Alte cereri. Decizia nr. 3574/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3574/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 4200/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3574/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta C.A.S. B. cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.957/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimatul R. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._, reclamantul R. C., a chemat in judecata pe pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., formulând contestație împotriva Deciziei de impunere nr._/27.12.2011 solicitând anularea acesteia și exonerarea de la plata sumei de 3845 lei cu titlu de contribuții la fondul de sănătate și majorări. Totodată reclamantul a contestat și Decizia 962/08.03.2012 prin care pârâta a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de impunere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat în esență că Deciziile sunt nelegale în ceea ce privește stabilirea „venit bază de calcul” deoarece sumele înscrise nu au fost realizate de reclamant ca venituri din dividende.
Calcularea contribuției datorate Casei de Asigurări de Sănătate în condițiile în care nu a realizat venituri din dividende, așa cum rezultă din fișele fiscale, contravine prevederilor art.56 alin.2 din Constituție referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale.
In probațiune reclamantul a administrat dovada cu înscrisuri: Decizia de impunere nr._/27.12.2011 și Decizia nr.962/08.03.2012, adeverința nr._/15.11.2011.
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate B. nu a depus întâmpinare și deși legal citată nu a formulat apărări în cauză.
Prin sentința nr. 957/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. a fost admisă acțiunea și anulate Decizia nr.962/08.03.2012 și Decizia de impunere nr._/27.12.2011 emise de pârâta CAS B..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr._/27.12.2011 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., privind obligațiile de plată către FNUASS, s-a reținut ca reclamantul a realizat venituri impozabile din activități independente dividende în perioada 2007-2011 pentru care s-a stabilit o contribuție datorata de 1384,59 lei cu majorări.
Referitor la baza de calcul, tribunalul reține că reclamantul a realizat in perioada in anul 2007 venituri din dividende in suma de 3 lei iar în anul 2008, 3 lei, așa cum rezulta din adeverințele nr._/15.11.2012 și nr._/18.01.2012 emise de Administrația Finanțelor Publice B..
Pârâta a avut în vedere ca bază de calcul pentru anul 2007, venituri de 4680 lei, și pentru anul 2008, venituri de 6120 lei.
Așa fiind, se constata de către instanța că parata a calculat contribuția la o suma eronata, si ca urmare decizia de impunere este nelegala.
Conform dispozițiilor Legii nr.95/2006 - art. 257 alin (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%), care se aplică asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Sub acest ultim aspect instanța constata că dispozițiile art. 257 - alin. 2 lit. f) teza finală au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Ca atare, este nelegală stabilirea contribuției la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară sau la oricare altă bază de calcul decât venitul realizat din dividende.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate a județului B.. În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 și anume 6,5 % din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 2005 – 2006 reclamantul, ca persoană ce realizează venituri impozabile, conform OUG nr. 150/2002 și Legii n. 95/2006 aplicabile acestei perioade, ca cetățean român asigurat, îi incumbă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil inclusiv majorări conform prevederilor art. 261 din Legea nr. 95/2006.
Obligația de plată a contribuției la FNUASS este prevăzută de art. 51 alin. 2 lit. e din OG nr. 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e „persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, veniturile din dividende și dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numi în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a – d, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din OG nr. 150/2002, art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 respectiv „6,5% din veniturile impozabile obținute dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția”.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat .
În mod corect, față de aspectele de drept dezlegate prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/10.03.2011, instanța a de fond a apreciat că reclamantul nu datorează CAS . Reținem și că prin Decizia nr.56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Or aplicarea Ordinului 617/2007 și calcularea unei contribuții la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, atunci când nivelul efectiv al veniturilor obținute este sub nivelul celor 12 salarii, contrar dispozițiilor cu forță juridică superioară din Legea 95/2006, poate conduce, în practică, la obligarea asiguratului de a plăti o contribuție mai mare decât înseși veniturile realizate. În cauza de față pentru un cuantum total al dividendelor de 3 lei reclamantei i-a fost stabilită obligația de plată a CAS în cuantum total de 304 lei. O asemenea prevedere nu poate fi considerată, sub nici un aspect, ca asigurând proporționalitatea și caracterul rezonabil al sarcinii fiscale, în sensul celor arătate mai sus.
În condițiile în care cuantumul veniturilor obținute de către reclamantă din dividende este cert, determinat, se impune luare în considerare a veniturilor în mod real obținute.
De asemenea, reclamanta nu datorează penalități decât după comunicarea cuantumului debitului principal, care, în cazul de față nu a fost realizată de către pârâtă.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția de anulare a deciziei de impunere este corectă, în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8,9 C.proc.civ., astfel că, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C.A.S. B. cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.957/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, L. M. R. |
Red.D.V.M./12.05.2014
Dact.L.R./2 ex/13.05.2014
FOND M.L.V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5033/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
