Pretentii. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 7844/88/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.89/CA
Ședința publică din 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. G.
Judecător N. C.
Judecător I. M. Ș.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva Sentinței civile nr.705/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL S. - prin PRIMAR, cu sediul în S., ..180, jud.Tulcea, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și urm. C.pr.civ.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual, menționându-se că recurenta pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și o reține pentru deliberare și pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 C.pr.civ.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
- Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ U. A. Teritorială Orașul S., prin Primar, a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 39.901 lei reprezentând îndemnizații de concedii medicale plătite de către reclamantă salariaților proprii și care se suportă din bugetul Fondului Național de Sănătate, aferente perioadei septembrie 2007- decembrie 2010.
- Prin Sentința civilă nr. 3558/17.09.2013 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 41.010, 25 lei, reprezentând indemnizații de concedii medicale plătite de către reclamantă salariaților proprii și care se suportă din fondul național de sănătate, aferente perioadei septembrie 2007-decembrie 2010, actualizate cu indicele de inflație si a sumei de 1.624,19 lei reprezentând dobânda legal calculată la suma datorată, precum și la plata către reclamantă a sumei de 840 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3.Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, în motivarea recursului său, arătând că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; litigiul de față nu se încadrează în prevederile art. 52 din OUG nr. 158/2005, întrucât nu are ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de acest act normativ; ca urmare, litigiul este unul de contencios administrativ potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004; completul specializat în materia litigiilor de muncă și asigurărilor sociale nu avea competența materială de a soluționa cererea;
Tribunalul a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a stabilit că termenul de 90 de zile nu era aplicabil reclamantei față de modificarea art. 40 din OUG nr. 158/2005 prin OUG nr. 36/2010.
4.Prin Decizia civilă nr. 24/AS/17.02.2014, Curtea de Apel C.- Secția I- a Civilă, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea, constatând natura litigiului ca fiind de contencios administrativ și în raport de aceasta instanța fondului nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, cauza fiind soluționată de un complet constituit potrivit art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 .
In rejudecare, cauza a fost înregistrată la data 03.04.2014 pe rolul Tribunalului Tulcea – completul de contencios administrativ sub nr._ .
5. Prin Sentința civilă Tribunalul Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială Orașul S., obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 41.010,25 lei, reprezentând indemnizații de concedii medicale plătite de către reclamantă salariaților proprii și care se suportă din Fondul Național de Sănătate, aferente perioadei septembrie 2007 - decembrie 2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și suma de 1624,19 lei cu titlu de dobândă legală aferentă sumei datorate, precum și la plata către reclamantă a sumei de 840 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a aprecia în această manieră, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii vizează obligarea Casei de A. de Sănătate Tulcea, la plata indemnizațiilor de concedii medicale în sumă de 39.901 lei, plătite de către reclamanta UAT Orașul S. - Primăria S. salariaților săi, indemnizații care se suport din bugetul Fondului Național de Sănătate, aferente perioadei septembrie 2007 – decembrie 2010.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr. 158/2005.
Conform prevederilor art. 40 alin 1 din OUG nr.158/2005 îndemnizațiile pentru concediu medical pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în termen să le solicite.
A reținut prima instanță, din acțiune și din întâmpinare că pârâta a refuzat plata îndemnizațiilor de concedii medicale plătite de reclamantă salariaților proprii și care se suportă din Fondul național de sănătate, aferente perioadei septembrie 2007-decembrie 2010, motivat de faptul că solicitarea de recuperare trebuia depusă în termenul de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să solicite aceste îndemnizații așa cum se stipulează în textul de lege sus-citat și în art.82 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.36/2005.
Instanța a reținut că termenul de „beneficiar” trebuie interpretat prin raportare și la celelalte prevederi din OUG nr.158/2005, respectiv art.39 care se referă la persoanele cărora li se achită îndemnizația și anume : beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului, iar în cazul asiguratului decedat, soțului supraviețuitor (…).
Totodată, s-a avut în vedere că și în Ordinul nr.60/2006 de aplicare a normelor OUG nr.158/2005, respectiv la art.77, nu se menționează termenul de beneficiar ci de angajator, în această calitate solicitând recuperarea sumelor.
De asemenea, dacă în art.82 prin același ordin, se face referire la beneficiari, ulterior în art.83 în care se face referire la angajatori, aceștia sunt numiți „ plătitori de drepturi ”.
În aprecierea calității de beneficiar trebuie avute prevederile art.84, din Ordinul 60/2006 care la alin (1) stipulează că, casele de asigurări recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuți de art.36 alin (3) din OUG nr.158/2005, care sunt angajatorii.
De asemenea, la alin (3) al art.84, se prevede că, sumele încasate necuvenit, cu titlu de îndemnizații, se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani, la alin (4) precizându-se că, recuperarea sumelor prevăzute la art.3, respectiv cele care se recuperează de la beneficiari, se efectuează de către angajator.
Așadar, din coroborarea tuturor textelor de lege sus-menționate rezultă cu certitudine că persoana căreia i se asigură un drept de asigurări sociale de sănătate este beneficiarul, iar angajatorul este plătitorul acestor drepturi, iar termenul de 90 de zile se aplică numai beneficiarilor persoane, cărora li se acordă un drept de asigurări de sănătate, cu referire la solicitarea plății îndemnizațiilor.
În aceste condiții, instanța a apreciat că termenul de 90 de zile prevăzut de art.40 din OUG nr.158/2005 nu privește termenul în care angajatorul poate solicita restituirea sumelor achitate în plus față de suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la termenul de decădere în care beneficiarul dreptului de asigurări sociale de sănătate, poate solicita îndemnizația și nu restituirea ei.
Așa fiind, termenul de prescripție pentru solicitarea angajatorului, plătitor de îndemnizații de concedii medicale, de restituirea îndemnizațiilor plătite către acesta salariaților săi, este de 5 ani, de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de restituire conform prev. art. 135 Cod proc. fiscală, fiind vorba despre o creanță fiscală.
Astfel, potrivit art.77 din norme, îndemnizațiile plătite de către angajatori asiguraților și care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, fond ce face parte din bugetul general consolidat al statului.
Așa fiind, reclamanta este îndreptățită să solicite indemnizațiile de concedii medicale pe care le-a plătit salariaților proprii și care se suportă din bugetul fondului național de sănătate, pentru perioada septembrie 2007 – decembrie 2010.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, de expert P. D., cuantumul indemnizațiilor de concedii medicale pe care Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea trebuie să-l restituie reclamantei, pentru perioada 1.08.2007 – 31.12.2010, din Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate, ca diferență dintre indemnizațiile cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator, este de 39.901 lei.
In ceea ce privește actualizarea sumei cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale, se constată că acest cumul este permis, reprezentând pe de o parte acoperirea prejudiciului produs prin erodarea creanței, datorită inflației, iar pe de altă parte acordarea dobânzii legale are drept scop acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv a valorii reale a obligației bănești, la data efectuării plății.
În consecință, instanța de fond în temeiul prevederilor legale mai sus invocate a admis acțiunea obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 41.010,25 lei, reprezentând îndemnizații de concedii medicale plătite de către reclamantă salariaților proprii și care se suportă din Fondul național de sănătate, aferente perioadei septembrie 2007- decembrie 2010, actualizate cu indicele de inflație, și a sumei de 1624,19 lei reprezentând dobânda legală calculată la suma datorată, precum și la plata sumei de 840 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
6.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, criticând hotărârea instanței de fond din perspectiva prevederilor art. 304 (1) pct.9 din Noul Cod de Procedura Civila, respectiv, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel, în determinarea obligației sale față de intimata – reclamantă, instanța de fond nu a restrâns dreptul de decontare la perioada calculată ținând cont de data depunerii cererii de decontare, neaplicând în aprecierea tardivității cererii de restituire termenul general de prescripție de 3 ani, ci, în mod netemeinic și nelegal termenul de prescripție pentru creanțe fiscale.
În ceea ce privește natura juridică a obligației din care rezultă și termenul de prescripție extinctivă aplicabil, dacă se raportează strict pe considerentele sentinței atacate cu care nu este de acord, rezultă că raportul juridic dintre părțile în litigiu ar fi reglementate de art.38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 și art.77 alin.1 din Ordinul nr. 60/2006.
Cum aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național de asigurări sociale de sănătate, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958 respectiv de art. 2517 din Noul Cod Civil.
Opinează recurenta pârâtă că în situația în care instanța de recurs va mentine hotărârea instanței de fond care o obligă la restituirea către reclamant a diferențelor de indemnizații de concediu medical, să restrângă obligația de plată la sumele aferente perioadei octombrie 2010 - decembrie 2010, care este neafectată de termenul general de prescripție, întrucât cererea de restituire a acestor sume a fost depusă de la data de 27 iulie 2012 și înregistrată la C.A.S. Tulcea sub nr._ (documentul invocat a fost anexat anterior). De asemenea, la actualizarea cu indicele de inflație și calcularea accesoriilor solicită a se lua în considerare data depunerii cererii de restituire.
Prin încheierea din data de 24.09.2014, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1C.pr.civ., pentru lipsa părților.
La data de 11.11.2014 intimata reclamantă U. A. Teritorială Orașul S. - prin Primar a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 245 C.pr.civ., pentru ca la termenul de judecată acordat la data de 26.11.2014 să renunțe la această cerere.
La data de 22.12.2014 recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Analizând cauza sub aspectul motivelor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.38 alin.2 din OUG nr.158/2005 prevede că „(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din creditele bugetare prevăzute cu această destinație în condițiile reglementate prin normele prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate” iar art.77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006 prevede că: „Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților care depășesc sumele contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație".
Așa fiind, reclamanta este îndreptățită să solicite indemnizațiile de concedii medicale pe care le-a plătit salariaților proprii și care se suportă din bugetul fondului național de sănătate.
În ceea ce privește perioada pentru care reclamanta este îndreptățită să solicite restituirea, respectiv septembrie 2007 – decembrie 2010 cum a solicitat reclamanta, sau potrivit pârâtei octombrie 2010 – decembrie 2010, Curtea reține că aceasta este determinată de natura și termenul de prescripție aplicabil speței de față.
Astfel, deși actul normativ mai sus menționat nu prevede un termen special de prescripție Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.135 din C.pr.fiscală, respectiv a termenului de 5 ani și nu celui de drept comun de 3 ani.
Aceasta în considerarea dispozițiilor art.21 din C. pr. fiscală care prevăd că:
(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
b)dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Față de dispozițiile mai sus enunțate Curtea constată că sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, reprezintă creanță fiscală în sensul art.21, fiind recuperate din creditele bugetare prevăzute în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Pe cale de consecință, dat fiind faptul că cererea reclamantei a fost depusă la 27.07.2012, în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art.135 din OG nr.92/2003, drepturile acordate reclamantei acoperă perioada pentru care au fost solicitate, respectiv septembrie 2007 – decembrie 2010.
Concluzionând, față de considerentele arătate mai sus Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva Sentinței civile nr.705/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL S. - prin PRIMAR, cu sediul în S., ..180, jud.Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 28 Ianuarie 2015.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, C. G. |
Red.hot.jud. E.C.
Red.dec.jud.N.C./27.02.2015
Tehnored.gref.C.G./
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 190/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 104/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
