Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 19233/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. G.
Judecător S. P.
Judecător C. N. G.
Grefier J. V.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DGFP GORJ actualmente DGRFP C. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tg-J. actualmente AJFP GORJ, împotriva sentinței civile nr. 1096 de la 29 Ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr. _ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu (AFM), având ca obiect contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. I. pentru intimatul reclamant T. C. lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242(2) cod proc. civilă .
În temeiul dispozițiilor art. 159 ind. 1, art. 3 pct.3C.p.c., Curtea din oficiu, constată că este competentă general, teritorial și material să judece prezenta cauză, după care;
Reprezentantul părții prezente arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 codul de procedură civilă și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Avocat M. I. pentru intimatul reclamant T. C., depune delegație și solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei pârâte AFP către intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată .
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 12.12.2012, sub nr._, reclamantul T. C. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J. și Administrația F. pentru Mediu solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 2147 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Ford dintr-un stat aparținând Uniunii Europene, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
La data de 25.07.2012 a achitat suma de bani reprezentând taxa de polare conform chitanței nr. TS8/ nr._ la Trezoreria Tg-J..
Prin sentința nr. 1096 de la 29 Ianuarie 2013 Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr. _, A admis acțiunea formulată de reclamantul T. C., cu domiciliul în comuna Peștișani, ., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J.(AFP), cu sediul în Tg-J., ., Judetul Gorj și Administrația F. pentru Mediu (AFM), cu sediul în București, .. 294, Corpul A, sector 6.
A obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 2147 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală, până la data plății efective.
Împotriva sentinței nr. 1096 de la 29 Ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr. _ , a declarat recurs pârâta DGFP GORJ actualmente DGRFP C. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tg-J. actualmente AJFP GORJ, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia de calcul a taxei de poluare și, de asemenea, ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a învederat că instanța de fond a asimilat greșit documentele de plată a taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa, ca fiind acte administrative tipice sau asimilate, ce au dus la vătămarea unui drept al reclamantului.
A susținut că decizia necontestată de reclamant la D.G.F.P. Gorj, potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, ar fi dus la inadmisibilitatea acțiunii și că instanța nu a analizat probatoriile, nu a avut în vedere că suma a fost achitată voluntar de către reclamant.
Achitarea sumei și ulterior restituirea acesteia cu dobândă nefondată a fost dispusă de instanța de fond, întrucât nu poate fi luat în considerare un prejudiciu pe care organul fiscal l-ar fi cauzat reclamantului motivat fiind de prevederile art. 1082 -1084 cod civil coroborat cu prevederile Codului de pr. Civilă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm. C.proc.civ. ,coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și OG nr.92/2003.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citat intimatul reclamant, a depus la dosar, concluzii scrise.
Analizând pe fond criticile formulate de recurentă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, motivată de necontestarea deciziei e calcul a taxei de poluare și lipsa procedurii prealabile, Curtea reține că, în raport de situația de fapt expusă, prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Nu poate fi reținută inadmisibilitatea cererii privind restituirea taxei pe emisii poluante achitată ca urmare a necontestării deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice, având în vedere că cererilor de restituire integrală a taxei pe emisii poluante, considerată ca fiind contrară normelor comunitare li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prevăzute de art. 117 Cod procedură fiscală și Ordinul 1899/2004.
Pe fondul cauzei, deși criticile formulate de recurentă vizează prevederile OUG 50/2008, legea aplicabilă la data la care a fost achitată taxa este Legea nr. 9/2012, având în vedere că reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat taxă de emisii poluante, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat A.F.P. restituirea integrală a taxei de emisii poluante, apreciind că taxa este contrară dreptului comunitar, iar A.F.P. a comunicat refuzul restituirii sumei.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că hotărârea primei instanțe este corectă, cu următoarea motivare:
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentei pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Judecătorul național are în lumina art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu doar dreptul, dar și obligația asigurării preeminenței aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene în raport cu cele interne.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. va fi obligată recurenta la plata către intimatul reclamant a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului, dovedite cu chitanța aflată la dosar, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul. formulat de pârâta DGFP GORJ actualmente DGRFP C. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tg-J. actualmente AJFP GORJ, împotriva sentinței civile nr. 1096 de la 29 Ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr. _ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu (AFM), având ca obiect contencios administrativ.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată către intimatul reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Președinte, C. A. G. | Judecător, S. P. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, J. V. |
Red. jud. S.P.
Thn. 2 ex./J.V.
Data red. 20.11.2013
Jud. Fond. / D. P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2070/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 22/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
