Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8425/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8425/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 4805/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8425/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător D. V.
Judecător V. S.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții P. C. N. și U. N., jud.G., împotriva sentinței civile nr.1375/21.08.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții și intimații R. I. și B. M.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în cauză, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ reclamanții R. I. si B. M. au solicitat suspendarea executării Dispozițiilor de imputare nr. 40 din 04.07.2014 si nr. 37 din 04.07.2014 emise de P. ., până la soluționarea fondului ce are ca obiect anularea acelorași acte administrative.
Prin sentința civilă nr 1375/21.08.2014, Tribunalul G.-secția C. a admis acțiunea și în baza art. 14 din Lg. 554/2004,a dispus suspendarea executării Dispozițiilor nr. 40 din 04.07.2014 (privind pe reclamantul R. I.) si nr. 37 din 04.07.2014 (privind pe reclamanta B. M.), ambele emise de P. . până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U. ., invocând prevederile art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat în esență următoarele:
Având în vedere Decizia nr. 32/08.05.2014 emisa de Camera de Conturi Galati cu ocazia examinării abaterilor de la legalitate si regularitate, consemnate in procesul verbal de constatare nr. 774/11.04.2014, consideră că drepturile salariale au fost acordate pârâților fără o bază legală sens în care au fost emise dispoziții de imputare funcționarilor publici din cadrul primăriei.
Analizând sentința criticata se impun a fi reținute următoarele:
Astfel cum a precizat si in fata instanței de fond, in referire la susținerea reclamanților cu privire la incidenta dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, respectiv disp.art. 84 referitoare la răspunderea civilă a funcționarului public si ca primarul . trebuit sa emită dispoziții de imputare in termenul prevăzut de lege, fiind aplicabile disp.art. 85 din aceeasi lege, arătam faptul ca potrivit art.85 din Legea nr.188/1999 „(1) Repararea pagubelor aduse autorități sau instituției publice în situațiile prevăzute la art 84 iit a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorii autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de ziie de ia constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată."
Având in vedere faptul ca împotriva deciziei emise de catre Camera de Conturi a formulat contestație (contestatie ce suspenda executarea deciziei, ca împotriva încheierii emisa de Comisia de soluționare a contestațiilor a formulat acțiune in instanța, solicitând anularea deciziei si a încheierii, apreciind că, in vederea aducerii la îndeplinire a deciziei, dispozițiile de imputare au fost emise în mod legal.
Cu privire la suspendarea executării dispozițiilor de imputare apreciază ca, in mod eronat, instanța de fond a considerat ca sunt incidente disp. art. 14 si 15 din Legea nr.554/2004 .
Astfel, fara a antama fondul cauzei, consideră ca susținerile reclamanților nu sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa privind legalitatea dispozițiilor de imputare, nefiind îndeplinita condiția cazului bine justificat.
Totodată, prin aducerea la îndeplinire a deciziei Camerei de Conturi si executarea dispozițiilor de imputare se va recupera prejudiciul creat entitatii U. . nelegala a acestor drepturi salariale si nicidecum nu se va cauza un prejudiciu in patrimoniul reclamanților.
Prin urmare nici ce-a de a doua condiție prevăzuta de legiuitor ca fiind necesara admiterii unei cereri de suspendare, constând in iminenta producerii unui prejudiciu, nu este îndeplinita.
S-a solicitat admiterea recursului ,casarea sentinței și în rejudecare respingerea cererii de suspendare, ca nefondată.
Intimatii-reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispozițiilor de principiu ale art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Principiul legalității actelor administrative presupune, pe de o parte, că autoritățile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în același timp, ca respectarea acestor exigențe de către autorități, să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată a fi în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-și producă efectul asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie: al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În cauza dedusă judecății, reclamanții au făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.
Așa cum în mod constant a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În cauza de față însă, reclamanții s-au referit și au susținut acest element, dovedind că a atacat actul administrativ, susținând și motivând nelegalitatea acestuia.
Au susținut că există dubii certe cu privire la tardivitatea emiterii dispoziției de imputare având în vedere că s-a depășit termenul de 30 de zile stabilit de Legea 188/1999 . Totodată au invocat apărări cu privire la netemeinicia celor reținute prin Decizia Curții de Conturi și care au condus la imputarea sumelor menționate în dispoziția de imputare.
Instanța constată că, potrivit art. 84 din Legea 188/1999, „ răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile."
Iar potrivit art. 85, „ repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
În jurisprudență au fost exprimate două păreri cu privire la data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare: de la data la care autoritatea sau instituția publică a luat la cunoștință despre emiterea Deciziei Curții de Conturi, respectiv de la data înregistrării acestei decizii la instituția supusă verificărilor, respectiv de la data întocmirii raportului de specialitate de către instituția verificată prin care, pe baza constatărilor generale ale Curții de Conturi, se stabilesc în concret întinderea prejudiciului și persoanele responsabile de producerea acestuia .
Opinia majoritară a fost în sensul că termenul de 30 de zile curge de la data la care autoritatea sau instituția publică a luat la cunoștință despre emiterea Deciziei Curții de Conturi, respectiv de la data înregistrării acestei decizii la instituția supusă verificărilor.
S-a apreciat că la această dată este constatată paguba, instituția publică are cunoștință de existența acesteia și în termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință despre emiterea Deciziei Curții de Conturi trebuie să stabilească întinderea prejudiciului, persoanele responsabile și să emită dispozițiile de imputare.
S-a considerat că nu poate fi primit punctul de vedere al instituțiilor verificate potrivit căruia termenul de 30 de zile ar curge de la data întocmirii raportului de specialitate de către instituția verificată prin care, pe baza constatărilor generale ale Curții de Conturi, se stabilesc în concret întinderea prejudiciului și persoanele responsabile de producerea acestuia, întrucât cuantificarea prejudiciului ar rămâne la discreția angajatorului, care ar putea amâna nepermis de mult momentul emiterii dispoziției de imputare. Mai mult, acesta cunoștea existența pagubei chiar la o dată anterioară emiterii Deciziei, respectiv la data întocmirii procesului verbal de control de către Curtea de Conturi.
În aceste condiții, având în vedere și imperativul asigurării caracterului unitar al practicii judiciare, se apreciază că există anumite aspecte care afectează prezumția de legalitate a actului administrativ emis de pârât.
În privința pagubei iminente, este evident că punerea în executare a deciziei contestate duce, inevitabil, la diminuarea veniturilor reclamanților.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerile reclamanților confirmă iminența pagubei condiționată de punerea de îndată în executare a deciziei atacate.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că reclamanții au făcut în cauză dovada condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare așa cum sunt ele menționate de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, astfel încât, în conformitate cu art. 496 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții P. C. N. și U. N., jud.G., ambele cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.1375/21.08.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Președinte, I. M. D. | Judecător, D. V. | Judecător, V. S. |
Grefier, L. M. R. |
Red. D.I.M./13.01.2015
Dact.L.R./6 ex/14.01.2015
FOND V.D.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2490/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7002/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
