Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2026/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.233/CA
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta reclamantă R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., ..14A, județul C., împotriva Sentinței civile nr.2126/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C., pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 25 februarie 2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Prin cererea înregistrată la data de 14.03.2014 pe rolul Tribunalului C. –Secția contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta R. A. de Distribuție a Energiei Termice C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României – Camera de C. a Județului C., anularea Încheierii nr.VI/25/20.02.2014, a deciziei nr.105/22.11.2013, respectiv cu privire la pct. I.1 și II.1, precum și a raportului de control nr.B23519/31.10.2013.
Prin Sentința civilă nr.2126/19.09.2014, Tribunalul C. a respins acțiunea promovată de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. A. de Distribuție a Energiei Termice C., care a criticat soluția instanței de fond prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art.488 alin.1 pct.8din (N) Cod de procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a apreciat instanța de fond că penalitățile calculate de . nu pot face obiectul contului 473 întrucât aceste penalități au caracter cert lichid și exigibil, fiind asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr.C 1921/28.02.2011, având în vedere următoarele aspecte:
Așa cum prevăd dispozițiile Ordinului MFP nr.2055/2009, contul 473 este bifuncțional iar în debitul contului se înregistrează și „plățile pentru care în momentul efectuării sau constatării acestora nu se pot lua măsuri de înregistrare definitivă într-un cont, necesitând clarificări suplimentare". Prin urmare orice sumă care necesită clarificări suplimentare poate fi înregistrată in acest cont.
Învederează recurenta reclamantă că în cererea de chemare în judecată a demonstrat că penalitățile înregistrate in contul 473 sunt sume care au fost refuzate la plată de către regie întrucât sunt incorecte, contravaloarea lor urmând să fie tranșată de instanțele de judecată care au fost investite cu analiza acestora si, in consecință sumele nu sunt certe, lichide si exigibile.
Susține recurenta că existența unui contract de vânzare-cumpărare reglementat intre părți, contract care nu reprezintă voința comună a părților, fiind în exclusivitate impus de către autoritatea de reglementare in domeniu nu poate sa oblige regia să înregistreze valoarea penalităților într-un cont ce se presupune că are în vedere sume certe.(401), iar acceptarea „nevoită" de către RADET Constanta a unei valori procentuale aferente penalităților de întârziere nu poate echivala cu acceptarea unei sume globale calculate in mod greșit cu titlu de penalități de către ..
Consideră că este nefondată susținerea Curții de C., însușită de instanța de fond, potrivit căreia sumele respective ar fi trebuit înregistrate in contul 401 („penalități datorate terților") deoarece la acest moment penalitățile calculate de . nu sunt datorate, fiind nevoie de decizia instanțelor de judecată in dosarele respective.
De asemenea, arată recurenta în continuare, instanța nu a analizat că RADET C. a înregistrat in contul 473 doar o parte din penalități, respectiv suma de 91.897.555,40 lei aflata în litigiu, în timp ce suma de 69.349._ lei (certă) a fost consemnată in contul de cheltuieli, conform rațiunii Curții de C..
Făcând o succintă prezentare a provenienței penalităților înregistrate in contul 473, recurenta arată că ele provin in proporție de 95% din neîncasarea la timp de către RADET Constanta a subvenției si compensării de la bugetul de stat, fapt ce rezultă din analiza situațiilor financiare ale regiei. Învederează că dacă ar încasat la timp sumele de la buget, recurenta ar fi achitat datoriile către CET Palas, evitând astfel calcului penalităților. Subvenția de la bugetele stat si local a reprezentat in perioada 2006 -2011 aproximativ 45% din cifra de afaceri a regiei.
În ceea ce privește cadrul special de reglementare în ceea ce privește calculul penalităților – contractul de vânzare-cumpărare încheiat între CET Palas și RADET C. (contract cadru conform Ordinului ANRE nr.50/2009), și contractul de furnizare al energiei termice încheiat între RADET C. și populație (contract cadru conform Ordin ANRSC nr.483/2003) – învederează că dispozițiile celor două contracte referitoare la termenul de scadență precum si la modalitatea de stingere a datoriilor sunt in total dezacord.
Concluzionând, recurenta reclamantă arată că, pe de o parte, penalitățile respective nu constituie întârzieri la plata datorate culpei RADET Constanta si, pe de altă parte, RADET Constanta a contestat in instanța atât modalitatea de calcul cât si cuantumul acestora.
Prin urmare, întrucât penalitățile in discuție sunt in curs de clarificare, fiind astfel incerte, acestea au fost înregistrate in contul 473 si nu in contul de cheltuieli, urmând să fie trecute in contul de cheltuieli în momentul in care instanțele judecătorești vor constata legalitatea acestora, aspect care este in total acord cu dispozițiile Ordinului nr.2055/2009.
În consecință, înregistrarea penalităților de întârziere facturate de . si refuzate de RADET C. (întrucât nu sunt certe, lichide si exigibile) in contul 473 este in conformitate cu dispozițiile legale speciale in vigoare, iar neînregistrarea lor în acest cont ar fi fost de natură să denatureze rezultatul curent al activității economice al regiei.
2. Hotărârea instanței de fond este nelegală și nefondată și sub aspectul celor reținute cu privire la pct. II.1. din decizia Curții de C., referitoare la justificarea cheltuielilor de protocol.
Cu privire la legalitatea fondului de protocol, invocă următoarele aspecte:
- potrivit art.3 din Anexa 2 la contractul de mandat nr.12/26.02.2009 încheiat intre Consiliul de Administrație si I. Rachieru, managerul general „beneficiază de un fond de protocol lunar in valoare de 2000 lei:
- potrivit art.5 si 6 din Hotărârea Consiliului de Administrație nr.12/26.02.2009 prin care s-a aprobat contractul de mandat, managerul general beneficiază de „un fond de protocol lunar (sumă forfetară) in cuantum de 2000 lei, necesar funcționarii cabinetului managerului general. Această sumă este fixă pe toată durata contractului de mandat si se atribuie fie prin dispoziție de casă, fie prin virament bancar, acordarea ei nefiind condiționată de prezentarea documentelor justificative... această sumă forfetară va fi prevăzută in bugetul de venituri si cheltuieli al RADET Constanta";
- în conformitate cu Decizia nr.47/1991 și cu Regulamentul de Organizare si Funcționare al RADET Constanta, organul de conducere al regiei este Consiliul de Administrație; la acel moment componența Consiliului de Administrație era stabilită prin Hotărârea Consiliul Local al Municipiului Constanta nr.620/2008;
- prin urmare - in temeiul prerogativelor pe care le deținea - Consiliul de Administrație al regiei a procedat atât la încheierea contractului de mandat cu I. Rachieru - in calitate de manager general si la aprobarea si semnarea acestui contract in cadrul ședinței din data de 26.02.2009;
- atât contractul de mandat cât si hotărârea Consiliului de Administrație privind aprobarea acestuia reprezintă manifestarea de voință unanimă a membrilor Consiliului de Administrație; (aspect confirmat de semnăturile din contractul de mandat cât și de HCA nr.12/26.02.2009); prevederile hotărârii Consiliului de Administrație au aceeași putere juridică ca si dispozițiile contractuale, fiind emanate de aceeași entitate si in același scop;
- RADET Constanta prin organul său de conducere, respectiv prin Consiliul de Administrație a hotărât acordarea unui fond de protocol (sumă forfetară) managerului general in cuantum de 2000 lei lunar fără a fi necesară prezentarea unor documente justificative;
- in accepțiunea legii si a membrilor Consiliului de Administrație fondul de protocol reprezintă suma forfetară pentru care nu este necesară prezentarea documentelor justificative; aspect consemnat in cuprinsul hotărârii emise de Consiliul de Administrație, și preluat in anexa 2 la contractul de mandat „fondul de protocol" fără explicația aferentă, considerându-se că nu mai este necesară includerea acestei precizări si in contractul de mandat.
- astfel, fondul de protocol s-a acordat in temeiul unui acord de voință intre cele două părți materializat prin contractul de mandat si prin hotărârea Consiliului de Administrație;
- Consiliul de Administrație avea competențe depline in acest sens, motiv pentru care nu poate fi pusă la îndoială legalitatea deciziilor sale.
O primă concluzie la acest subpunct, este că în baza acordului de voință al organului de conducere al RADET Constanta - in temeiul art.3 din anexa 2 din contractul de mandat nr.12/26.02.2009 coroborat cu dispozițiile art.5 si 6 din HCA nr.12/26.02.2009 - managerul general beneficiază de un fond de protocol lunar in cuantum de 2000 lei fără a fi necesară prezentarea documentelor justificative.
Prin urmare, acordarea acestei sume forfetare are la bază aprobarea forului superior si existența resurselor financiare, condiții îndeplinite în cauza de față,
Susține recurenta că nici instanța si nici C. de C. nu au reținut si nici nu au analizat importanța si legalitatea hotărârilor luate de Consiliul de Administrație al unei regii autonome, in sensul că aceste hotărâri sunt opozabile terților si ele pot fi atacate de nelegalitate.
Astfel, consideră că instanța a analizat in mod superficial acest aspect neluând in considerare valabilitatea dispozițiilor unei hotărâri a unui organ colectiv de conducere al unei regii autonome la care statul deține participații integrale sau majoritare, lipsind astfel de efecte puterea decizională a acestuia.
Cu privire la natura financiar-contabilă a fondului de protocol:, recurenta invocă următoarele aspecte:
- fondul de protocol reprezintă o cheltuială statutară aprobată si pusă la dispoziția managerului prin hotărâre a Consiliului de Administrație, care a precizat in mod expres că acest fond este acordat fără a-i fi solicitată managerului nici un fel de justificare cu bonuri, note de plată s.a;
- fondul de protocol reprezintă o cheltuială statutară nefiind o cheltuială de protocol; cheltuiala de protocol este o cheltuială financiară ce trebuie justificată cu bonuri, chitanțe s.a;
- documentul justificativ prevăzut de Legea contabilității 82/1991 este dispoziția de casierie lunară, aceasta întrunind elementele legale de justificare a plății fondului de protocol;
- fondul de protocol nu trebuie confundat cu cheltuiala de protocol;
- potrivit legii, sunt considerate cheltuieli de protocol cheltuielile ocazionate de acordarea unor cadouri, tratații si mese partenerilor de afaceri, efectuate in scopul dezvoltării afacerii; în contabilitate, aceste cheltuieli se vor înregistra cu ajutorul contului 623 "Cheltuieli de protocol, reclamă si publicitate".
- Conform art.6 alin. (1) din Legea contabilității 82/1991 „orice operațiune economico-financiaro efectuata se consemnează in momentul efectuării ei . sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".
- RADET Constanta a elaborat procedurile contabile conform prevederilor art.10 din OMFP nr.3055/2009 si a implementat Manualul de politici si proceduri contabile conform Deciziei nr.306/13.11.2009;
- conform Proceduri interne ale societății se pot stabili si alte documente ce trebuie întocmite/aprobate in vederea acordării acestor produse pentru protocol, cum ar fi: decizia conducerii firmei privind acordarea produselor proprii pentru protocol; bugetul alocat pentru cheltuieli de protocol; lista produselor acordate; lista partenerilor de afaceri/clienților selectați pentru acordarea produselor.
- RADET Constanta a întocmit procedura de acordare a fondului de protocol in sumă fixă la dispoziția managerului, conform hotărârii Consiliului de Administrație, cu menționarea faptului că nu se solicită documente primare pentru justificarea acestuia (managerul ce participă la întâlniri cu parteneri de afaceri si clienți, nefiind obligat să solicite si să adune bonuri fiscale, chitanțe s.a.).
- Documentul justificativ al cheltuielii statutare „fond de protocol" este dispoziția de casierie, formular recunoscut de Legea contabilității 82/1991.
3. În cuprinsul deciziei Curții de conturi se face confuzie intre cele două noțiuni - fond de protocol si cheltuială de protocol. Astfel, arată recurenta, la punctul 1 pag. 4 se menționează „Conducerea entității va dispune măsurile legale pentru stabilirea întinderii si mărimii prejudiciului reprezentând cheltuieli de protocol fără documente justificative ..." in condițiile in care acordul dintre părți (contractul de mandat) prevede fondul de protocol.
Consideră recurenta că și invocarea de către C. de C. a prevederilor OUG nr.79/2008 cu privire la remunerația managerului general este inoportună întrucât aceste dispoziții nu sunt incidente in cauză; fondul de protocol u constituie o remunerație sau un beneficiu in interes personal ci a avut ca scop buna funcționalitate a cabinetului managerului general in interesul regiei.
În ceea ce privește incidența legislației ulterioare contractului de mandat recurenta reclamantă învederează că dispozițiile art.9 din OUG nr.109/2011 referitoare la atribuțiile de bază ale Consiliului de Administrație din cadrul regiilor autonome, confirmă puterea decizională a Consiliului de Administrație, iar potrivit Legii nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salariată ale personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 23.09.2014 „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială care trebuie restituit drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control"; I. Rachieru îndeplinește calitatea de funcționar public prevăzută de art.1 din actul normativ amintit mai sus iar sumele ce reprezintă sume datorate de acesta in urma constatărilor Curții de C. se circumscriu dispozițiilor art.2 alin 1 din același act normativ.
Pentru cele expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, a invocat art.486 coroborat cu art.488 pct.8 NCPC.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivului de casare invocat, C. constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește critica referitoare la abaterea reținută la pct. I din decizia nr.105/22.11.2013 C. o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, este de necontestat faptul că, potrivit Ordinului M.F.P. nr.3055/2009 contul 473 se referă la „decontări din operații în curs de clarificare”, asigurându-se astfel evidența sumelor în curs de clarificare care nu pot fi înregistrate pe cheltuieli/ venituri sau în alte conturi în mod direct, fiind necesare cercetări și lămuriri suplimentare.
Tot atât de necontestat este faptul că penalitățile de întârziere înregistrate de reclamantă în contul 473 au fost evidențiate în facturile emise de CET în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu RADET.
Este real că între părțile contractante există litigii generate de plata penalităților solicitate de CET, reclamanta invocând inexistența culpei în achitarea cu întârziere a prestațiilor CET și drept urmare inclusiv cuantumul sumei, însă izvorul obligației îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare, iar dacă era necesară o clarificare a acestor operațiuni, ea trebuia efectuată în termen de maxim de trei luni, așa cum prevede pct.208 din Ordinul nr.3055/2009, înregistrarea în contul 473 fiind provizorie.
Împrejurarea că doar o parte din penalități au fost trecute în contul 473 este lipsit de relevanță pentru considerentele arătate mai sus, facturile nefiind refuzate de reclamantă la plată.
De altfel, C. reține că în punctul de vedere al societății din 28.10.2013 s-a arătat că înregistrarea pe cheltuieli a penalităților de întârziere ar fi însemnat înregistrarea unor pierderi de mari dimensiuni care ar fi periclitat poziția financiară a regiei în raport cu partenerii săi.
În ceea ce privește cea de a doua măsură din Decizia nr.105/22.11.2013 – II.1 – prin care conducerea societății a fost obligată să dispună măsuri legale pentru stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând cheltuieli de protocol acordate fără documente justificative, precum și recuperarea acesteia, C. apreciază criticile neîntemeiate.
Astfel, recurenta încearcă să acrediteze ideea că există diferență între noțiunile de fond de protocol și cheltuielile de protocol, că hotărârea instanței de fond este rezultatul acestei confuzii câtă vreme contractul de mandat prevede un fond de protocol, o cheltuială statutară pusă la dispoziție managerului prin hotărârea Consiliului de administrație fără a i se solicita nici un fel de justificare.
Ori, faptul că societatea, prin organele statutare, și-a asumat obligația constituirii unui fond „necesar funcționării cabinetului managerului general”, în sumă lunară de 2.000 lei, pusă la dispoziția acestuia prin dispoziție de casă sau prin virament bancar nu exonerează pe beneficiar de depunerea de documente justificative, potrivit art.6 din Legea nr.82/1991 pentru că în caz contrar o astfel de prevedere este nelegală, reprezentând o formă de salarizare nicidecum cheltuială în interesul societății.
C. constată că deși invocă aceste aspecte in favoarea admiterii recursului în contractul de mandat nu se regăsește nici o referire privind exceptarea beneficiarului sumei cu titlu de fond de protocol de a depune documente justificative cu privire la cheltuirea acestei sume în interesul societății.
Aceeași constatare vizează și critica privind neaplicarea OUG nr.79/2008 cu privire la remunerația managerului general, recurenta susținând că acest act normativ nu este incident în cauză, deși, așa cum rezultă clar din contractul nr.12/26.02.2009, acesta a fost încheiat de părți în considerarea „dispozițiilor OUG nr.79/2008 – privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici – modificată prin OUG nr.135/2008 și OUG nr.222/2008”.
Ori, pentru justificarea utilizării fondului de protocol este evident că trebuiau respectate prevederile Legii nr.82/1991 pentru că în caz contrar suma încasată ar reprezenta un beneficiu în interesul personal al managerului și nu al societății.
Invocarea dispozițiilor Legii nr.124/2014, act normativ intrat în vigoare după pronunțarea hotărârii recurate, nu este de natură a atrage nelegalitatea acesteia în considerarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, aceasta dispunând doar pentru viitor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă, C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurenta reclamantă R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., ..14A, județul C., împotriva Sentinței civile nr.2126/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 februarie 2015.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, I. P. |
Jud.fond: C. M.
Red.dec.jud.NC
4 ex/25.05.2015
Emis 2 .>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Hotărâre din 11-02-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
