Alte cereri. Decizia nr. 2490/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2490/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 6968/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2490/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător I. A.
Grefier S. H.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul D. C. I. domiciliat în comuna T., .. V., împotriva sentinței nr. 1783/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul D. C. I. și intimata Instituția P. Județului V. - Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, intimata a depus întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ / 21.11.2012, reclamantul D. C. I. a chemat in judecata paratul INSTITUTIA P. JUDETULUI V. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR V. solicitând, in contradictoriu cu acesta, obligarea paratului la înmatricularea a autoutilitarei marca ROVER, cu număr de identificare SARRJSLHP4D315350 fără plata taxei de poluare prevăzuta de Legea nr.9/2012 cu modificările si completările ulterioare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că obligatia de a achita taxa respectiva este nelegala si contravine prevederilor art. 110 TCE cat si ale Tratatului de aderare a Romaniei la Comunitatea Europeana, fiind incalcat principiul nediscriminarii produselor importate fata de produsele interne.
Pârâta Instituția P. V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, apreciind că reclamanta nu a fost lezată în nicun drept al său.
Prin sentința civilă nr. 1783/27.03.2013, Tribunalul V. a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
La momentul sesizării instanței cu cererea de față, era în vigoare Legea nr. 9/2012 privind emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art.1 scopul acestui act normativ era de a stabili cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumita in continuare taxa.
Prin O.U.G. nr.9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul a stabilit cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, iar prin art.19 aborgă în mod expres Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Această operațiune a intervenit în condițiile prescrise de art.16 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora „In vederea asanarii legislatiei active, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute in desuetudine sau care inregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.”.
Prin urmare, la momentul la care instanța se pronunță nu mai există taxa de poluare invocată de către reclamant, astfel că operațiunea de înmatriculare vizată prin acțiunea de față nu mai poate fi condiționată legal de către pârâtă de plata taxei de poluare reglementată de Legea nr.9/2012.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Codul civil „ Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” iar aceste dispoziții ar impune tranșarea obligației de a face pretinsă de către reclamantă potrivit vechii legi, respectiv Legea nr.9/2012, dar hotărâre în sensul aplicării legii vechi ar fi fără efect.
O asemenea soluție nu ar conduce la efectul scontat de către reclamant, respectiv la înmatricularea efectivă a autovehiculului achiziționat, întrucât pe de-o parte nu mai este în ființă taxa criticată de reclamant prin acțiune, iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.7 litera j) din Ordinul MAI nr.1501/2006 înmatricularea efectivă a autovehiculului este condiționată de dovedirea achitării taxei speciale fără a se indica tipul acesteia, iar la momentul actual pârâta în vederea înmatriculării poate solicita doar dovada achitării timbrului de mediu reglementat de OUG nr.9/2013.
Tribunalul nu poate reține alegația reclamantului cu privire la aplicabilitatea Deciziei nr.24 din 14.11.2011 a ÎCCJ întrucât această decizie dată în interpretarea legii vizează modalitatea de interpretare a OUG nr.50/2008, ori acțiunea de față nu pune în discuție modalitatea de aplicare a acestui act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, care a susținut că instanța de fond a interpretat greșit disp. art. 148 din Constituția României, Leg. 9/2012 și O.U.G. nr. 1/2012 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene, actualmente art. 110 din Tratatul( de la Lisabona) de Funcționare a Uniunii Europene.
Analizând recursul de față prin prisma probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
La momentul achiziționării autoturismului, cât și la data sesizării instanței de fond, temeiul juridic al plății unei taxe în vederea înmatriculării autoturismului proprietatea reclamantului l-a reprezentat Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/_.pentru autoturisme și autovehicule
Se observă că taxa pentru emisii poluante, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit. i ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile în materie sunt art.25 CE care prevede „Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, articolul 28 CE care arata „Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent” precum si dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează ca „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
Noțiunea de taxa cu efect echivalent rezulta dintr-o jurisprudența constanta a Curții Europene de Justiție (hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Outokumpu, C-213/96 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nameth, C-290/05 si C-333/05) care a constatat ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare ale acesteia, si care reprezintă o taxa speciala de înmatriculare propriu-zisa constituie o taxa cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi ./05 si C-333/05).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se afla deja pe piața interna și produsele din import (hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01 și Nádasdi și din 5 octombrie 2006 N. C-290/05 și C-333/05).
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, taxa pe emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Curtea apreciază ca Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G nr.1/2012, este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România . Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90 alin.1 din Tratat face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din Germania.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum si din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95).
Nu în ultimul rând, se observă că C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similara speței de față care vizează taxa specială din legislația româneasca, a arătat ca ”statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică sa nu fie discriminatoriu”. Față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxa ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și importate, spre utilizare, înmatriculare, în România, se încalcă principiul discriminării.
Trebuie subliniat că, în ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, potrivit art.220 din Tratatul C.E. „Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre”.
Nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări - Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculului în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
În acest sens, instanța reține Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei prin care s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea conchide ca taxa pe emisii poluante are un vădit caracter ilicit, fiind in discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se admite recursul declarat de reclamantă cu consecința reformării sentinței în sensul admiterii acțiunii de obligare a pârâtei la înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului fără plata taxei pe emisii poluante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D. C. I. domiciliat în comuna T., .. V., împotriva sentinței nr. 1783/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și în rejudecare:
Admite cererea formulată de reclamantul D. C. I. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Instituției P. V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Focșani, obligă pârâta la înmatricularea autoturismului marca ROVER, cu număr de identificare SARRJSLHP4D315350 fără plata taxei de poluare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | Judecător, I. A. |
Grefier, S. H. |
Red. M.B.
Dact. H.S. 2 ex./ 04 Aprilie 2014
Fond - F.T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5917/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8425/2014.... → |
|---|
