Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6416/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6416/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 187/113/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 6416
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător D. V.
Judecător V. S.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Colectare și executare Silită Persoane Juridice, cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 229/F.CA/10.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice și intimații O. Gh. I., O. (S.) P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea potrivit art. 150 C.proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă numărul 229/2014 a Tribunalului B. s-a admis cererea formulată de reclamanții O. Gh. I. și O. (S.) P. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice dispunându-se suspendarea deciziei nr._/13.09.2013, a deciziei nr._/13.09.2013 și a deciziei nr._/28.10.2013 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ 14 al Tribunalului B..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Leg. nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta A.J.F.P. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 201 din C.proc.civ, art. 14 și art. 15 din Leg. 554/2004 a contenciosului administrativ, motiv de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 din C.proc.civ.
Dispozițiile art. 201 C.proc.civ. sunt imperative în sensul că instanța de judecată avea obligația de a dispune comunicarea cererii de chemare în judecată cu mențiunea ca să depună întâmpinare într-un anumit termen.
Conform actelor de la dosarul cauzei, comunicarea cererii de chemare în judecată s-a efectuat la data de 13.03.2014, ulterior pronunțării hotărârii atacate, iar la data de 27.03.2014 Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a depus întâmpinare conform dispozițiilor instanței de judecată.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșita a prevederilor art.14 (1) art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 10 (1) si art. 249 NCPC.
În speța, actele atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale in materie.
Motivele invocate de intimații - reclamanți și reținute de instanța de fond nu sunt de natura a demonstra ca actele atacate ar fi fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale și, în consecința, să atragă admiterea cererii de suspendare.
Reclamanții nu atașează probe care să susțină afirmațiile formulate în cerere, iar simplele susțineri nu sunt suficiente pentru admiterea cererii in raport de dispozițiile art. 249 C.proc.civ..
De asemenea, motivele invocate de intimații - reclamanți vizează fondul cauzei și nu îndeplinirea condițiilor privind cererea de suspendare a actului atacat.
Cu privire la existența unui caz bine justificat, intimata - reclamantul nu a făcut dovada ca aceasta condiție, prevăzută de lege, este îndeplinită.
Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal prin Decizia nr.5191/27.10.2005.
Întrucât, până la o eventuală anulare de către o instanță judecătorească, actul
administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina
reclamanților, in suma de 6.998 lei, prin actele administrative atacate, reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
Consideră că intimații - reclamanți, deși susțin că există condiții pentru acordarea suspendării executării actului administrativ, nu au făcut dovada că această prima condiție, prevăzută de lege, este îndeplinită.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, iar intimații - reclamanți nu se pot sustrage de la plata datoriilor la bugetul de stat, achitarea acestora reprezentând o obligație constituționala.
Este nelegala admiterea cererii de suspendare motivata doar pe o prezumție subiectiva de producere a unei pagube iminente.
Paguba iminenta si pretinsa prejudiciere a debitorului nu sunt dovedite cu probe pertinente la dosarul cauzei, iar simpla cerere nu este suficienta fără a fi probată, așa cum obliga art. 249 NCPC si cum s-a statuat prin practica judiciară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor expune:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 ”în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere lega, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrului, ceea ce realizează și Legea nr.554/2004 modificată.
Legiuitorul național a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speță. Măsura cu caracter provizoriu anterior individualizată determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, preeminența unuia dintre ele fiind subsumată principiului legalității.
De altfel, trebuie semnalat faptul că, la nivel european, există preocupări în domeniu. Cu titlu exemplificativ, amintim Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Aceasta din urmă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, însă eficacitatea necesară acțiunii administrative.
De asemenea, Recomandarea anterior arătată a reținut faptul că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură să afecteze drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Mai mult, același act european a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi atacate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.
Conform Recomandării aflate în discuție, autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente; asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.
Pe de altă parte, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).
De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu.
Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr.554/2004.
De altfel, în cadrul activității de organizare a executării și de executare în concret a legii, autoritățile publice emit acte juridice cu scopul de a modifica ordinea juridică existentă, folosind prerogative de putere publică, iar actele administrative se adresează persoanelor fizice sau juridice, care au obligația punerii lor în executare.
Cert este că trebuie asigurat un anumit echilibru în procesul executării din oficiu a actelor administrative, precum și anumite garanții de echitate pentru cetățeni, întrucât activitățile administrative nu pot fi discreționate în ceea ce privește alegerea formelor de executare.
Pe cale de consecință, administrația este legată în mod necesar de drept, iar procedura administrativă care vizează executarea din oficiu a actelor administrative nu poate fi lăsată în afara dreptului.
În altă ordine de idei, din lectura art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În cazul de față se constată că reclamanții au formulat contestație împotriva deciziilor de eliberare din funcție, cererea fiind înregistrată la Garda Financiară –Secția Județeană V. care a emis aceste decizii, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită.
Cazurile bine justificate au fost definit prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”. Prin urmare, existența acestei condiții ar fi îndeplinită în situația în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, suspendarea judiciară a acestuia putând interveni dacă există cel puțin un indiciu de nelegalitate.
În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile să nu eludeze dispozițiile legale cât și ca acestea să se întemeieze pe lege, impunând totodată ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În speța analizată, Curtea va constata că există un caz bine justificat. Aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate sunt legate invocarea prescripției, a prevederilor art. 27 al. 2 lit. c din C.proc.fiscală ce presupune obligatoriu reaua credință.
Prin urmare, se apreciază că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de reclamanți prin prezenta acțiune, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus.
În speță este îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente impusă de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 și definită de art.2 alin.1 lit. ș din aceeași lege ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil.
Astfel, actele administrative aflate în litigiu determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situația de fapt generată în urma emiterii deciziilor fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamanților ca urmare a suprimării veniturilor salariale și a asigurărilor sociale, aceasta fiind o sarcină excesivă și disproporționată.
Pe de altă parte caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de către reclamanți constă în faptul că executarea actelor administrative emise de pârâtă i-ar lăsa practic fără mijloace de trai, aceștia probând că au probleme majore de sănătate.
Sunt nefondate susținerile recurentei privind încălcarea dreptului la apărare, in speță fiind îndeplinită procedura de citare și comunicare a înscrisurilor cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de cele expuse, constatând că sentința este temeinic motivată în fapt și în drept, în temeiul art. 496 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 229/F.CA/10.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Pentru judecător, I. M. D. în C.O. cf. art. 426 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. | Judecător, D. V. | Pentru judecător, V. S. în C.O. cf. art.426 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. |
Pentru grefier, A. M. S. în C.O. cf. art. 426 C.p.c. Grefier șef H. S. |
Red.D.V./05.08.2014
Tehnored. H.S. 5 ex./ 06.08.2014
Fond: A. C.
.>
| ← Pretentii. Decizia nr. 4156/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Strămutare. Sentința nr. 154/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
