Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 2618/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.48/CA.
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - R. N. B.
JUDECĂTOR - E. G.
JUDECĂTOR - M. C. E.
GREFIER – A. N.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta reclamantă - . SRL – cu sediul în București, sect.2, ., împotriva sentinței civile nr.199/30.01.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți - . și C. L. B. – cu sediul în B., ..2, jud. Tulcea, având ca obiect litigiu privind domeniul public.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat C. D. T. și pentru intimații pârâți avocat B. T. în baza împuternicirii avocațiale nr.105/22.04.2014 depusă la dosar (fila 19).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea învederează instanței că a stabilit în sarcina recurentei reclamante să timbreze capătul 1 de cerere formulat împotriva soluției de respingere ca nefondat a primului capăt de cerere cu suma de 1514,75 lei.
Avocat T. D. C. pentru recurenta reclamantă învederează că nu înțelege să timbreze acest capăt de cerere.
Curtea față de precizările formulate de apărătorul recurentei reclamante în sensul că nu înțelege să timbreze capătul 1 de cerere formulat împotriva soluției de respingere ca nefondat a primului capăt de cerere, invocă din oficiu excepția netimbrării acestui capăt de cerere și acordă cuvântul părților asupra excepției invocate și asupra fondului celui de al doilea capăt de cerere.
Avocat T. D. C. pentru recurenta reclamantă, asupra excepției netimbrării capătului 1 de cerere formulat împotriva soluției de respingere ca nefondat a primului capăt de cerere, arată că lasă la aprecierea instanței.
Cu privire cel de al doilea capăt de cerere, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Având în vedere că este vorba de niște contracte cu autoritățile locale, corespondența primită de la C. L. în mod constant apare sub forma de Hotărâri ale Consiliului L..
Ca atare, instanța susține în mod greșit că trebuia ca reclamanta să atace aceasta hotărâre, când refuzul inițial, care a generat situația conflictuala, a fost comunicat prin Adresa nr. 3801/05.07.2013.
Reclamanta apreciază că în mod greșit prima instanța a apreciat că actul administrativ prin care s-a comunicat refuzul autorității de modificare a contractului este Hotărârea Consiliului L. B. nr. 50/30.07.2013, aceasta Hotărâre fiind răspunsul la plângerea prealabila, aspect reținut chiar și în cuprinsul acestei hotărâri.
Refuzul autorităților de modificare a contractelor încheiate, a fost comunicat prin Adresa nr. 3801/05.07.2013, față de care subscrisa a procedat la efectuarea tuturor formalităților prealabile prevăzute de art. 7 al. 6 lit b) din Legea nr. 554/2004.
Arătă că pe acest aspect, solicită doar o amânare a plaților către C. local B., în conformitate si proporțional cu încasările aferente parcului Eolian, urmând ca diferența sa fie achitată odată ce va fi încasată de către parc, conform prevederilor OUG nr. 57/04.06.2013. Așadar nu solicită o modificare a sumelor de bani datorate prin contracte, ci doar ca plata să se facă raportat la încasările parcului eolian.
Avocat B. T. pentru intimații cu privire la excepția netimbrării capătului 1 de cerere formulat împotriva soluției de respingere ca nefondat a primului capăt de cerere, pune concluzii de admitere a excepției.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Solicită a se avea în vedere că în acțiunea reclamantei nu există un astfel de obiect cu privire la rescadențare.
Arată că se face vorbire despre reducerea redevenței chiriei și plata sumelor proporțional cu numărul de megawați în funcțiune precum și plata acestor sume proporțional cu contravaloarea certificatelor verzi.
Recurenta a încheiat cu intimata un contract de concesiune a unei suprafețe de teren pentru înființare de parc eolian, precum și un contract de asociere în participațiune pentru înființarea unui parc eolian pe un teren pus la dispoziție de către intimata. În cadrul acestor contracte, în esență obligațiile pârtilor constau în asigurarea folosinței netulburate asupra terenului pe de o parte si pe de alta parte, în plata unor sume de bani pentru aceasta folosință.
Deci la stabilirea obligațiilor contractuale nu s-a prevăzut absolut nimic despre anumiți parametri ai parcului eolian și nici de cuantumul veniturilor pe care le estimează cocontractantul intimatei din cele doua contracte.
În cuantumul sumelor pe care recurenta le datorează se afla si taxe si impozite către bugetul local ,codul fiscal neprevăzând posibilitatea scutirii si amânării la plata de felul celor pretinse, si pentru motivele pretinse.
F. de toate aceste considerente solicită respingerea recursului .
Totodată solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depunând înscrisuri în acest sens.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare a capătului 1 de cerere formulat împotriva soluției de respingere ca nefondat a primului capăt de cerere și asupra fondului celui de al doilea capăt de cerere.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, se constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 3 octombrie 2013 sub nr._ reclamanta S.C. „B. P. Investments” S.R.L. București a chemat în judecată pe pârâtele ., prin Primar și C. L. al comunei B., județul Tulcea, prin Primar prin hotărârea ce se va dispune să fie obligate la modificarea contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007 și a Contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007, în sensul reducerii discrepanței evidente a prestațiilor, care a survenit la acest moment pentru părțile din cele două contracte, respectiv reducerea sumei datorate de S.C. „B. P. Invetements” S.R.L. către C. L. B. în baza contractelor indicate mai sus, proporțional cu numărul de MW în funcțiune și plata sumelor datorate către C. local B. în baza contractelor aferente perioadei 01.07._17 să se facă proporțional cu încasările obținute din certificatele verzi, urmând ca diferența să fie achitată odată ce se recuperează certificatele verzi, conform prevederilor O.U.G. nr. 57/04.06.2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are calitatea de asociat secund la Contractul de asociere nr. 8363/30.11.2007, respectiv cesionar la contractul de Concesiune nr. 2792/29.05.2007 (denumite în continuare „Contractele” ambele încheiate cu C. local B. și că în baza acestor contracte părțile s-au asociat în vederea realizării Parcului eolian B..
Susține reclamanta că pe întreaga perioadă de derulare a contractelor a respectat obligațiile contractuale însă, în mod absolut imprevizibil, fără a avea cunoștință de acest lucru la momentul semnării contractului sau ulterior pe parcursul dezvoltării proiectului Parcul Eolian B., respectiv în cursul anului 2013, au avut loc niște schimbări în legislație, fiind reduse substanțial încasările în urma exploatării parcului eolian.
Astfel, arată reclamanta, începând cu data de 01.07.2013, prin . O.U.G. nr. 57/04.06.2013, privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, la art. I pct. 3 este precizată că: „În perioada 1 iulie 2013 – 31 martie 2017 se amână temporar acordarea unui număr de certificate verzi (...), iar recuperarea certificatelor verzi amânate se va face începând cu 1 ianuarie 2018 pentru centralele electrice eoliene, eșalonat, cel mult până la 31 decembrie 2020, iar urmare a acestei situații s-a amânat plata veniturilor obținute din certificatele verzi, ceea ce însemnă implicit o amânare a veniturilor parcului eolian în proporție de 40%.
Arată în continuare reclamanta că urmare acestei situați s-a adresat cu o cerere către C. L. B., prin Adresa nr. 3801/14.06.2013 și ulterior prin Plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 4655/25.07.2013, solicitând reducerea sumei datorate către C. L. B. în baza contractelor indicate mai sus, proporțional cu numărul de MW în funcțiune, iar începând cu data de 01.01.2013, taxa anuală pe teren să fie stabilită proporțional cu puterea instalată din totalul puterii autorizate (10 MW din totalul de 35 MW), respectiv să devină 538 lei/ha, față de 1.881,1 lei/ha, cât este în prezent.
Totodată, a mai solicitat plata sumelor datorate către C. L. B. în baza contractelor, la momentul obținerii certificatelor verzi.
Apreciază reclamanta că, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 57/04.06._, în perioada 01.07._17 se amână plata sumelor care i se cuvin obținute din certificatele verzi în proporție de 40%, urmând ca recuperarea acestora să se facă în perioada 1 ianuarie 2018 - 31 decembrie 2020, se impune pe cale de consecință modificarea contractelor în sensul că plățile datorate către C. L. B., începând cu data de 01.07.2013 să se facă proporțional cu încasările obținute din certificatele verzi, urmând ca diferența să fie achitată odată ce se recuperează certificatele verzi, conform celor stabilite prin actul normativ indicat mai sus.
Precizează reclamanta că aceste două solicitări ale societății au fost respinse prin înștiințarea nr. 3801/05.07.2013 și nr. 4655/20.08.2013 și consideră că refuzul Consiliului local B. de a da curs solicitărilor a fost abuziv față de situația absolut imprevizibilă în care se află, respectiv modificările legislative care afectează substanțial veniturile obținute din exploatarea Parcului Eolian B. și care nu au putu fi anticipate la momentul semnării celor două contracte.
În acest sens, sunt invocate prevederile art. 251 Cod comercial (în vigoare la data semnării contractelor care statuează că de esența asocierii în participațiune este participarea ambelor părți atât la beneficii cât și la suportarea pierderilor „Asociațiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni sau chiar asupra întregului comerț”.
Mai sunt invocate de către reclamantă și dispozițiile art. 54 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică care stabilește că „(1) Raporturile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii între drepturile care îi sunt acordate concesionarului și obligațiile care îi sun impuse; (2) Concesionarul nu va fi obligat să suporte creșterea sarcinilor legate de execuția obligațiilor sale, în cazul în care aceasta creștere rezultă în urma: a) unei măsuri dispuse de o autoritate publică; b) unui caz de forță majoră sau unui caz fortuit.”
Reclamanta invocă și practica și doctrina juridică anterior intrării în vigoare a Noului cod civil privind teoria impreviziunii la contracte, în prezent reglementată de art. 1271 din noul Cod civil.
Arată reclamanta că în vederea adaptării la relațiile impuse de fenomenul inflației s-a formulat adagiul „rebus sic stantibus” iar, spre a justifica această excepție, s-a formulat teoria impreviziunii ca o excepție de la regula „pacta sunt servanda”, conform căreia ori de câte or executarea unui contract sinalagmatic devine prea oneroasă pentru una dintre părțile contractante, revizuirea contractului se impune „ratio legis” în vederea restabilirii echilibrului valoric al prestațiilor, iar dacă între timp aceste condiții s-au schimbat este necesar ca și contractul să fie adaptat la noile‚ împrejurări economice, iar cum schimbarea condițiilor economice a fost imprevizibilă, s-a spus că revizuirea contractelor economice corespunde voinței prezumate a părților contractante
Mai arată reclamanta că pornind de la dispozițiile art. 1085, potrivit cărora „debitorul nu răspunde decât de daunele interese care au fost prevăzute sau care au putu fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său, doctrina românească a recunoscut teoria impreviziunii la contractele sinalagmatice, iar în ceea ce privește doctrina internațională „Rebus sic stantibus” arată că este un principiu al tratatului internațional de drept, articolul 62 din Convenția de la Viena din 1969 și Normele prevăzute în tratatele de drept internațional, statuând aplicabilitatea impreviziunii contractuale.
Reclamanta invocă onerozitatea excesivă a contractelor, urmare a intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 57/04.06.2013
Cu privire la teoria impreviziunii în contractele încheiate cu autoritățile publice învederează reclamanta că problema respectării echilibrului contractual este de esența concesiunilor fiind reglementată de art. 54 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
Arată reclamanta că relațiile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalități între avantajele care îi sunt acordate concesionarului și sarcinile care-i sunt impuse, În consecință, concesionarul nu va fi obligat să suporte creșterea sarcinilor legate de execuția obligațiilor sale în cazul în care această creștere rezultă în urma (...) unui caz de forță majoră sau caz fortuit.
Precizează reclamanta că înainte de . noului cod civil, în privința contractelor încheiate cu autoritățile publice, legiuitorul a simțit nevoia să reglementeze teoria impreviziunii (reglementare existentă atât în Legea nr. 219/1998 cât și ulterior menținută în O.U.G. nr. 54/2006)
Apreciază reclamanta că în situația în care în perioada 2007-2012 nu a achitat suma de 1.664.084 lei (aproximativ 380.000 Euro), reprezentând sume datorate în baza celor două contracte ce fac obiectul acțiunii, în condițiile în care în perioada 2007-2011 nu a avut venituri obținute din energie electrică (a fost perioada în care s-a realizat parcul eolian), iar începând cu anul 2012, când parcul a fost dat în funcțiune, acesta funcționează la 28,6% din capacitatea autorizată, intervenind ulterior și modificările legislative în discuție în urma cărora până în anul 2017 nu va încasa o mare parte din sumele obținute în urma tranzacționării certificatelor verzi, este într-o situație clară de impreviziune, fiind un dezechilibru evident între prestațiile părților, situație care ar trebui restabilită, conform celor solicitate prin acțiune
Consideră reclamanta că sunt îndeplinite cele două condiții cerute de legislație și de doctrina pentru impreviziune, respectiv existența unui dezechilibru de ordin economic și financiar, iar paguba rezultată din dezechilibrul prestațiilor a survenit după semnarea contractului în cauza de față fiind vorba de modificarea legislativă, care nu avea cum să fie anticipată la nivelul anului 2007, când s-au semnat cele două contracte
Solicită reclamanta să fie avut în vedere și faptul că este vorba de niște contracte încheiate pe o durată lungă de timp, categorie de contracte vizate în mod expres de impreviziune.
Față de cele prezentate, se solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să fie obligate pârâtele la modificarea Contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007 și a Contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007, în sensul reducerii discrepanței evidente a prestațiilor părților, conform celor solicite mai sus.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 8 alin. 2 și următoarele din Legea nr. 554/2004
Prin Sentința civilă nr. 199/30.01.2014 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta .” SRL, în contradictoriu cu pârâtele . și C. L. AL COMUNEI B. PRIN PRIMAR, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta S.C. „B. P. Investments” S.R.L. București are calitatea de asociat secund în Contractul de asociere nr. 8363/30.11.2007, respectiv cesionar la contractul de Concesiune nr. 2792/29.05.2007, ambele încheiate cu pârâtul C. local B. și în baza acestor contracte părțile s-au asociat în vederea realizării Parcului eolian B..
Susține reclamanta că pe întreaga perioadă de derulare a contractelor a respectat obligațiile contractuale însă, în mod absolut imprevizibil, fără a avea cunoștință de acest lucru la momentul semnării contractului sau ulterior pe parcursul dezvoltării proiectului Parcul Eolian B., respectiv în cursul anului 2013, au avut loc niște schimbări în legislație, fiind reduse substanțial încasările în urma exploatării parcului eolian.
În cauză, a arătat reclamanta, începând cu data de 01.07.2013, prin . O.U.G. nr. 57/04.06.2013, privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, la art. I pct. 3 este precizată că: „În perioada 1 iulie 2013 – 31 martie 2017 se amână temporar acordarea unui număr de certificate verzi (...), iar recuperarea certificatelor verzi amânate se va face începând cu 1 ianuarie 2018 pentru centralele electrice eoliene, eșalonat, cel mult până la 31 decembrie 2020, iar urmare a acestei situații s-a amânat plata veniturilor obținute din certificatele verzi, ceea ce însemnă implicit o amânare a veniturilor parcului eolian în proporție de 40%.
Urmare acestei situații, reclamanta s-a adresat cu o cerere către C. L. B., prin Adresa nr. 3801/14.06.2013 și ulterior prin Plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 4655/25.07.2013, solicitând reducerea sumei datorate către C. L. B. în baza contractelor indicate mai sus, proporțional cu numărul de MW în funcțiune, iar începând cu data de 01.01.2013, taxa anuală pe teren să fie stabilită proporțional cu puterea instalată din totalul puterii autorizate (10 MW din totalul de 35 MW), respectiv să devină 538 lei/ha, față de 1.881,1 lei/ha, cât este în prezent.
De asemenea, a mai solicitat plata sumelor datorate către C. L. B. în baza contractelor, la momentul obținerii certificatelor verzi.
Susține reclamanta că având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 57/04.06._, în perioada 01.07._17 se amână plata sumelor care i se cuvin obținute din certificatele verzi în proporție de 40%, urmând ca recuperarea acestora să se facă în perioada 1 ianuarie 2018 - 31 decembrie 2020, se impune pe cale de consecință modificarea contractelor în sensul că plățile datorate către C. L. B., începând cu data de 01.07.2013 să se facă proporțional cu încasările obținute din certificatele verzi, urmând ca diferența să fie achitată odată ce se recuperează certificatele verzi, conform celor stabilite prin actul normativ indicat mai sus.
Prin înștiințarea nr. 3801/05.07.2013 și nr. 4655/20.08.2013, au fost respinse aceste două solicitări, reclamanta considerând că refuzul Consiliului local B. de a da curs solicitărilor a fost abuziv față de situația absolut imprevizibilă în care se află, respectiv modificările legislative care afectează substanțial veniturile obținute din exploatarea Parcului Eolian B. și care nu au putut fi anticipate la momentul semnării celor două contracte.
În cauză, sumele pe care le are în vedere reclamanta, potrivit celor două contracte încheiate între părți, au două componente, redevența chiriei și impozitul pe teren.
Urmare plângerii prealabile nr. 60 /23.07.2013 pe care reclamanta a adresat-o Consiliului local al comunei B., prin care a fost solicitată modificarea contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007 și a contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007 încheiat între părți, pârâtul C. local al Comunei B. a emis hotărârea nr 50/30 iulie 2003 prin care, analizând cererea de modificare a celor două contracte a hotărât respingerea acestei cereri prin care se solicită ca începând cu 1.01.2013 taxa anuală pe teren să fie stabilită proporțional cu puterea instalată din totalul puterii autorizate – 10 MW din totalul de 35 MW, respectiv să devină 538 lei /ha față de 1881 lei/ha cât este în prezent, întrucât taxa anulă pe teren se stabilește conform prevederilor art. 256 al. 3 din Legea nr. 571/2001 a Codului fiscal.
S-a respins totodată solicitarea reclamantei ca plățile datorate către C. local B. începând cu 1.07.2013 să se facă proporțional cu încasările obținute din certificatele verzi, urmând ca diferența să fie achitată odată ce se recuperează certificatele verzi, deoarece bugetul local se constituie conform prevederilor art. 8 anexa 9 capitolul II din Legea nr. 5/2013 a bugetului local pe anul 2013 ( vezi pag 23)
În raport de prevederile acestei hotărâri a Consiliului local B., se reține că așa cum încheierea celor două contracte, respectiv de concesiune și de asociere, s-a aprobat prin hotărâri ale Consiliului L. B., tot la fel și modificarea celor două contracte încheiate intre părți nu se poate realiza decât în baza unei hotărâri de consiliu local, in cauză neputând fi pusă in discuție teoria impreviziunii.
S-a reținut că, atât plata redevenței cât și impozitul pe teren se realizează conform prevederilor codului fiscal și ale Legii nr. 5/2013 a Bugetului de stat pe anul 2013, și atât timp cât Hotărârea nr. 50/30 iulie 2013 a Consiliului L. B., jud. Tulcea nu a fost atacată în contencios administrativ, reclamanta nu are decât să se supună prevederilor acestei hotărâri relativ la cele două contracte încheiate între părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta . SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, desființarea Sentinței civile nr. 199/30.01.2014 și pe cale de consecința să se admită cererea de chemare în judecata astfel cum a fost formulată, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecata, motivat de faptul că reclamanta ar fi atacat prevederile Hotărârii Consiliului L. B. nr. 50/30.07.2013.
Aceasta susținere este greșita si contrar situației de fapt existente in prezenta cauza, întrucât:
Cu privire la situația de fapt, se arată că reclamanta are calitatea de asociat secund la Contractul de asociere nr. 8363/30.11.2007, respectiv concesionar la Contractul de concesiune nr. 2792/29.05.2007 (denumite în continuare "Contractele"), ambele încheiate cu C. local B..
În baza acestor contracte, părțile s-au asociat în vederea realizării Parcului eolian B..
Pe întreaga perioada de derulare a contractelor reclamanta și-a respectat obligațiile contractuale.
În mod absolut imprevizibil, fără a avea cunoștința de acest lucru la momentul semnării contractului sau ulterior pe parcursul dezvoltării proiectului Parcul Eolian B., respectiv în cursul anului 2013 au avut loc niște schimbări în legislație, fiind reduse substanțial încasările în urma exploatării parcului eolian.
Astfel, începând cu data de 01.07.2013, prin . OUG nr. 57/04.06.2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, la art I pct. 3, este precizat că "în perioada 1 iulie 2013-31 martie 2017 se amână temporar acordarea unui număr de certificate verzi (...) iar recuperarea certificatelor verzi amânate se va face începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru centralele electrice eoliene, eșalonat, cel mult pana la 31 decembrie 2020.
Practic, urmare a acestei situații s-a amânat plata veniturilor obținute din certificatele verzi, ceea ce însemna implicit o amânare a veniturilor parcului eolian in proporție de 40%.
Urmare a acestei situații subscrisa s-a adresa cu o cerere către C. L. B., prin Adresa nr. 3801/14.06._ si ulterior prin Plângerea prealabila înregistrata sub nr.4655/25.07.2013, solicitând: Plata sumelor datorate către C. L. B. in baza Contractelor, la momentul obținerii certificatelor verzi;
Având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 3 din OUG nr. 57/04.06.2013, în perioada 01.07._17 se amâna plata sumelor care li se cuvin obținute din certificate verzi în proporție de 40%, urmând ca recuperarea acestora să se facă în perioada 01 ianuarie 2018- 31 decembrie 2020, reclamanta aprecia că se impune, pe cale de consecința, modificarea contractelor în sensul ca plățile datorate către C. L. B., începând cu data de 01.07.2013 să se facă proporțional cu încasările obținute din certificatele verzi, urmând ca diferența să fie achitata odată ce se recuperează certificatele verzi, conform celor stabilite prin actul normativ indicat mai sus.
Reducerea sumei datorate de către subscrisa către C. L. B. în baza Contractelor indicate mai sus, proporțional cu numărul de MW în funcțiune.
Începând cu data de 01.01.2013, taxa anuală pe teren sa fie stabilită proporțional cu puterea instalata din totalul puterii autorizate (10 MW din totalul de 35 MW), respectiv sa devină 538 lei/ha, fata de 1.881,1 lei/ha, cat este in prezent.
Precizează că aceste doua solicitări ale societății au fost respinse, prin adresa nr. 3801/05.07.2013 eliberata de consiliul local B. - Primăria B. .
Față de refuzul autorităților locale de modificare a contractelor de concesiune si asociere, conform prevederilor art. 7 al. 6 lit b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a demarat procedura plângerii prealabile, la care a primit răspunsul comunicat prin Adresa nr. 4655/20.08.2013, la care era atașata Hotărârea Consiliului L. B. nr. 50/30.07.2013.
Cu privire la Hotărârea Consiliului L. B. nr. 50/30.07.2013 arată că hotărârea consiliului local baia nr. 50/30.07.2013, reprezintă răspunsul autorităților locale la procedura prealabilă or, aceasta a fost actul administrativ inițial care a generat acționarea în instanța.
Având în vedere că este vorba de niște contracte cu autoritățile locale, corespondența primită de la C. L. în mod constant apare sub forma de Hotărâri ale Consiliului L..
Ca atare, instanța susține în mod greșit că trebuia să atace aceasta hotărâre, când refuzul inițial, care a generat situația conflictuala, a fost comunicat prin Adresa nr. 3801/05.07.2013.
Reclamanta apreciază că în mod greșit prima instanță a apreciat că actul administrativ prin care s-a comunicat refuzul autorității de modificare a contractului este Hotărârea Consiliului L. B. nr. 50/30.07.2013, această Hotărâre fiind răspunsul la plângerea prealabila, aspect reținut chiar și în cuprinsul acestei hotărâri.
Refuzul autorităților de modificare a contractelor încheiate, a fost comunicat prin Adresa nr. 3801/05.07.2013, fata de care subscrisa a procedat la efectuarea tuturor formalităților " prealabile prevăzute de art. 7 al. 6 lit b) din Legea nr. 554/2004.
Daca s-ar merge pe interpretarea primei instanțe și ar fi formulat o plângere prealabila la Hotărârea Consiliului L. B. nr. 50/30.07.2013, ca răspuns ar fi primit tot o Hotărâre a Consiliului L. și tot așa.
Prima instanța omite să ia în vedere refuzul inițial al Consiliului L. B. de modificare a contractelor încheiate cu reclamanta, comunicat prin Adresa nr. 50/30.07.2013
Pe fondul cauzei, cu privire la rolul certificatelor verzi în producerea de energie din surse regenerabile, în cazul de fata energie eoliana certificatul verde este un titlu ce atesta producerea de energie electrica din surse regenerabile de energie, reglementat prin Legea 220/2008.
Susținerea energiei electrice din surse regenerabile este o obligație pe care România si-a asumat-o prin procesul de aderare la Uniunea Europeana si pentru extinderea utilizării surselor regenerabile de energie se aplica un sistem de promovare prin certificate verzi, prin care se urmărește, printre alte obiective, reducerea importurilor de resurse primare de energie, stimularea dezvoltării durabile locale si regionale si crearea de noi locuri de munca, reducerea poluării mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante si gaze cu efect de sera.
Sistemul de promovare prin certificate verzi se aplică producătorilor care dețin capacități de producere din surse regenerabile si care sunt acreditați de ANRE. Producătorii acreditați beneficiază de un număr de certificate verzi, emise lunar de operatorul de transport si sistem, proporțional cu cantitatea de energie electrica produsa din surse regenerabile.
Certificatul se poate tranzacționa, distinct de cantitatea de energie electrică pe care acesta o reprezintă, pe o piața organizată, în condițiile legii și reprezintă schema suport de promovare a producerii energiei din surse regenerabile.
Statul român sprijină investitorii în energie verde (regenerabilă) prin intermediul certificatelor verzi și prin asigurarea cadrului legal de comercializare a acestora. În prezent, fiecare MWh de energie verde produs din surse regenerabile este recompensat cu un număr de certificate verzi.
Aceste certificate verzi sunt cumpărate de furnizorii de energie electrica precum si de producătorii de energie electrica pentru energia aferenta consumului final propriu, altul decât consumul propriu tehnologic sau pentru energia electrica aferenta alimentarii consumatorilor racordați prin linii directe de centrala electrica companiile de profil, fiind obligate să aibă o anumita cota de energie regenerabila în coșul de energie electrica livrata consumatorilor.
În concluzie, veniturile obținute dintr-un parc eolian vin pe de-o parte din vânzarea energiei produse, si pe de alta parte, care e de fapt si partea cea mai consistenta, din tranzacționarea pe piața a certificatelor verzi care sunt alocate de către stat producătorilor de energie, în funcție de fiecare MWh de energie verde produs, așa cum a arătat mai sus.
Impactul modificărilor legislative survenite prin . OUG nr. 57/04.06.2013 asupra parcului eolian B., ridicat de către reclamantă in asociere cu C. local B..
La nivelul anului 2007, când reclamanta s-a asociat cu C. local B. prin semnarea Contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007 si a Contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007, si s-a realizat Parcul eolian B., s-a avut în vedere un plan de afaceri raportat la încasările ce urmau sa survină din vânzarea energiei produse si tranzacționarea certificatelor verzi, care se aloca de către stat, așa cum am arătat mai sus într-un număr raportat la fiecare MWh de energie verde produs.
Precizează că cea mai mare parte din veniturile obținute din aceasta activitate, provin în urma tranzacționării acestor certificate verzi.
În urma intrării în vigoare a OUG nr. 57/04.06.2013 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, la art 1 pct. 3, s-a stabilit ca "In perioada 1 iulie 2013-31 martie 2017 se amâna temporar acordarea unui număr de certificate verzi (...)", iar recuperarea certificatelor verzi amânate se va face începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru centralele electrice eoliene, eșalonat, cel mult pana la 31 decembrie 2020.
Practic, urmare a acestei situații s-a amânat plata veniturilor obținute din certificatele verzi, ceea ce înseamnă implicit o amânare a veniturilor parcului eolian in proporție de 40%.
Necesitatea ca ambele părți din asocierea dintre S.C. B. P. INVESTMENT S S.R.L. si C. L. B., să suporte reducerea temporară a veniturilor obținute în urma exploatării Parcului eolian B..
În ce privește Contractul de asociere în participațiune nr. 8363/30.11.2007
Obiectul asocierii în participațiune este precizat în mod expres în Contract atât la Cap. 11 intitulat Premise cât si art. 1 al cap. III intitulat Obiectul Contractului de asociere, respectiv asocierea părților pentru realizarea si gestionarea unui parc eolian (proiectul a avut denumirea de Parcul eolian B.); prevederile art. 251 Cod Comercial (în vigoare la data semnării Contractelor), statuează ca de esența asocierii în participațiune este participarea ambelor părți atât la beneficii cât și la suportarea pierderilor, "Asociațiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune în beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau chiar asupra întregului comerț".
În ce privește Contractul de concesiune nr. 2792/29.05.2007 - Obiectul asocierii în participațiune este precizat în mod expres in Contract la Cap. II art. 1 paragraful final, "pentru realizarea investiției - CENTRALE EOLIENE";
Problema respectării echilibrului contractual este DE ESENȚA concesiunilor, fiind reglementata de art. 54 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica. Relațiile contractuale dintre concedent si concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respective pe realizarea unei posibile egalități intre avantajele care îi sunt acordate concesionarului si sarcinile care sunt impuse. În consecință, concesionarul nu va fi obligat sa suporte creșterea sarcinilor legate de execuția obligațiilor sale, în cazul în care aceasta creștere rezulta în urma (...) unui caz de forța majora sau caz fortuit.
Așadar, ambele părți la momentul asocierii, atât sub forma participațiunii cat si concesiune, au cunoscut scopul asocierii, si urmează să suporte deopotrivă consecințele intrării in vigoare a OUG nr. 57/04.06.2013.
Totodată, arătă că pe acest aspect, solicită, doar o rescadențare/amânare a plaților către C. local B., în conformitate și proporțional cu încasările aferente parcului Eolian, urmând ca diferența să fie achitata odată ce va fi încasata de către parc, conform prevederilor OUG nr. 57/04.06.2013.
De asemenea, arată că ăbiectul acțiunii se refera la sumele de bani datorate prin cele doua contracte, fiind vorba de niște sume de bani fixe, stabilite prin art. 5 din Contractul de asociere si art. 3 din Cap. IV la Contractul de Concesiune. Așadar, nu este vorba de taxe si impozite aferente terenurilor, așa cum a susținut instanța de judecata în mod greșit, ci doar sumele de bani datorate conform acestor prevederi contractuale.
Având în vedere:
-situația absolut imprevizibila în care se află, respectiv modificările legislative care afectează substanțial veniturile obținute din exploatarea Parcului Kolian B. si care nu au putut fi anticipate la momentul semnării celor 2 Contracte;
-prevederile art. 251 Cod Comercial (în vigoare la data semnării Contractelor), statuează ca de esența asocierii în participațiune este participarea ambelor părți atât la beneficii cât si la suportarea pierderilor, "Asociațiunea în participațiune are loc atunci cinci un comerciant sau o societate comerciala acorda uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune in beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau chiar asupra întregului comerț."";
-Teoria impreviziunii în contractele încheiate cu autoritățile publice care
reglementata in mod expres prin art. 54 din OUG 54/_ că:
"(1) Raporturile contractuale dintre concedent si concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii intre drepturile care ii sunt acordate concesionarului si obligațiile care ii sunt impuse.
(2) Concesionarul nu va fi obligat să suporte creșterea sarcinilor legate de execuția obligațiilor sale, in cazul in care aceasta creștere rezulta în urma:
unei masuri dispuse de o autoritate publica; unui caz de forța majora sau unui caz fortuit."
-Practica si doctrina juridica anterior intrării în vigoare a Noului cod civil
privind teoria impreviziunii la contracte, in prezent reglementata de art. 1271
Noul Cod Civil;
-Onerozitatea excesiva a Contractelor fata de reclamantă, urmare a intrării în vigoare a prevederilor OUG nr. 57/04.06.2013,
Solicită să se constate că sunt îndeplinite cele doua condiții cerute de legislație și de doctrina pentru impreviziune, respectiv: Este vorba de un dezechilibru de ordin economic si financiar; Paguba rezultată din dezechilibrul prestațiilor a survenit după semnarea contractului - în cauza de față este vorba de modificarea legislativa, care nu avea cum sa fie anticipate la nivelul anului 2007 când s-au semnat cele doua contracte.
Totodată, solicită a se avea în vedere că este vorba de niște contracte încheiate pe o durata lunga de timp, categorie de contracte vizate în mod expres de impreviziune.
Cu privire la capătul de cerere privind reducerea sumei datorate de către subscrisa către C. L. B., proporțional cu numărul de MW în funcțiune, solicită să se aibă în vedere că acest capăt de cerere este diferit față de cel privind rescadențarea sumelor de bani urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 57/04.06.2013. Parcul eolian nu are puterea de 35 MW cum este precizat în contracte, ci doar de 10 MW.
Deși proiectul de realizare a Parcului eolian s-a dorit a ti inițial pentru 35 MW, acreditarea ANRE si implementarea proiectului s-a făcut pentru 10 MW. Inclusiv licența de producător eliberata de ANRE este pentru 10 MW.
Pe acest capăt de cerere, reclamanta a solicitat ca începând cu data de 01.01.2013, taxa anuală pe teren să fie stabilita proporțional cu puterea instalata din totalul puterii autorizate (10 MW din totalul de 35 MW), respectiv sa devină 538 lei/ha, fata de 1.881,1 lei/ha, cât este în prezent.
Practic si cu privire la acest aspect trebuie suportate deopotrivă beneficiile si pierderile asocierii, sumele datorate trebuind să fie în concordanță cu puterea instalata, pe măsura ce parcul se va extinde urmând sa achite și diferența.
Prin întâmpinare intimata pârâtă . a invocat excepția nulității a recursului în condițiile art.489 alin.2 din cpc.
A arătat că prin cererea de recurs formulata recurenta nu numai că nu a indicat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art.488,însă nici ceea ce a spus în acea cerere, din punctul pârâtei de vedere nu se încadrează în vreunul dintre motivele limitative de recurs prevăzute de codul de procedura civila.
Recurenta nu face decât să reia cele spuse la prima instanța pretinzând reducerea redevențelor convenite si amânarea la plata a acestora pentru o perioada de timp.
Solicită decăderea recurentei din dreptul de a mai solicita probe în recurs,în conformitate cu art.492 alin.l din cpc.
Pe fondul cauzei,chiar daca motivarea primei instanțe nu este dintre cele mai cuprinzătoare, soluția adoptata este una corecta.
Recurenta-reclamanta a solicitat, pornind de la teoria impreviziunii, modificarea a doua contracte prin reducerea redevenței/chiriei din acestea proporțional cu numărul de megawați în funcțiune, precum si plata acestor sume proporțional cu contravaloarea certificatelor verzi.
Recurenta a încheiat cu intimata un contract de concesiune a unei suprafețe de teren pentru înființare de parc eolian, precum și un contract de asociere în participațiune pentru înființarea unui parc eolian pe un teren pus la dispoziție de către intimata. În cadrul acestor contracte, în esență, obligațiile părților constau în asigurarea folosinței netulburate asupra terenului pe de o parte si pe de alta parte, în plata unor sume de bani pentru aceasta folosință.
În plus, mai există si obligația acordării unei anumite destinații terenului, respectiv construirea de centrale eoliene.
Prin urmare, la stabilirea obligațiilor contractuale nu s-a prevăzut absolut nimic despre anumiți parametri ai parcului eolian și nici de cuantumul veniturilor pe care le estimează cocontractantul intimatei din cele doua contracte.
Nici un moment atât în faza precontractuală, cât și ulterior pe timpul derulării convențiilor nu s-a discutat și nu s-a analizat, ca premise ale convențiilor, planul de afaceri al recurentei, mărimea parcului eolian intervalul de timp în care se estimează ajungerea la acești parametri, care sunt disponibilitățile bănești care ar putea fi învestite, etc..
Toate aceste elemente au fost independente de convenția pe care au încheiat-o părțile, ele necondiționând sau ne influențând obligațiile asumate.
Din acest motiv felul cum evoluează aceste elemente exterioare nu influențează drepturile si obligațiile contractuale.
Pe de alta parte, tot principial, trebuie spus ca relația în privința certificatelor verzi nu este stabilită cu intimata din aceasta cauza, ci cu cei care ar trebui sa cumpere aceste certificate și, eventual, cu cel/cei care au reglementat aceasta piața de certificate verzi. De aceea, nu există si din aceasta perspectiva o condiționare a clauzelor contractuale încheiate cu intimata de existenta certificatelor verzi.
Dincolo de discuția principială de mai sus, recurenta nu a făcut absolut nici o probă care sa ateste care era planul sau de afaceri, ce elemente intrau în acesta legătura acestuia cu cele doua contracte, fluxurile de capital disponibile si așteptate.
De asemenea, în ce fel aceste elemente inițiale au fost influențate de apariția/dispariția/amânarea certificatelor verzi sau de alte cauze imputabile sau neimputabile.
În aceeași ordine de idei, recurenta nu a probat care au fost motivele pentru care nu s-au realizat centralele eoliene în puterea estimata(desigur nu este probat nici măcar acest element), daca acestea-i sunt imputabile sau nu.
Dincolo de problema de principiu in legătura cu impreviziunea în aceste doua convenții, reclamanta face doar afirmații despre ceea crede ca i-ar fi influențat activitatea, pretinzând sa fie crezută pe cuvânt în legătura cu susținerile făcute.
Nu în ultimul rând, în cuantumul sumelor pe care recurenta le datorează se afla si taxe si impozite către bugetul local, codul fiscal neprevăzând posibilitatea scutirii si amânării la plata de felul celor pretinse, si pentru motivele pretinse.
F. de toate aceste considerente solicită respingerea recursului.
La termenul de judecată din 20.11.2014 instanța a respins excepția nulității recursului invocată de intimată, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la termenul menționat.
În ședința publică din 22.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului asupra soluției privind primul capăt din cererea introductivă, excepție asupra căreia reține următoarele:
La termenul de judecată din 22.01.2015 Curtea a stabilit în sarcina recurentei obligația timbrării recursului privind soluția asupra primului capăt al acțiunii cu suma de 1514,75 lei.
La interpelarea instanței, recurenta prin reprezentant convențional a precizat că nu înțelege să timbreze acest capăt de cerere.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la reducerea sumei datorate în baza a două contracte (unul de asociere și unul de concesiune) proporțional cu numărul de MW în funcțiune, iar în recurs a evaluat această pretenție la suma de 21.375 Euro.
Potrivit dispozițiilor art. 17alin. 2 din legea nr. 554/2004 ”Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de legea nr. 146/1997, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.”
Iar potrivit art. 24 alin.2 din OUG 80/2013 „(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.”
Cum în cauză s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPC în ceea ce privește criticile din recurs, în raport de dispozițiile art. 3 lit. f din OUG 80/2013 recurenta avea obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în recurs, pentru primul capăt din acțiunea dedusă judecății, în cuantum de 1514,75 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 32-34 din OUG 80/2013 "ART. 32
Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
ART. 33
(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
(…)
ART. 34
(1) Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
(2) Dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.”
Față de aceste considerente, instanța apreciază întemeiată excepția netimbrării recursului împotriva soluției privind primul capăt din cererea introductivă și o va admite, urmând a anula recursul menționat.
Examinând recursul privind soluția asupra celui de-al doilea capăt al acțiunii, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamanta S.C. „B. P. Investments” S.R.L. București a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ., prin Primar și C. L. al comunei B., județul Tulcea, prin Primar prin hotărârea ca plata sumelor datorate către C. local B. în baza contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007 și a contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007 pentru perioada 01.07._17 să se facă proporțional cu încasările obținute din certificatele verzi, urmând ca diferența să fie achitată odată ce se recuperează certificatele verzi, conform prevederilor O.U.G. nr. 57/04.06.2013.
Soluția de respingere a acestei pretenții, la care s-a oprit judecătorul fondului, a avut în vedere exclusiv neatacarea de către reclamantă a HCL B. nr. 50/30.07.2013, prin care aceeași solicitare adresată de reclamantă pârâților a fost respinsă.
Critica din recurs vis-a-vis de acest aspect privește omisiunea primei instanțe de a avea în vedere refuzul inițial al Consiliului L. B. de modificare a contractelor, recurenta susținând că refuzul autorităților de a-i soluționa favorabil cererea a fost comunicat prin adresa nr. 3801/05.07.2013, față de care acesta a parcurs procedura prealabilă reglementată de legea nr. 554/2004.
Critica este nefondată.
Astfel cum corect a reținut și prima instanță, încheierea contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007, respectiv a contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007 au avut ca premise aprobarea prin hotărâri de consiliu local.
Recurenta S.C. B. P. Investments S.R.L. a adresat autorității administrației publice locale solicitarea ca plata sumelor datorate către C. local B. în baza contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007 și a contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007 pentru perioada 01.07._17 să se facă proporțional cu încasările obținute din certificatele verzi.
C. L. B. a emis la data de 30.07.2013 Hotărârea nr. 50 cu privire la modificarea prevederilor contractului de concesiune nr. 2792/29.05.2007 și a contractului de asociere nr. 8363/30.11.2007 încheiat între C. L. al Comunei baia și . SRL, prin care, la art. 2 respinge solicitarea, deoarece bugetul local se constituie conform prevederilor art. 8 anexa 9, Cap. II din legea nr. 5/2013 a bugetului de stat pe anul 2013.
În acest context, pe de o parte, apare cu evidență faptul că poziția părților pârâte în raport de pretenția reclamantei a fost concretizată prin emiterea HCL B. nr. 50/30.07.2013, în condițiile în care prin adresa nr. 3801/05.07.2013 -la care recurenta face referire ca fiind actul prin care se manifestă refuzul pârâților- s-au menționat aceleași aspecte, în speță faptul că solicitarea reclamantei a fost analizată și dezbătută în ședința Consiliului L..
Pe de altă parte, câtă vreme refuzul pârâților de a-i soluționa cererea în sensul solicitat îmbracă forma unui act administrativ, în speță o hotărâre de consiliu local, conform principiului simetriei juridice (modificarea contractului se adoptă printr-un de aceeași formă cu cel prin care se aprobă încheierea acestuia), atât principiile logicii juridice cât și dispozițiile art. 1 alin.1 coroborate cu art. 2 lit. c și art. 8 din legea nr. 554/2004 impun atacarea în contenciosul administrativ a hotărârii de consiliu local respective.
Se constată astfel corectă statuarea judecătorului fondului sub acest aspect, reclamanta neputând solicita direct modificarea celor două contracte, câtă vreme există un act emis în regim de putere publică, care se bucură de prezumția de legalitate, prin care această solicitare a fost rezolvată de autoritatea administrației publice locale, act care nu a fost atacat în justiție.
Cum argumentele reținute fac de prisos analizarea susținerilor privind rolul certificatelor verzi în producerea de energie din surse regenerabile și impactul modificărilor legislative survenite prin . OUG nr. 54/04.06.2013 asupra parcului eolian B., necesitatea ca ambele părți din asociere să suporte reducerea temporară a veniturilor și cea a restabilirii echilibrului contractual, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin.1 NCPC, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului formulat împotriva soluției de respingere ca nefondat a primului capăt de cerere, declarat de recurenta- reclamantă . SRL, cu sediul în București, sect.2, ., împotriva sentinței civile nr.199/30.01.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți . și C. L. B., cu sediul în B., ..2, jud. Tulcea.
Anulează recursul formulat împotriva soluției asupra capătului 1 de cerere.
Respinge ca nefondat recursul ce privește soluția de respingere a capătului 2 de cerere.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. N. B. E. G. M. C. E.
Grefier,
A. N.
Red.jud.hot.D.N.
Red.jud.RNB/11.02.2015
| ← Pretentii. Hotărâre din 11-02-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 175/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
