Alte cereri. Decizia nr. 4155/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4155/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 1178/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 4155/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. S.
Judecător I. A. B.
Judecător R. J.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta - reclamantă ., cu sediul în com. Ciocile, .. 13, împotriva sentinței nr. 90 din 21.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta –reclamantă și intimata –pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Însurăței.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, că recursul este motivat și legal timbrat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._, reclamanta . Ciocile jud. B. a solicitat anularea deciziei privind stabilirea taxei emisii poluante provenite de la autovehicule nr. 3019/14.03.2013, restituirea taxei de 14.779 lei actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă și cheltuieli de judecată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Însurăței - actual Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
În motivarea acțiunii a arătat că suma de 14.779 lei cu titlu taxă emisii poluante pe care a plătit-o nu este datorată fiindcă România este un stat ce face parte din Comunitatea Europeană iar impunerea unei taxe cu efect echivalent pentru autoturismele aduse din cadrul comunității încalcă normele comunitare vizând libera circulație a mărfurilor prin restricționarea importurilor și protejarea indirectă a sectoarelor de producție naționale. În completare, a arătat că este evidentă încălcarea principiului nediscriminării fiscale întrucât cei care nu au cerut restituirea taxelor nu mai plătesc noua taxă și cei cărora li s-a restituit care sunt obligați la plată. Nici principiul „poluatorul plătește” nu este respectat întrucât nu toate mașinile care circulă pe stradă plătesc taxa de mediu. De fapt, nu este o taxă de mediu fiind legată de înmatricularea mașinii. În continuare, a arătat că sunt favorizate autoturismele naționale.
În drept, a invocat disp. art.148 al.2 Constituția României, art. 110 Tratat, art. 1, 2, 8 Legea 554/2004, legea 9/2012.
Legal citată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. - actual Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a depus în faza procedurii scrise întâmpinare arătând că acțiunea nu este fondată urmând a fi respinsă întrucât taxa a fost corect încasată în baza legii 9/2012, iar restituirea ei se poate face doar în condițiile abrogării actului normativ sau modificării acestuia și existenței unor dispoziții exprese, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin sentința civilă nr. 90 din 21.01.2014, Tribunalul B. a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii 9/2012 în baza căreia s-a emis decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante a cărei anulare se solicită. Potrivit acestei legi, proprietarul nemulțumit de modul cum i-a fost stabilită taxa pe poluare datorată poate contesta suma efectuând expertiză tehnică contra cost la Regia Autonomă "Registrul Auto Român", pe baza procedurii prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi. În baza acestei expertize organul fiscal competent va proceda la recalcularea sumei de plată reprezentând taxa, care poate conduce la restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat.
Potrivit art. 10, stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În speță reclamantul nu a urmat procedura stabilită de lege ci a solicitat anularea deciziei și restituirea sumei motivat de aprecierea ca taxa pentru emisiile poluante este stabilită discriminatoriu la autovehiculele provenind din spațiul comunitar față de autovehiculele ce provin din România ceea ce încalcă art. 90 al.1 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene.
Tribunalul a apreciat că această susținere nu este întemeiată întrucât în legea 9/2012 se prevede în art. 4 al.1 că obligația de plată a taxei intervine lit. a: cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare dar și potrivit al.2 respectiv cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Așa fiind, s-a reținut că taxa pentru emisiile poluante se plătește deopotrivă de proprietarii autovehiculelor ce provin din spațiul Comunității Europene cât și de proprietarii români pentru autovehiculele deja înmatriculate cu prilejul primei transcrieri a dreptului de proprietate și din acest punct de vedere nu există nicio discriminare între autovehiculele din spațiul comunitar și cele care circulă pe teritoriul țării.
Faptul că textul legal de obligare la plata taxei leagă acest moment de momentul înmatriculării, respectiv transcrierii dreptului de proprietate nu prezintă relevanță juridică, fiind doar o modalitate de evidențiere a autovehiculelor care se introduc în circulație sau își schimbă pentru prima dată proprietarul în România bazată pe principiul „poluatorul plătește” . Faptul că există autovehicule care sunt în circulație și care nu sunt impuse cu această taxă este logic avându-se în vedere principiul neretroactivității legii . De altfel, rămâne în sarcina legiuitorului să legifereze și asupra altor autoturisme înscrise în circulație anterior apariției taxei și care circulând afectează de asemenea mediul. Asupra acestui aspect a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 1.178/17.09.2009.
Avându-se în vedere că de la data de 01.01.2013 și până la data intrării în vigoare a OUG.9/2013, dispozițiile O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, care dispuneau suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și astfel reactivau considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. (T.), nu mai sunt actuale încetându-și efectele, așa încât nu mai subzistă discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Așa fiind, Tribunalul a constatat că statul român nu mai descurajează prin taxele pe emisiile poluante în forma incidentă de la data emiterii deciziei, respectiv 14.03.2013, cumpărarea de vehicule de ocazie din state membre ale comunității. Susținerile privind faptul că unor persoane li s-au restituit în justiție taxele și acum sunt obligate să plătească alte taxe au fost apreciate ca fiind fără relevanță juridică întrucât este vorba de alt act normativ și de o altă taxă, iar persoanele care nu au solicitat restituirea în baza propriilor opțiuni nu pot fi considerate ca fiind favorizate față de celelalte persoane, ele plătind la momentul respectiv o taxă legală (poate chiar mai mare) și nu este justificată impunerea lor din nou.
În aceste condiții, s-a apreciat că decizia nr. 3019/14.03.2013 a fost în mod corect emisă, taxa plătită a fost corect calculată și este în mod legal datorată, așa încât nu poate fi restituită.
Împotriva sentinței civile nr. 90 din 21.01.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs reclamanta, reiterând aspectele susținute și în fața instanței de fond prin acțiunea dedusă judecății.
În esență, a arătat că taxa de mediu la plata căreia a fost obligată contravine art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene și că instituirea acesteia este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre ale Uniunii, favorizând produsele naționale.
A invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a solicitat admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea reține că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp. art. 110 TFUE, invocate de recurenta-reclamantă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă ., cu sediul în com. Ciocile, .. 13, împotriva sentinței nr. 90 din 21.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014.
Președinte, V. M. S. | Judecător, I. A. B. | Judecător, R. J. |
Grefier, F. B. |
Întocmit susținerea F.B. 02 Mai 2014
Red. IA-15.05.2014
Tehnored. FB-4ex-16.05.2014
Fond-Tribunalul B.-jud. C R.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5616/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 4156/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
