Anulare act administrativ. Decizia nr. 6661/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6661/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 2511/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 6661
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător D. V.
Judecător V. S.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta S.C. M. S.R.L. G., cu sediul în .. 4A, parter, jud. G., împotriva sentinței nr. 3873/30.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 iunie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta S.C. M. S.R.L. G., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice G. și Direcția G. a Finanțelor Publice G., a solicitat anularea Deciziei nr. 3265/06.07.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice G., a Deciziei nr. 393/20.09.2012 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice G. și exonerarea de la plata sumei de 18.053 lei ce reprezintă obligații fiscale, sumă la care s-au calculat accesorii.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, anularea Deciziei nr. 4583/05.10.2012 și a Deciziei nr. 549/27.12.2012 și exonerarea de la plata sumei de 20.589 lei și a accesoriilor aferente. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu are de plătit sumele indicate în Decizia nr. 3265/06.07.2012 și Decizia nr. 4583/05.10.2012 emise de Administrația Finanțelor Publice G., motivat de faptul că, prin Rezoluția nr. 4892/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria G. a dispus neînceperea urmăririi penale față de L. T., administratorul reclamantei. În aceste condiții, apreciază că organul fiscal nu mai poate calcula în continuare majorări de întârziere, operând prezumția de lucru judecat.
Mai mult decât atât, arată că respectivele datorii sunt prescrise conform dispozițiilor art. 131 și 134 din Codul de procedură fiscală deoarece au trecut 5 ani, deciziile prin care s-au calculat datoriile fiscale provenind din anii 2004, 2005, 2006.
Precizează reclamanta că cele două decizii sunt lovite de nulitate în condițiile în care poartă același număr cu alte decizii emise pentru alte societăți de pe raza municipiului G..
În drept, invocă dispozițiile art. 218 Cod procedură fiscală. La data de 11.11.2013, reclamanta formulează „precizări” la acțiune prin care arată că Administrația Finanțelor Publice G. nu a respectat dispozițiile O.G. nr. 30/2011 întrucât la data de 30.03.2012 a scăzut din datoria reclamantei suma de 13.327 lei însă din accesorii și nu din debit. De asemenea, a scăzut și suma de 3.590 lei, dar tot din accesorii și nu din debit.
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., legal citată, a depus întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește sumele ce reprezintă bazele deciziilor atacate și excepția inadmisibilității formulării contestației în ceea ce privește sumele bază motivat de faptul că reclamanta solicită anularea unui act administrativ fiscal pentru care legiuitorul a prevăzut o cale specială de atac conform art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și a depus întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește sumele ce reprezintă bazele deciziilor atacate întrucât actele în baza cărora au fost impuse aceste sume nu au fost atacate de reclamantă în termenul legal de 30 de zile, termen prevăzut de art. 207 din Codul de procedură fiscală.
Mai mult decât atât, arată că prin deciziile de soluționare a contestațiilor acestea au fost respinse ca fiind lipsite de obiect în temeiul dispozițiilor art. 11.1 din Titlul IX al O.G. nr. 92/2003 și nu ca nefondate.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității formulării contestației în ceea ce privește sumele bază motivat de faptul că reclamanta solicită anularea unui act administrativ fiscal pentru care legiuitorul a prevăzut o cale specială de atac conform art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Mai mult, conform art. 218 alin. 2 din același act normativ, ceea ce poate fi atacat la instanța de judecată este decizia emisă în soluționarea contestație. Or, în cauză, reclamanta nu a contestat actele care cuprind sumele bază și nici decizia de soluționare a contestației.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca nefondată motivat de faptul că accesoriile în sumă de 2.112 lei au fost calculate în temeiul art. 119 Cod de procedură fiscală pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
În ceea ce privește termenele de prescripție pentru debitele datorate de către reclamantă, acestea au fost întrerupte prin diverse forme de executare, respectiv popriri bancare sau efectuarea voluntară de plăți.
Apreciază pârâta că rezoluția Parchetului invocată de reclamantă nu anulează nici un debit al societății.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.3873/30.12.2013,Tribunalul G. a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că sumele stabilite prin deciziile fiscale contestate, potrivit dispozițiilor art. 119 alin.1, art. 120 din O.G. nr. 92/2003, au fost emise în mod legal, cuprinzând accesorii calculate în continuare, pentru perioade diferite.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. M. S.R.L. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6,7,8 pct. Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă a susținut în esență următoarele:
-instanța de judecată, a încălcat alin. 6 din art. 488 Cod de procedură civilă, deoarece sentința cuprinde motive contradictorii, astfel:
-S.C. M. S.R.L. G. a invocat prescriereaobligațiilor fiscale debit, cât și prescrierea calculării accesoriilor pentru debite prescrise conform art.131 și 134 Cod procedură fiscală au trecut 5(cinci) ani de zile.
Prin sentința nr.3873/ 30.12.2013 s-a respins cererea privind prescripția motivat de faptul că, potrivit art. 133 lit. b și e, prescripția s-a întrerupt deoarece, S.C. M. S.R.L G. a efectuat un act voluntar de plată a obligațiilor prevăzute în titlu executoriu.
Această mențiune nu este reală, având în vedere că, S.C. M. S.R.L. G., n-a efectuat nici un act voluntar de plată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. deoarece Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., a obligat .. care este debitorul S.C. M. S.R.L. G. să-i achite Administrației Județene a Finanțelor Publice G. sumele pe care le datorează S.C. M. S.R.L. G..
Acest lucru a fost dovedit cu adresa nr._/21.11.2011.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 92/ 2003 Cod procedură fiscală, creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.
S.C. M. S.R.L. G., nu a recunoscut niciodată în nici un alt mod datoria pe care o pretinde Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., acest lucru fiind dovedit cu înscrisuri, cât și contestații adresate Administrației Județene a Finanțelor Publice G..
De asemeni, se menționează un neadevăr contradictoriu cu realitatea când se arată că în dosarul nr. 2511/ 121 /2013 nu sunt menționate sumele debit și sunt menționate numai dobânzi accesorii în sarcina S.C. M. S.R.L. G., lucru total neadevărat deoarece în decizia de impunere nr. 3265/ 06.07.2012 și decizia de impunere nr.4583/05.10.2012 la rubrica 5 din anexă este specificată suma debit.
Instanța de judecată, a înlăturat apărarea reclamantei privind autoritatea de lucru judecat încălcând în acest fel art.488 pct.7 Noul cod de procedură civilă.
S.C. M. S.R.L. G., a făcut dovada cu documente a Rezoluției nr. 4892/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., rezoluție pe care Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. nu au contestat-o și și-au însușit-o.
În acest fel, Rezoluția nr. 4892/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. fiind definitivă are putere de lucru judecat, iar în continuare Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. în conformitate cu prevederile art.6 din CEDO, această Instituție trebuie să respecte art.131 și 134 Cod procedură fiscală pentru că au trecut 5(cinci) ani de zile, iar pentru sumele prescrise din anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 nu se pot calcula penalități.
În acest fel, instanța de judecată, a încălcat art.488 pct.7 din Noul cod de procedură civilă.
De asemeni, instanța de judecată, a încălcat art. 488 pct.8 deoarece, a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material, având în vedere că, nu s-a pronunțat asupra încălcării de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și a Ordonanței Guvernului nr. 30/ 2011 în sensul că, deși nu avea dreptul, Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., a exonerat S.C. M. S.R.L. G. din sumele obținute nevoluntar de la plata accesorii și nicidecum de la plata obligațiilor fiscale debit, respectiv debite care nu erau prescrise, încălcând Legea nr. 30/2011.
S-au depus la dosar înștiințări de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. adresate S.C. M. S.R.L. G. prin care e aduce la cunoștință că ne-a diminuat obligațiile fiscale accesorii cu sumele care le-obținut de la debitorii noștri.
Totodată menționează că S.C. M. S.R.L. G., nu are datorii la Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., având în vedere că în urma verificărilor făcute de organele Direcției Generale a Finanțelor Publice G., a rezultat că accesoriile calculate provin din anii 2004, 2005, 2006, sume care sunt prescrise conform art.131 și 134 cod procedură fiscală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs, hotărârea primei instanțe,situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea reține că argumentele invocate de recurenta nu formează motivele de recurs prev. de art. 488 pct. 6,7, ci se subsumează motivului de recurs prev. de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă 2010.
Contrar susținerilor recurentei, în mod corect instanța de fond a apreciat cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale. Din actele existente la dosar, rezultă că organul fiscal a efectuat acte de executare (în care se includ inclusiv cele privind compensările diferitelor sume), acte care au întrerupt termenul de prescripție, conform art. 133 lit. c din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea tot nefondată este și susținerea recurentei în sensul că a fost exonerată de plata sumelor debit conform Rezoluției nr. 4892/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., care are putere de lucru judecat în speță. Corect s-a reținut că în nicio împrejurare o rezoluție a Parchetului nu poate dezlega cu putere de lucru judecat latura civilă a unei pricini, acest efect este recunoscut doar hotărârii judecătorești definitive sau irevocabile, după caz.
Prin cele două decizii contestate s-au stabilit în sarcina recurentei doar accesorii (dobânzi și penalități) aferente sumelor debit existente și neachitate de către societatea petentă. Sumele reprezentând debit și care sunt menționate în anexa nu au format al deciziilor de impunere, (ele fiind stabilite conform actelor fiscale indicate în anexa Deciziilor ce fac obiectul prezentei contestații), decizii în legătură cu are nu s-a făcut dovada promovării vreunei contestații și, mai ales, admiterii unei astfel de acțiuni.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 119 alin.1 din O.G. nr. 92/2003, „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere”, dobânzi ce se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv” (art. 120 alin.1). Totodată, potrivit art. 120 ind. 1 alin. 1 din același act normativ, „penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv”, în mod legal au fost emise deciziile contestate.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 498 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. M. S.R.L. G., cu sediul în .. 4A, parter, jud. G., împotriva sentinței nr. 3873/30.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2014.
Președinte, I. M. D. | Judecător, D. V. | Judecător, V. S. |
Grefier, A. M. S. |
Red. I.M.D./10.07.2014
Tehnored.A.M.S./ 5 ex./10.07.2014
Fond: C.L.
..07.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1107/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 8251/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
