chemare în garanție și a obligat MEN să aprobe tipizarea formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanta P. (M. ) R., respingând ca inadmisibil capătul doi din cererea de chemare în judecată și din cererea de chemare în garanție, privind aplicarea art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
A obligat pârâta USH la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată către reclamantă și pe pârâtul MEN la plata sumei de 50 lei, cheltuieli de judecată către U. S. Haret.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.488 pct.8 NCPC.
În motivele de recurs chematul în garanție MEN arată faptul că, greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a MEN (MECTS), ignorând prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art. 60 C.pr.civ.
Apreciază recurentul MEN că admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret " din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Pentru aplicarea art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 a fost emisă HG nr.1011/2001 care reglementează condițiile de organizare a învățământului la distanță și a celui cu frecvență redusă.
Prin prevederile OUG nr.75/2005 autorizarea/acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, astfel că programele de studii se diferențiază printre altele și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță etc.
Se arată că, fiind un element de diferențiere, un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma FR, fiind în realitate două programe diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
În concluzie, intimata U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ ID sau FR urmată de reclamantă.
Se arată că motivarea instanței de fond argumentată de adeverințele emise de USH absolvenților săi, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ, având un termen limitat de valabilitate, MEN fiind obligat să respecte și să aplice legea.
Referitor la speța dedusă judecății, arată recurentul că, în conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr.288/2004 se specifica faptul că „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și ulterior prin OUG nr.75/2005 cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr.88/1993, specializările care funcționează în cadrul USH au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Se arată că, începând cu anul 2005 U. S. Haret a organizat formele de învățământ ID și FR, dar această organizare la unele specializări, deși exista și forma ZI, nu excludea și nu exclude obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare și acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane și materiale pentru fiecare formă și locație de învățământ în mod distinct.
Susține recurentul că, nu există nici un temei legal pentru demersul intimatului reclamant de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea în noile condiții și mărirea capacității de școlarizare, organizând „cursuri” fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop „de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți studenți”.
Se arată că, pârâta U. S. Haret, prin propria culpă – organizarea unor forme de învățământ neautorizate – a eliberat din numărul de tipizate aprobat diplome pentru absolvenții formelor de învățământ neautorizate, astfel că, nu se poate imputa MEN, drept pentru care prima instanță ar fi trebuit să respingă cererea de chemare în garanție formulată de USH în contradictoriu cu MEN, ca nefondată.
„O a doua critică adusa soluției instanței de fond se referă la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 488 pct. 4 Cod procedură Civilă”, astfel, susține recurenta că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Având în vedere acest aspect, precizează că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS ca este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurare calității educației .
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările completările ulterioare.
După apariția Legii nr.88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior, recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 200. publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție a învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ".
Hotărârea de Guvern nr.676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea în Anexa 3 se referă la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu.
La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legală pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007.
Cu rea credință și cu vădita intenție de neconformare legala, U. "S. Haret" ataca H.C nr. 676/2007 în fata instanței, fără succes.
Astfel, conform Deciziei I.C.CJ. nr.4726/29._, structurile ID și FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperative prevăzute de legislația în domeniu.
În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității „S. Haret" era exercitată de Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu există specificat în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art.68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.
În conformitate cu prevederile art.5 alin.l și alin.4 din Ordinul nr.2284/ 28
septembrie 2007, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate . provizoriu potrivit legii, nu pot elibera decât acele acte de studii la care ai dreptul în condițiile legii
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobare: Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Același Ordin 2284/2007, statuează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
Solicită admiterea recursului, cu consecința casării sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii și cererea de chemare în garanție.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente,
În cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile se constată că legal prima instanță a admis acțiunea pentru următoarele considerente în esență.
Reclamanta este absolventă a Facultății de D. și Administrație Publică din C., forma de învățământ ID, promoția 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, în urma căruia i s-a eliberat adeverința de licență nr.1818/08.07.2009.
În cuprinsul adeverinței nr.1818/08.07.2009, eliberate „spre a-i servi la angajare și completarea dosarului personal” se menționa explicit că are valabilitate „până la eliberarea diplomei de licență” (fila 11 dos.fond).
Reclamanta s-a adresat instituției de învățământ solicitând eliberarea Diplomei de licență (fapt necontestat), cât și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, căruia i-a solicitat eliberarea formularelor tipizate, iar cum demersul a rămas fără rezultat, a investit instanța de judecată cu soluționarea prezentei acțiuni.
U. „S. Haret” este o instituție de învățământ superior înființată prin Legea 443/2002 astfel încât trebuie să respecte dispozițiile legii învățământului în vigoare la data la care trebuia să își îndeplinească obligația. Reclamanta este licențiată a instituției de învățământ pârâte, ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență organizat în sesiunea 2009, iar M.E.C.T.S. nu a solicitat în instanță anularea adeverințelor emise și nici nu a invocat neregularități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamantei.
Adeverințele prin care pârâta atestă ca reclamanta a susținut și promovat examenul de licență, aveau - potrivit art.20, alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, termen de valabilitate de maximum 12 luni.
Condiția pe care trebuie să o îndeplinească solicitanta pentru eliberarea diplomei de licență este aceea a absolvirii studiilor universitare și a examenului de licență, ceea ce în cauza s-a dovedit, astfel că intimata reclamantă are dreptul recunoscut de lege de a i se elibera diploma de licență, act doveditor al finalizării studiilor superioare.
În acest sens stau prevederile Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de pârâtă sub nr.1456/16.07.2009, precum și art.20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007,
Cum intimata reclamantă a făcut dovada promovării examenului de licență, fapt atestat și prin adeverințele eliberate de Universitate, iar diploma face dovada parcurgerii formei de învățământ superior, se constată că în raport de dispozițiile art.1 din Legea 554/2004, aceasta își justifică un drept legal ce trebuie recunoscut de către pârâtă – nu doar la nivel declarativ, ci prin emiterea diplomei de licență.
În ceea ce privește suplimentul la diploma de licența, conform Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr.5289/2008, universitățile eliberează gratuit suplimentul la diploma, ca document însoțitor al diplomei de licența eliberate după finalizarea studiilor universitare de licența (ciclul I), în conformitate cu structura introdusa prin reorganizarea studiilor universitare pe cicluri. Suplimentul nu reprezintă un substitut al diplomei originale.
Suplimentul la diploma este redactat bilingv (în limba romana și într-o limbă de larga circulație), pentru a asigura transparența sistemului de formare universitară din România și pentru a facilita comparabilitatea titlurilor, diplomelor și certificatelor care pot fi obținute în învățământul superior romanesc.
În considerarea celor ce preced, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, legal și temeinic a reținut și instanța de fond că se impune obligarea pârâtei să elibereze reclamantei diploma de licență, suplimentul la diplomă.
Referitor la cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S - formulată de pârâtă, legal și temeinic s-a apreciat și de către instanța de fond a fi întemeiată.
Abordarea doctrinară prezentată de chematul în garanție, respectiv faptul că instituția chemării în garanție implică „existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros” este principial corectă, însă aceasta nu este de natură să facă inaplicabilă incidența art. 72 C.pr.civ. în situația de speță.
Potrivit art.72 C.pr.civ. „partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau despăgubiri”.
Întrucât obligația pârâtei de a elibera diplomele de licență este corelativă obligației Ministerului de a aproba tipizarea formularelor, iar pârâta U. „S. Haret” a făcut dovada demersurilor necesare obținerii tipizatelor în vederea eliberării diplomelor de licență, nu s-a putut susține cu temei - astfel cum pretinde chematul în garanție, că nu ar exista un raport juridic cu pârâta, care să determine admiterea cererii întemeiată pe disp.art.72 C.pr.civ. D. prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea efectivă în executare a hotărârii, în condițiile în care eliberarea diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către MECTS- în calitate de autoritate competentă.
Nu în ultimul rând, existența obligației legale a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba tipărirea formularelor tipizate, constând diploma de licență și a suplimentului de diplomă, a fost recunoscută în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, soluția din prezenta cauză impunându-se și ca o aplicare a principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. D. prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea efectivă în executare a hotărârii, în condițiile în care eliberarea diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către MECTS- în calitate de autoritate competentă.
Având în vedere dispozițiile cuprinse în art.453NCPC, Curtea constată că intimata pârâtă U. S. HARET a achitat onorariu avocat în cuantum de 620 lei, conform contract asistență juridică nr._ din 25.11.2014, astfel că, va dispune obligarea recurentului MEN la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate considerentele sus expuse, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, în baza dispozițiilor art.496 alin.1 NCPC, urmând a fi respinse ca atare .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul în contencios administrativ formulat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MEN), cu sediul în București, ..28-30, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1387/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât U. S. HARET (USH) BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..13, sector 3 și intimata reclamantă P. (M.) R., cu domiciliul procesual ales la CA C. M. Vicentiu – București, Calea Ravohei nr.266-268, clădirea 60, ., sect.5.
Obligă recurentul la plata către intimata U. S. HARET (USH) BUCUREȘTI a cheltuielilor de judecată în sumă de 620 lei – onorariu apărător.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 Februarie 2015.
Președinte, C. R. | Judecător, A. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, S. D. |
jud.fond: D.N.
Jud.red.C.R./06.04.2015
gref.DS/ 5 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 22/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
