Alte cereri. Decizia nr. 4777/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4777/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 5237/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4777/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul F. F., domiciliat în Focșani, .. 2, ., jud. V., împotriva sentinței nr. 139/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe intimata pârâtă Instituția P. V. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat și timbrat corespunzător, cu 20 lei taxă judiciară de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se referă, de asemenea, că intimata pârâtă a depus întâmpinare, o copie a acesteia fiindu-i comunicată recurentului.
După verificare, Curtea constatând legal satisfăcută taxa de timbru, cauza fiind în stare de judecată, din oficiu ridică excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 486 alin. 3 NC.pr.civ. în referire la art. 83 din Noul C. pr.civ. și reține dosarul pentru soluționare pe excepție.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._, reclamantul F. F. a chemat în judecată Instituția P. Județul V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V. solicitând obligarea pârâtul la înmatricularea autoturismul marca RENAULT MEGANE, cu număr de identificare VF1JA0N_, achiziționat din spațiul comunitar, fără condiția prealabilă a achitării timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul cu datele de mai sus, înmatriculat pentru prima dată într-un stat comunitar și pârâta îi condiționează înmatricularea de plata unei taxe speciale de poluare, taxă pe care nu o datorează.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că Instituția P., prin Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V., poate să procedeze la înmatricularea unui vehicul doar dacă îi sunt prezentate toate actele prevăzute de lege pentru această operațiune, inclusiv chitanța de plată a timbrului de mediu, neavând competențe legale în determinarea acestuia.
Prin sentința nr. 139/2014 a Tribunalului V. a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La momentul formulării cererii de înmatriculare fără plata timbrului de mediu, precum și la momentul sesizării instanței cu cererea de față, erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr.9/19.02.2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, cererea urmând a fi analizată prin prisma cerințelor impuse de acest act normativ.
Din actele depuse la dosar rezultă faptul că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand din spațiul intracomunitar.
Solicitarea de a fi înmatriculat acest autoturism în România s-a făcut sub imperiul O.U.G. nr.9/19.02.2013, act normativ care instituie obligativitatea achitării timbrului de mediu la înmatricularea unui autovehicul nou ori a unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială.
Tribunalul a analizat, în consecință, dacă dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu ar putea fi într-adevăr considerate ca fiind în consonanță cu dispozițiile art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele de ocazie achiziționate din Uniunea Europeană în scopul punerii lor în circulație în România.
Dispozițiile art. 110 TFUE prevăd faptul că „(1) Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; (2) De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Astfel cum se arată și în doctrină, scopul art. 110 TFUE poate fi enunțat relativ simplu, respectiv „acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie”.
Cum Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art. 110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină[4] arătându-se faptul că această normă impune o „neutralitate totală (s.n. – S.G.) a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate”.
Prin Hotărârea CJUE(Prima Camera) din 19 martie 2009 in cauza C-10/0, pronunțată împotriva Finlandei, Curtea a reținut ca, in materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art.90 TCE (actualmente art.110 din Tratatul privind Uniunea Europeana) urmărește sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne in ceea ce privește concurenta dintre produsele importate si cele care se afla pe piața naționala(Hot. din 17 iulie 2008, Krawczyski, C 426/07, încă nepublicata, punctual 31 si jurisprudenta citata) Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 TCE(actualmente art. 110 din TFUE) doar daca este stabilit astfel încât sa excludă in toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decât produsele naționale si doar daca nu produce in niciun caz efecte discriminatorii.
De altfel, în multe ocazii instanța de la Luxembourg a reiterat faptul că, în ceea ce privește sarcinile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul mai-sus descris.
Din analiza reglementării timbrului de mediu prin O.U.G. nr.9/2013, tribunalul a reținut că, în acest moment, reglementarea este unitară, neexistând măsuri cu caracter discriminatoriu la atribuirea unui certificat de înmatriculare pentru autovehiculele de ocazie achiziționate din Uniunea Europeană în scopul punerii lor în circulație în România, față de autovehiculele aflate pe piața națională.
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța a apreciat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.9/2013, pentru a obține înmatricularea acestui autoturism, reclamantul trebuie să facă dovada achitării timbrului de mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
În motivarea recursului a arătat în esență că prevederile OUG 9/2013 contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
A solicitat în consecință admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii formulate.
Recursul declarat de reclamant este nul.
Potrivit art. 486 alin. 1 lit. a, alin. 2 și 3 C.proc.civ., „ 1)Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate.
(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.
Potrivit art. 83 alin. 3 C.proc.civ., „La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2)”.
În cauză, recursul a fost declarat de reclamant fără respectarea dispozițiilor legale menționate anterior și prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, motiv pentru care se va admite excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu și se va constatata nulitatea recursului declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul F. F., domiciliat în Focșani, .. 2, ., jud. V., împotriva sentinței nr. 139/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V., conform dispozițiilor art. 486 N.C.pr.civ. în referire la art. 83 N.C.pr.civ.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red. EP/2.06.2014
M.D. 4 ex./2.06. 2014
Fond: MD
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4074/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2368/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
