Obligaţia de a face. Decizia nr. 5616/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5616/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 6156/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 5616
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind recursul declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, împotriva sentinței nr. 94/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații M. (Z.) Petroneta, V. (R.) Șt. M., C. V.-V., avocat I. N. C. potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul M. Educației Naționale și intimata U. S. Haret București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimaților precizează că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimaților M. (Z.) Petroneta, V. (R.) Șt. M., C. V.-V. consideră sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Toate instituțiile de învățământ din România indiferent că sunt de stat sau private sunt subordonate din punct de vedere al desfășurării activității de învățământ și activității educative, conform legii învățământului sunt patronate de M. Educației Naționale și nu se poate spune că nu există raport juridic între cele două, motiv pentru care solicită respingerea primului motiv de recurs ca nefondat.
Cu privire la cele de al doilea motiv de recurs, apreciază că instanța nu se substituie evaluării academice, ci doar face o analiză a tuturor probelor, respectiv probele cu înscrisuri și, în funcție de apărările părților și de probe doar se pronunță asupra legalității cererilor formulate de către părți, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Examenul de licență a fost promovat de toți cei trei intimați din prezenta cauză, nu a fost anulat nici printr-un act normativ și nici printr-o hotărâre judecătorească, motiv pentru care consideră recursul ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G., reclamanții M. ( Z.) Gh. Petroneta, V. ( R. ) St. M. și C. V. in contradictoriu cu pârâții U. „S. Haret” București și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București au solicitat obligarea pârâților la eliberarea diplomelor de licență și la aprobarea avizului pentru tipizarea formularelor de diplomelor de licență.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au urmat cursurile Facultății de Științe Juridice si Administrative din cadrul Universității S. Haret, susținând si promovând examenul de licența, eliberându-li-se adeverințe in acest sens.
Mai arata ca si-au îndeplinit toate obligațiile care le reveneau in baza contractelor de studiu încheiate cu parata U. „S. Haret”, însă pârâții nu le-au eliberat diploma de licență, cu toate ca U. avea învățământ de zi acreditat.
În drept, reclamanții a invocat Legea nr 554/2004, Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 1/2011.
Legal citată, pârâta U. „S. Haret” București a formulat întâmpinare prin care a arătat că și-a îndeplinit obligația față de reclamanți, respectiv le-a eliberat adeverințe de absolvire a studiilor, valabile 12 luni. A mai arătat că a informat și Romdidac S.A. –compania de material didactic desemnata de M.E.C.T.S.,însă aceasta companie i-a comunicat faptul ca este nevoie de aprobarea scrisa a MECTS, sens in care s-a adresat acestuia din urma cu numeroase adrese prin care a solicitat aceasta aprobarea
Parata U. S. Haret a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea să tipărească formularele tipizate constând in diploma de licența si suplimentul la diploma pentru reclamanții.
În motivarea cererii de chemare în garanție, universitatea pârâtă arată în esență că a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, iar prin H.G. nr .693/2003 și nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ „la zi” domeniile de licență. În continuare pârâta a arătat că M.E.C.T.S. nu a sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare, iar aprobarea in parte a necesarului de formulare solicitate, reprezintă din partea ministerului o recunoaștere ca a funcționat în cadru legal. În drept, parata a invocat art. 60-63 Cod procedură civilă, art. 18, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Chematul in garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului București a formulat întâmpinare la cererea de chemare in garanție prin care a solicita respingerea acestei cereri ca nefondata, arătând in esența că U. „S. Haret” nu avea dreptul de a organiza examen de licență și, cu atât mai puțin, de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Deci, având în vedere dispozițiile legale invocate mai sus, rezultă fără drept de echivoc faptul că U. „S. Haret” avea obligația să se supună prevederilor legale privind procedura de autorizare și acreditare nu numai pentru specializările înființate, ci și pentru toate formale de învățământ (zi, FR,ID). În consecință, refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatului pentru eliberarea unei diplome de licență care să ateste parcurgerea unui ciclu de învățământ, la o formă de învățământ organizată ilicit nu poate fi calificat ca nejustificat sau ca abuz ci, dimpotrivă, ca o atitudine din care rezultă respectul pentru lege.
A fi obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art.1 alin 5 din Legea fundamentală,potrivit căruia „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Atât timp cât U. „S. Haret” nu a făcut nici un demers în acest sens către organismele abilitate, M. Educației Naționale, nefiind înștiințat cu privire la organizarea acestei forme de învățământ, nu avea cum să procedeze la un control în urma căruia să dispună corecții.
U. „S. Haret” recunoaște că nu a solicitat diplome de licență pentru cei 34.372 absolvenți la forma de învățământ ID, deoarece situația acestora urma să fie clarificată prin O.G nr.10/2009.
În drept, chemata în garanție a invocat Codul de procedură civilă, H.G. nr. 536/2011, Ordinul M.E.C.T.S. nr. 295/2007, Legea nr. 84/1995, Ordinul ministrului educației nr. 295/2007, nr. 2284/2007, Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 94/2014 a Tribunalului G. a fost respinsă ca nefondata excepția inadmisibilității invocata de M. Educației Naționale.
A fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ privind pe reclamanții M. (Z.) Petroneta, V.(R.) M., C. V.-V. și pe pârâții M. Educației Naționale, U. „S. Haret”.
Obliga U. ,, S. Haret,, sa elibereze reclamanților diplomele de licență.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți in contradictoriu cu M. Educației Naționale.
A fost admisă cererea de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. ,,S. Haret”.
A fost obligat chematul in garanție sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentul la diploma pentru reclamanta.
A fost obligat M. Educației Naționale să plătească pârâtei U. ,,S. Haret” suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative – Specializarea Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret, susținând si susținând si promovând examenul de licența, sens in care parata U. „S. Haret” le-a eliberat adeverințele nr. 4211/08.07.2009, nr.232/18.02.2013 și 233/18.02.2013.
Pârâta U. S. Haret București are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii care atestă absolvirea Facultății de Psihologie din cadrul Universității S. Haret si promovarea examenului de licență sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat de către reclamantă, să elibereze acestora și diplomele de licență.
Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, întrucât pârâtul M.E.C.T.. București a refuzat tipărirea formularelor tipizate necesare. Chiar daca acesta a arătat ca a aprobat o astfel de tipărire, nu a făcut dovada ca actul solicitat de reclamantă a primit o astfel de aprobare.
Așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în multitudinea de cauze având același obiect, reclamanții, ca licențiată in sociologie, poate pretinde eliberarea diplomei de licența, cu atât mai mult cu cat actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată este în ființă, nefiind revocat ori, după,caz, anulat. Instanța, în aceeași ordine de idei, retine ca paratul M.E.C.T.S. București nu a solicitat in instanța anularea adeverințelor de studii eliberate de parata U. S. Haret București reclamantei.
Așadar, acțiunea principală formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București a fost admisă, în sensul că a fost obligată pârâta sa elibereze reclamantului diploma de licență.
Întrucât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate implica numai instituțiile de învățământ superior particulare și M.E.C.T.S ., instanța a apreciat că se impune respingerea ca nefondată a acțiunii formulata in contradictoriu cu aceasta parte.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S, formulată de pârâta U. S. Haret București, instanța a apreciat că obligația pârâtei U. S. Haret București este corelativă cu obligația M.E.C.T.S. de a aproba aceste formulare tipizate. Așadar, în baza disp. art. 60-63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă s-a impus a fi admisă.
De altfel aceasta este și soluția îmbrățișată de Înalta Curte de Casație și Justiție în astfel de cauze. Instanța a mai reținut că în Cauza B. contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat statul roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul ca permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse.
Reținând faptul că potrivit jurisprudenței constante a CEDO, incertitudinea jurisprudențiala este de natură a reduce încrederea justițiabililor în justiție și contravine principiului securității raporturilor juridice ca element esențial al preeminenței dreptului, instanța a dat eficiență hotărârii CEDO amintite, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare in garanție.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs chemata în garanție invocând, în esență, reținerea unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei și aplicarea greșită a normelor de drept material.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit M.E.C.T.S., A.R.A.C.I.S. și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea M.E.C.T.S., instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. nr. 535/1999 și H.G. nr. 1011/2011.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. „S. Haret”.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizare cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1418/2006 proceduri de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Nu există nici un temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea disp. Legii nr. 84/1995, M.E.C.T.S. a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, precum și nici după . O.U.G. nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, M.E.C.T.S. nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009 este întemeiată.
Instanța de fond nu a fost învestită să analizeze dacă specializarea și/sau forma de învățământ erau sau nu acreditate/autorizate, ci în raport de obiectul cererii și de reglementările în vigoare care se referă la aprobarea formularelor tipizate, ce se regăsesc în ordinele de ministru nr. 2284/2007 și nr. 3404/2006, să constate dacă chematul în garanție și-a respectat propriile reglementări.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul-chemat în garanție avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că „finalizarea cursurilor universitare organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care O.U.G. nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Chematul în garanție nu poate dovedi că anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat aceste demersuri, și pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009 a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an la forma ID.
La momentul 2002, anul înființării universității, Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor era în vigoare, precum și H.G. nr. 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, dată în temeiul art. 3 din Legea nr. 88/1993, la al cărui art. 5 face trimitere și recurentul-chemat în garanție, ignorând însă prevederile art.4 și rupându-l din context.
Astfel, art. 4 preciza: „Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”.
Art. 5 dispunea: „Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
În aceste condiții, U. „S. Haret”, Facultatea de Științe Juridice și Administrative, avea dreptul ca în anul 2006 să organizeze forma de învățământ ID, atâta timp cât ulterior acreditării, nici prin Ordonanța nr. 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de învățământ.
Mai mult, art. 32 al.2 din Ordonanța nr.75/2005 precizează: „Organizația furnizoare de educație, acreditată, este parte a sistemului național de educație, cu toate drepturile și obligațiile conferite de lege” iar art. 33 al.3 din același act normativ dispune: „Organizația furnizoare de educație și programele de studii acreditate ale acesteia se supun periodic, din 5 în 5 ani, evaluării externe de către A.R.A.C.I.P., respectiv A.R.A.C.I.S., sau de o altă agenție agreată de acestea, potrivit legii”.
Recurentul-chemat în garanție nu a făcut dovada supunerii Universității „S. Haret”, Facultatea de Științe Juridice și Administrative, vreunui proces de evaluare externă în condițiile art. 34 din Ordinul nr.75/2005.
De asemenea, prevederile art. 29 ale O.U.G. nr. 75/2005, nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
În acest sens sunt și dispozițiile H.G. nr. 1418/2006, care în Partea a III-a – Evaluarea externă a calității instituțiilor de învățământ superior, al.2.
Recurentul-chemat în garanție, M.E.C.T.S., își invocă în apărare propria turpitudine, pentru că U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar potrivit art. 8 din aceeași lege „Pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învățământului superior, instituția prevăzută la art. 1 este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării, care se aprobă prin ordinul ministrului educației și cercetării”.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimați.
În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. care în dosarul nr._, a pronunțat Decizia nr. 5656/24 noiembrie 2011 unde se arată la pag. 7:
„U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii … ce atestă absolvirea Facultății …, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiați în științe administrative al reclamanților, să elibereze și diploma de licență.
Obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție M.E.C.T.S. refuză tipărirea formularelor tipizate de licență.
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate ci numai pentru formularele tipizate necesare”.
Actul prin care li s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către U. S. Haret.
Obligația intimatei U. S. Haret este corelativă obligației intimatului MECTS de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat intimata-pârâtă prin cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat”.
Soluția din prezenta cauză se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza B. contra României.
Toate aceste aspecte au fost corect reținut de către prima instanță, sentința pronunțată fiind temeinic motivată în fapt și în drept.
Față de cele expuse, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Va obliga pe recurentul M. Educației Naționale la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata U. S. Haret.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul chematul în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, împotriva sentinței nr. 94/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul M. Educației Naționale la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata U. S. Haret.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. M. S. |
Red. E.L.P./19.06.2014
Tehnored.A.M.S./5 ex./19.06.2014
Fond: L.C.
..06.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7818/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 4155/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
