Obligaţia de a face. Decizia nr. 1918/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1918/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 1311/121/2012**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 1918
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta R. Cateluța, cu domiciliul ales la Cabinet avocat C. L. în T., ., ., jud. G. și de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G. din cadrul Ministerului M., Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu sediul în G., . nr. 46A, jud. G., împotriva sentinței nr. 2878/18.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19 februarie 2014.
CURTEA
Asupra recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială – A.J.P.I.S. G. împotriva sentinței nr. 2878/18.10.2013 pronunțată de Tribunalul G..
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară cf. Deciziei nr. 26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 11.12.2006 și până la 15.09.2008, în cuantum de 11.400 lei.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este mama minorilor R. R. G. și R. Ș. B. născuți la data de 28.10.2006 în localitatea T., jud. G., din sarcină gemelară.
La momentul nașterii reclamanta era angajată la Spitalul „A. C.” T. și s-a adresat pârâtului pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului pentru ambii născuți, începând cu data de 11.12.2008, pentru o perioadă de 2 ani.
Cu toate acestea prin decizia 6425/21.01.2007 i s-a comunicat faptul că i s-a acordat o indemnizație de creștere a copilului în cuantum de 600 lei începând cu data de 11.12.2006.
În drept, reclamanta a invocat O.U.G. nr. 148/2005, Legea nr. 239/2009 și Decizia nr. 26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri la dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția inadmisibilității pentru nerespectarea art. 7 din Legea nr. 554/2004 care prevede că înainte de a se adresa instanței reclamantul trebuie să se adreseze instanței competente cu o cerere în revocarea în tot sau în parte a actului administrativ vătămător, în termen de 30 zile de la data comunicării.
La termenul din 30.09.2013 pârâta prin consilier juridic a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani.
Prin sentința nr. 2878/18.10.2013 Tribunalul G. a respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dar a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâta la plata către reclamantă a indemnizației pentru creșterea celui de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară începând cu data de 11.12.2006 și până la 15.09.2008.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în primul rând că excepția inadmisibilității nu poate fi primită atâta vreme cât reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ, pentru a-i fi aplicabile dispozițiunile art. 7 din legea nr. 554/2004 ci valorificarea unui drept născut dar nerecunoscut prin lege.
În ceea ce privește excepția prescripției, tribunalul a reținut că față de data publicării în M/. Of. a Deciziei nr. 26/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv la 10.01.2012 termenul de prescripție a început să curgă la această data si s-ar fi împlinit la 10.01.2015 Așa fiind, tribunalul a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că este întemeiată acțiunea, reclamanta fiind îndreptățită să primească indemnizație și pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, în baza dispozițiunilor O.U.G. nr. 148/2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială – A.J.P.I.S. G. criticile sale vizând greșita admitere a acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs aceasta a reiterat susținerile referitoare la cele două excepții invocate în fața primei instanțe, respectiv excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea constată că sunt fondate criticile formulate, astfel încât se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o incorectă și insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune. Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o incorecta dezlegare pricinii.
Criticile formulate sunt fondate în ceea ce privește excepția prescripției pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958, lege aplicabilă raportului juridic dedus judecății, dreptul la acțiune având obiect patrimonial se prescrie în termen de 3 ani. Cursul prescripției extinctive începe de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță data când reclamanta a devenit titulara dreptului subiectiv de a fi indemnizată pentru nașterea celui de al doilea copil.
Or, acest drept nu a luat naștere prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci, prin actul normativ a cărui aplicare unitară s-a dispus prin susmenționata decizie cu valoare de îndrumare. Cele statuate prin această hotărâre nu au un caracter constitutiv de drepturi ci, ele reprezintă doar o măsură procesuală de unificare a practicii judiciare, cu efecte numai pentru viitor.
În consecință, dreptul subiectiv al reclamantei a luat naștere cu prilejul venirii pe lume a celor doi copii, respectiv la 28 octombrie 2006, dată de a care a început să curgă și termenul prescripției dreptului la acțiune și care a expirat la data de 28 octombrie 2009. Cum acțiunea de față a fost promovată la data de 20 feb. 2012, curtea observă că deja fusese împlinit termenul prescripției extinctive.
Pentru acest considerent, curtea urmează să reformeze hotărârea recurată în sensul primirii excepției prescrierii dreptului la acțiune.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat în cauză, să respingă ca prescrisă acțiunea reclamantei, constatând totodată ca fiind justă soluția în privința excepției de inadmisibilitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta R. Cateluța, cu domiciliul ales la Cabinet avocat C. L. în T., ., ., jud. G., împotriva sentinței nr. 2878/18.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G. din cadrul Ministerului M., Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu sediul în G., . nr. 46A, jud. G., împotriva sentinței nr. 2878/18.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința civilă nr. 2878/18.10.2013 a Tribunalului G. și în consecință:
Admite excepția prescripției invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G..
Respinge cererea ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției inadmisibilității.
Înlătură celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, dr. I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red. I..
Tehnored.A.M.S./2 ex./08.05.2014
Fond: M.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8251/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1149/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
