Obligaţia de a face. Sentința nr. 55/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 953/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător M. C. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta M. M. L., împotriva sentinței nr. 5510/2013 din 16 Aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Autovehiculelor D..
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință, a răspuns recurenta reclamantă M. M. L., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, după care;
La interpelarea instanței, recurenta reclamantă M. M. L. învederează că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă M. M. L., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 5510/2013 din 16 Aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins actiunea formulată de reclamanta M. M. L., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Autovehiculelor D., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr. 5510/2013 din 16 Aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta M. M. L..
În motivarea recursului, reclamanta M. M. L. a arătat că a solicitat instanței obligarea pârâtei la înmatricularea fără taxa de emisii poluante a autoturismului Renault tip Kangoo, . VF1FC0DAF21122572, număr de identificare VF1FC0DAF21122572. La data de 17.12.2012 a achiziționat un autoturism second hand marca Renault tip. Kangoo, înmatriculat pentru prima dată la 29.11.1999 pe care intenționa să il înmatriculeze în România.
La sfârșitul anului trecut 2012, nu a reușit să trimită cererea la SPC.RPCIV prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără plata taxei de emisii poluante prevăzuta de Legea 9/2012 cu modificările din Legea 1/2012, prin urmare aceasta a fost depusă la data de 08.01.2013.
Instanța de fond, a respins cererea de chemare în judecată, reținând că cererea a fost depusă după data de 01.01.2013, dată la care OUG 1/2012 a încetat să își mai producă efecte. Ori, Ordonanța de urgență nr. l /2012 suspenda până la 1 ianuarie 2013 plata taxei de poluare pentru autovehiculele mai vechi de 2007. OUG 1/2012 a suspendat plata taxei de poluare și până la această dată toate litigiile ce au avut ca obiect înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei au fost admise fără excepție. Toate dosarele ce au fost înregistrate până la data de 31.12.2012 au fost admise, iar cele după această dată au fost respinse, deoarece OUG 1/2012 nu își mai produce efecte.
În atare situație, din punctul său de vedere, se produce din nou o discriminare, deoarece s-a stabilit în mod cert faptul că taxa calculată conform OUG 50/2008 era percepută în neconcordanță cu normele dreptului European, în materia impozitării și contravine Jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această taxă pentru emisii poluante considerată de către instanțe până la data de 31.12.2012 ca fiind nelegală, devine legală după data de 01.01.2013, deși această taxă a fost înlocuită de timbrul de mediu care intra în vigoare abia la data de 15.03.2013.
Modificată în repetate rânduri de-a lungul anilor, taxa auto și-a păstrat și consolidat caracterul ilegal, principatele aspecte contestate de șoferi și instituțiile europene fiind discriminarea creată prin favorizarea produselor naționale în raport cu cele din spațiul Uniunii Europene și interpretarea aberantă a principiului în virtutea căruia a fost introdusă respectiva taxă, și anume „poluatorul plătește”.
În MO nr. 17/10.01.2012 a fost publicată Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care instituie această nouă taxă în locul taxei pe poluare reglementată de OUG 50/2008. Dacă în privința taxei de poluare așa cum era reglementată de OUG nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis deja că era contrară dispozițiilor comunitare, o asemenea discriminare în sensul că cererile înregistrate nici noua taxă auto - denumită „timbrul de mediu” nu va scapa de controverse.
A menționat faptul că taxa de emisii poluante percepută este în neconcordanță cu normele dreptului european în materia impozitării unui produs național și totodată contravine jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene potrivit căreia regulile privind rambursarea sumelor prevelate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale care trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității. Având în vedere faptul că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 07.04.2011 în cauza T. s-a statuat că dispozițiile OUG 50/2008 sunt contrare dispozițiilor Tratatului U.E., cât și Decizia 24-2011 pronunțată de către ICCJ în recursul în interesul legii, această taxă de poluare este percepută nelegal.
A precizat că dispozițiile privitoare la taxa, în speță, contravin dispozițiilor comunitare, în măsura în care România este un stat comunitar, situație care creează o diferență de tratament între autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră și cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.
În plus, s-a stabilit în jurisprudența Curții de Justiție Europene că, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
A considerat că art. 90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de poluare plătită de către recurentă și contestată în prezenta cauză.
Aspectul esențial ce trebuie reținut este acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achiziționarea unui autoturism care nu este fabricat în România impune achitarea taxei de emisii poluante.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale Ia import.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 din Constituția României, art. 90 par. 1 din Tratatul CE, Decizia 24-2011 pronunțată de către ICCJ .
Față de aceste motive de fapt și de drept invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar să admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
În raport de criticile formulate de recurenta reclamantă, se impune analizarea recursului din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Pentru a se putea vorbi despre refuzul nejustificat de soluționare a cererii de înmatriculare a unui autovehicul fără plata taxei pentru emisii poluante, având în vedere caracterul special al procedurii contenciosului administrativ și sfera limitativă a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, este obligatoriu ca acest refuz să rezulte din răspunsul la cererea adresată în prealabil de către reclamantă organului competent.
Curtea constată că în mod corect prima instanță, analizând înscrisurile probatorii aflate la dosar, a concluzionat în sensul că procedura prealabilă, procedură având un caracter obligatoriu, a fost urmată și că reclamanta a formulat la instituția pârâtă cererea de înmatriculare a autoturismului la data de 08.01.2013, dată în raport de care a analizat acțiunea.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pentru anumite categorii de autovehicule, a subzistat caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second-hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
În ceea ce privește criticile privind aplicarea Legii nr. 9/2012, Curtea consideră că, într-adevăr, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013, taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român.
Cum taxa pentru emisii poluante se percepe în prezent fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român, instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Cum demersul administrativ de formulare a unei cereri de înmatriculare a autovehiculului second-hand achiziționat de către recurentă fără plata taxei pentru emisii poluante, demers ce trebuia să constea într-o cerere adresată organului competent în a dispune înmatricularea, a fost realizat ulterior datei de 01.01.2013, respectiv la data de 08.01.2013 (fila 19 dosar fond), recurenta reclamantă nu mai poate susține, în justificarea temeiniciei unei asemenea cereri, producerea unei discriminări între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat.
Curtea constată că sunt nefondate criticile privind greșita interpretare și aplicare a legii, în speță a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 de către prima instanță, acțiunile având ca obiect înmatricularea unui autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante fiind admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv, moment până la care, în raport de forma pe care o avea Legea nr. 9/2012, aceasta păstra incompatibilitățile cu legislația europeană menționată, aceste incompatibilități fiind însă înlăturate începând cu 01.01.2013, dată de la care dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 au început să producă efecte.
Pentru aceste motive, constatând că prin sentința recurată prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 3041 și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta M. M. L., împotriva sentinței nr. 5510/2013 din 16 Aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Autovehiculelor D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013.
Președinte, L. M. D. | Judecător, M. C. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
2 ex./I.C./13.12.2013
Jud.fond: G. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 6646/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
