Pretentii. Decizia nr. 4156/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4156/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 1371/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR 4156/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -V. M. S.
Judecător -I. A. B.
Judecător -R. J.
Grefier- F. B.
Pe rol judecarea recursul declarat de recurenta –pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile 209 din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalului B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurenta –pârâtă, lipsă fiind intimatul –reclamant T. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs; că recursul este motivat și scutit de taxă judiciară de timbru și că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul T. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. pentru a se dispune anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr_/21.02.2013 și obligarea acesteia la restituirea sumei de 5074 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule achitată, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că potrivit contractului de vânzare – cumpărare a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Renault Laguna pentru înmatricularea căruia în România a plătit o taxă pe mediu în valoare de 5074 lei, stabilită prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule susmentionata.
Reclamantul a precizat că împotriva deciziei arătate a formulat contestație, la care pârâta nu a răspuns în termenul legal, astfel încât a introdus prezenta acțiune în contencios administrativ.
S-a apreciat că taxa de poluare stabilită este ilegală deoarece prevederile Legii 9/2012 contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
În consecință, prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Esențial este că perceperea taxei se face numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România,decât in situația in care isi schimba proprietarul. Precizează reclamantul ca principiul nediscriminării este incalcat si prin aceea ca persoanele ce au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei 13.01.2012 nu au plătit taxa de poluare in timp ce persoanele care solicita înmatricularea după aceasta data plătesc taxa pentru emisiile poluante deși este evident ca toate autoturismele poluează.
Cum dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu acte, respectiv: Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule contestata emisă de Administrația Finanțelor Publice B., acte de proveniență - contractului de vânzare – cumpărare, adeverință pentru admiterea în circulație - talonul și cartea de identitate a mașinii, contestația administrativă formulată.
Legal citata intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondata a cererii. S-a învederat ca dispozițiile legale invocate nu incalca legislația comunitara si tratatele la care Romania este parte. De asemenea a mai arătat intimata ca potrivit art. 23 alin. 5 din HG 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala aceasta instituție se reorganizează in administrație judeteana a finanțelor publice.
Prin sentința civilă nr. 209 din 5.02.2014, Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de reclamantul T. C., domiciliat în . Movila Miresii, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ..
A dispus anularea Deciziei de calcul nr._/21.02.2013 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5074 lei actualizată cu rata dobânzii legale la data plății, reprezentând taxă pe emiși poluante.
În temeiul art. 453 Cod. pr.civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/21.02.2013 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. B. s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 5074 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehiculul achiziționat în drept se reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/ taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008. Prin legea 9/2012 s a instituit prevederea ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante daca a fost înmatriculat tot în Romania decât în situația în care isi schimba proprietarul. Prin aceasta lege se statuează că taxa este percepută dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima data în Romania chiar dacă fusese înmatriculat anterior într -o tara membră UE. Principiul nediscriminării este încalcat si prin aceea ca persoanele ce au solicitat anterior datei de 31.01.2012 nu au plătit taxa pentru emisiile poluante in timp ce persoanele care solicita înmatricularea autoturismelor după aceasta data plătesc aceasta taxa deși este evident ca toate autoturismele poluează. discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante de momentul înmatriculării deși din conținutul legii rezultă că
s- a urmărit asigurarea protecției mediului. Astfel deși toate autoturismele poluează doar cele care se înmatriculează pentru primă dată în Romania sau cele care îsi schimbă proprietarul după data de 13.02.2012 plătesc aceasta taxă.
Instanța a reținut că se instituie astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantului.
S-a constatat în acest mod încălcarea principiului comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor O.U.G nr.50/21.04.2008.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „ prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța a constatat că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum Legea 9/2012 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța constată că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Nu a putut fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
S-a constatat astfel că instituirea taxei pe poluare reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art. 28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art. 30 CE. Deși scopul declarat al adoptării Legii 9/2012 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
În acest sens instanța a reținut Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei, potrivit căreia s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Împotriva sentinței civile nr. 209/Fca din 05.02.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 9/2012. În acest sens a arătat că plata taxei de poluare s-a făcut după . actului normativ mai sus menționat și că instituirea acestei taxe s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare, inclusiv jurisprudența CJCE.
În opinia recurentei, susținerea că instituirea taxei de poluare ar fi în contradicție cu art. 90 din TFUE nu este fondată deoarece plata taxei de poluare se face pentru prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări și scutiri, indiferent dacă acesta este din producția internă sau importat dintr-un alt stat membru UE.
Potrivit art. 56 alin. 1 din Constituția României, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, astfel că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite de natura celei prevăzute de Legea nr. 9/2012.
Pârâta a mai susținut că decizia contestată de reclamant nu este un act care să-l oblige pe acesta la plată ci reprezintă, doar, cuantificarea taxei de poluare printr-o formulă matematică, obligația de calculare a acesteia fiind stabilită prin lege în sarcina organului fiscal. În dezvoltarea motivului de recurs, a susținut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, care a fost emisă de organul fiscal, la solicitarea acestuia, fără a invoca dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de Legea nr. 9/2012, precizând doar că, „prin obligarea subsemnatei la plata acestei taxe de poluare… au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire a C.E.” și că „…această taxă de poluare este ilegal încasată, deoarece Legea nr. 9/2012 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire a C.E…”, deși actul atacat nu îl obligă la plată. A mai precizat că decizia este legală și temeinică deoarece nu conține erori de calcul, a fost emisă cu respectarea competenței prevăzute de lege și nu obligă la plată pe intimatul-reclamant.
Recurenta a mai susținut că acordarea dobânzii legale este neîntemeiată. Raportat la prevederile OG 13/2011 acest capăt de cerere este inadmisibil. Potrivit art. 9 din ordonanță „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice”, iar potrivit art. 124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
A solicitat, pe cale de consecință, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în senul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
Recursul este întemeiat.
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Curtea mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea reține că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp. art. 110 TFUE, invocate de instanța de fond în motivarea soluției de admitere a solicitării reclamantului de a i se restitui taxa.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin 2 Cod procedură civilă,Curtea va admite recursul pârâtei și va casa în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta –pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile 209 din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalului B. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința civilă 209/2014 a Tribunalului B. în sensul că, respinge ca nefondată acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014.
Președinte, V. M. S. | Judecător, I. A. B. | Judecător, R. J. |
Grefier, F. B. |
Întocmit susținerea -F.B. 07 Mai 2014
Red. VMS -27.05.2014
Tehnored. FB-4ex/27.05.2014
Fond-Tribunalul B.-jud. C.G.I.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4155/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6416/2014.... → |
|---|
