Pretentii. Decizia nr. 3837/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3837/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 11968/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3837/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. A.
Judecător G. P.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003, cu sediul în București, ster. Calea – Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței nr. 2231/05.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, privind pe intimatul reclamant T. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant personal, identificat cu C.I. ., nr._, lipsă fiind recurenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, după verificarea tuturor înscrisurilor, constată cauza în stare de judecată.
Intimatul reclamant depune note de concluzii scrise solicitând să fie avute în vedere la pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecata
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ reclamantul T. L., domiciliat în oraș Făurei, .,județul B., a chemat în judecată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, spre a fi obligat la plata dobânzii legale aferentă sumei date cu titlu de despăgubire acordată prin sentința civilă nr.329/2011/FCA.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a solicitat despăgubirile prevăzute de Legea nr.290/2003 pentru imobilele deținute de autorul N. C., despăgubiri care i-au fost acordate prin sentința civilă nr.329/2011/FCA.
A precizat reclamantul că mama sa era de origine germană și a trăit în Ucraina până în anul 1941 când urmare a atacului rușilor asupra Cernăuțiului și a Basarabiei de Nord, a fugit în România, în .. Ulterior, părinții, frații și surorile sale au fugit prin Polonia în Austria și apoi în Germania. La data părăsirii orașului Strojineț le-au rămas două case. În conformitate cu Legea nr.290/2003 reclamantul a depus la Prefectura J. B., dosarul cu documentele privind moștenirea din Ucraina sub nr.4582/26.08.2003. Soluționând cererea Prefectura B. a emis Hotărârea nr.52/12.05.2006 pentru suma de 446 022 lei.
Ulterior, prin sentința civilă nr.329/2011/FCA. din data de 15.02.2011 s-a stabilit suma de 486 280 lei despăgubiri.
Recursul declarat de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva acestei hotărâri a fost respins.
La data de 3 iulie 2012 reclamantul a încasat suma de 486 280 lei prin executor judecătoresc.
A apreciat reclamantul că i s-a cauzat un prejudiciu după cum urmează:
- dobânzi B.C.R. la termen la suma de 446 066 lei de la data de 12.05.2006 până la data de 15.02.2011 și la suma de 486 280 lei de la data de 15.02.2011 până la data de 03.07.2012;
- toate cheltuielile efectuate cu două drumuri în Ucraina, translatori, cazare, notari;
- toate cheltuielile de judecată și de la Tribunal și Curtea de Apel.
Prin sentința civilă nr.1510/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și s-a declinat competența de soluționare a cererii la Tribunalul B., conform art.137 cod de procedură civilă și art.1591 alin.2 și art.8 (5).
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Prin Întâmpinare pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește dobânzile sumei de 446 066 lei calculate la data de 12.05.2006 până la data de 15.02.2011 această sumă a fost acordată reclamantului T. L. ca despăgubiri prin Hotărârea nr.52/12.05.2006 emisă de Comisia Județeană B. de aplicare a Legii nr.290/2003, hotărâre ce a fost revocată, prin Hotărârea nr.52 din 14.11.2006 și aceasta din urmă a fost modificată prin Hotărârea nr.117 din 15.05.2009.
Ulterior, prin sentința civilă nr.329/2011/FCA. din data de 15.02.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 929/25.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel G., instanța a anulat Decizia nr.376/25.02.2010 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr.117/2009 și a stabilit reclamantului T. L. dreptul de a beneficia de despăgubiri echivalente cu suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 ani calculate la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind obligarea la plata dobânzii aferente sumei de 486 280 lei calculată de la data de 15.02.2011 până la data de 03.07.2012 pârâta a precizat că nu se aplică O.G. nr.9/2000 ci sunt incidente dispozițiile art.18 alin.6 din H.G. nr.1120/2006.
A mai precizat pârâta că celelalte cheltuieli cu efectuarea celor două drumuri în Ucraina, translatori, cazare, notari este neîntemeiată, deoarece dovada dreptului de a primi despăgubiri și cheltuielile aferente sunt în sarcina reclamantului.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantului T. L. și a solicitat să fie obligat să restituie suma de bani primită pentru despăgubiri în mod necuvenit.
În motivarea cererii reconvenționale reclamantul a susținut că Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a dispus în data de 21.12.2006 plata tranșei I însumând 152 692 lei, reprezentând procentul de 40% din sumă, plată efectuată conform prevederilor art.18 alin.5 litera c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003 (anexa 4).
La data de 26.03.2012 reclamantul T. L. s-a adresat B.E.J. Ulman B. solicitând executarea silită a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în baza titlului executor sentința civilă nr.329/2011/FCA. din data de 15.02.2011 pronunțată de Tribunalul B., fiind astfel format dosarul de executare silită nr.313/2012 de către B.E.J. Ulman B..
B.E.J. Ulman B. a procedat la emiterea somației în dosarul de executare nr.313/2011. De asemenea, prin procesul – verbal încheiat în dosarul în cauză, s-a stabilit în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților obligația de plată a sumei de 498 988,14 lei, reprezentând: 485 280 lei despăgubiri echivalente cu suma veniturilor brute pe economie pe o perioadă de 20 ani; 12 588,48 lei TVA inclusiv onorariul executorului judecătoresc; 1 000 lei contravaloare onorariu raport expertiză.
Cu O.P. nr.2113 din data de 08.06.2012 Trezoreria Sector 1 a virat în contul B.E.J. Ulman B. suma în cuantum de 499 006,61 lei (anexa 10).
Dar așa cum am arătat, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 achitase reclamantului, în data de 21.12.2006, o primă tranșă de despăgubiri reprezentând 40% din suma stabilită prin Hotărârea nr.52 din 14.11.2006.
Din prima tranșă A.N.P.R. a achitat în anul 2006 suma de 152 692 lei rămânând un rest de 41 420 lei.
Așadar reclamantul era îndreptățit să primească deferența de la tranșa I plus tranșa a - II –a, respectiv 41 420 lei+ 291 168 lei = 332 588 lei.
Pentru toate aceste considerente, pârâta a solicitat să se admită cererea reconvențională și să fie obligat reclamantul T. L. să returneze suma de 152 692 lei încasată necuvenit.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.2231 / 05.11.2013,Tribunalul B. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. L. fiind respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților- Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a retinut ,în esentă că:
Prin sentința civilă nr.329/2011/FCA. din data de 15.02.2011 pronunțată de Tribunalul B., rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 929/25.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel G. care a respins recursul declarat de A.N.P.R. București, a fost anulată Decizia nr.376/25.02.2010 emisă de pârâtă și s-a stabilit reclamantului T. L. despăgubiri echivalente cu suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 ani, calculate la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri.
Spre a hotărî astfel instanța a reținut că în cauză reclamantul a făcut dovada că autorul său N. C. a avut în proprietate două imobile din cărămidă, total opt camere, situat în localitatea Storojineț, ..89. De asemenea, acesta deținea o casă din cărămidă formată din trei camere acoperite cu țiglă în localitatea Ștorojineț, ..89.
De precizat că prin Decizia nr.376/25.02.2010 emisă de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a respins contestația nr.1154/26.05.2009 formulată de petentul T. L. împotriva Hotărârii nr.117/15.05.2009 emisă de Comisia Județeană B. de aplicare a Legii nr.290/2003.
Se mai reține de către instanță că, inițial, prin Hotărârea nr.52/12.05.2006 emisă de Comisia Județeană B. de aplicare a Legii nr.290/2003 au fost acordate reclamantului T. L. despăgubiri în sumă de 446 066 lei. Întrucât această Hotărâre a încălcat dispozițiile art.25 din H.G. nr.793/1998, potrivit cărora valoarea despăgubirilor pentru locuințe inclusiv anexele gospodărești și terenurile aferente acestora nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe o perioadă de 20 ani, Comisia Județeană B. de aplicare a Legii nr.290/2003 a revocat Hotărârea nr.52/12.05.2006 prin Hotărârea nr.52/14.11.2006 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri suma de 381 730 lei.
Această a doua Hotărâre de 14.11.2006 sub nr.52 a fost modificată prin Hotărârea nr.117/15.05.2009 care a fost contestată de către petentul T. L..
Prin Decizia nr.376/25.02.2010 pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a respins contestația petentului. Această din urmă Decizie a fost anulată prin Sentința civilă nr.329/FCA/15.02.2011 pronunțată de Tribunalul B. rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.929/25.10.2011 a Curții de Apel G..
Așa fiind, se constată de către instanță că despăgubirile datorate reclamantului au fost stabilite definitiv la data de 25.10.2011 când a rămas irevocabilă sentința nr.329/FCA/2011 a Tribunalului B., prin care s-au stabilit despăgubiri echivalente cu suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 ani calculate la data rămânerii irevocabile a hotărârii, adică la 25.10.2011.
La data de 26.03.2012, (după cinci luni) reclamantul T. L. a solicitat executarea silită a titlului executor sentința nr.329/FCA/2011 a Tribunalului B. la B.E.J. Ulman B. în cadrul dosarului de executare silită nr.313/2012.
Ca urmare, pârâta a fost somată să plătească suma de 498 988,14 lei reprezentând: 485 280 lei despăgubiri, 12 588,48 lei TVA inclusiv onorariul executorului judecătoresc, 119,66 cheltuieli de executare și 1 000 lei contravaloare onorariu raport expertiză.
De menționat că în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă de către expertul contabil B. F. care a determinat cuantumul despăgubirilor la suma de 485 280 lei, conform sentinței civile nr.329/FCA/2011 a Tribunalului B..
Cu Ordinul de Plată nr.2113 din data de 08.06.2012 pârâta prin Trezoreria Sector 1 a virat în contul B.E.J. Ulman B. suma de 499 006,61 lei.
Așa fiind, s-a apreciat de către instanță că plata despăgubirilor, stabilite prin sentința civilă nr.329/FCA/15.02.2011 pronunțată de Tribunalul B. rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.929/25.10.2011 a Curții de Apel G., s-a efectuat la data de 08.06.2012.
Întrucât până la data de 25.10.2011 despăgubirile nu au fost determinate într-un cuantum legal, instanța constată că scadența plății despăgubirilor dată de 15.02.2011 și nu data de 12.05.2006 cum eronat a apreciat reclamantul.
Cât privește dobânzile solicitate de reclamant pentru întârzierea în efectuarea plății despăgubirilor de către pârâtă, instanța apreciază că izvorul obligației de plată a dobânzii, ca sumă de bani reprezentând despăgubire pentru prejudiciul cauzat creditorului prin întârzierea în executarea unei obligații care are ca obiect o sumă de bani, are ca izvor legea sau contractul.
În speță nu există contract între reclamant și pârâtă și ca atare reclamantul și-a întemeiat cererea pe lege și anume Ordonanța de Guvern nr.9/2000 în vigoare la data emiterii Hotărârii nr.52/2006 și a sentinței civile nr.329/FCA/2011, fiind abrogată la 01.09.2011 prin O.G. nr.13/2011.
Dar, din analiza acestei Ordonanțe, se constată că dispozițiile acesteia nu instituie obligația de plată a dobânzii în sarcina pârâtei.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 din O.G.nr.9/2000 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi, fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.”
Așa fiind, s-a reținut că textul de lege de mai sus prevede plata dobânzii legale numai în situațiile în care obligația izvorâtă din lege sau contract nu precizează rata dobânzii.
Ori, în cauză nici contractul nici legea nu prevede că obligația pârâtei de plată a despăgubirilor este purtătoare de dobânzi.
Se constată că nici Legea nr.290/2003 sau Normele Metodologice pentru aplicarea acesteia aprobate prin H.G.nr.1120/2006, nu există nicio dispoziție prin care să se prevadă că această obligație este purtătoare de dobânzi.
Dimpotrivă la art.18 alin.6 din H.G.nr.1120/2006 se prevede că suma datorată se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Referitor la pretențiile privind plata cheltuielilor efectuate cu 2 drumuri în Ucraina, translatori, cazare, notari, instanța apreciază că legea prevede că despăgubirile se acordă în baza unor dovezi iar dovedirea dreptului solicitat revine petentului pe cheltuială proprie. Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate la Tribunal și Curtea de Apel G., s-a constatat că reclamantul nu a precizat cuantumul acestora și nu le-a dovedit și ca urmare se va respinge și această cerere.
Ca urmare, pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că pârâta nu are obligația de plată a dobânzilor, motiv pentru care a respins-o ca nefondată .
Cu privire la cererea reconventionala a paratei instanta de fond a aratat ca este nefondata,intrucât din actele de la dosar, extrasul de cont la data de 21.12.2006 (fila 24 de la dosar), pârâta a plătit, reclamantului T. L. sub nr.5259/21.12.2006, 152 692 lei reprezentând compensații bănești conform Legii nr.290/2003, fără a se preciza la care anume hotărâre s-a achitat această primă tranșă. Ori, prin sentința nr.329/FCA/15.02.2011 s-au stabilit despăgubiri numai pentru două locuințe, deci alte imobile decât spațiul comercial constând în magazin general și ca atare despăgubirile sunt diferite.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ANRP Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozitiile art 304 pct 9 C.pr.civ recurentul- pârât a susținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 32//15.02.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 929 din 25.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel G., instanța a anulat decizia 376/25.10.2011 emisă de ANPR și a stabilit că, pentru imobilul cu destinația de locuințe, reclamantul T. L. are dreptul de a beneficia de despăgubiri echivalente cu suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani calculate la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În data de 26.03.2012 reclamantul T. L. s-a adresat B.E.J. Ulman B. solicitând executarea silită a A.N.P.R. în baza titlului executor sentința civilă 329/15.02.2011 pronunțată de Tribunalul B. fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 313/2012.
B.E.J. Ulman B. a procedat la emiterea somației în dosarul de executare nr.313/2012. De asemenea, prin procesul-verbal încheiat în dosarul în cauză, s-a stabilit în sarcina subscrisei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligația de plată a sumei de 498.988,14 lei, reprezentând:
485.280 lei despăgubiri echivalente cu suma veniturilor brute pe economie pe o perioadă de 20 de ani;
12.588,48 lei TVA inclus onorariului executorului judecătoresc;
119,66 cheltuieli de executare;
1000 lei contravaloare raport de expertiză.
La somația de plată a fost atașat Raportul de expertiză contabilă realizat de expertul contabil B. F. și Sentința nr. 329/15.02.2011 pronunțată de Tribunalul B..
Însă, în dispozitivul Sentinței nr. 329/15.02.2011 comunicat recurentei de B.E.J. Ulman B., instanța a stabilit reclamantului T. L. dreptul de a beneficia de despăgubiri echivalente cu suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani calculate la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Precizează că în sentința civilă 329/15.02.2011 comunicată de către Tribunalul B., instanța a stabilit reclamantului T. L. dreptul de a beneficia de despăgubiri echivalente cu suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani calculate la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Cu Ordinul de Plată nr. 2113/08.06.2012 Trezoreria Sector 1 a virat în contul Biroului Executorului Judecătoresc Ulmu B. suma în cuantum de 499.006,61 lei.
Dar, așa cum s-a arătat, ANRP achitase reclamantului, în data de 21.12.2006, o primă tranșă de despăgubiri reprezentând 40% din suma stabilită prin Hotărârea nr. 52/14.11.2006.
În concluzie, reclamantul era îndreptățit să primească doar tranșa a II-a din suma stabilită prin Sentința nr. 329/15.02.2011 pronunțată de către Tribunalul B. plus diferența pentru prima tranșă.
Astfel, conform raportului de expertiză contabilă reclamantul este îndreptățit să primească suma de 485.280 lei.
Pe tranșe, suma se împarte astfel: 40% - 194.112 lei și 60% - 291.168 lei.
Din prima tranșă ANRP a achitat în anul 2006 suma de 152.692 lei, rămânând un rest de 41.420 lei.
Așadar, reclamantul era îndreptățit să primească diferența de la tranșa I plus tranșa a II-a, respectiv 41.420 lei + 291.168 lei, total 332.588 lei.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs,hotărârea primei instanțe,situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contrar susținerilor recurentei-pârâte,în mod corect instanta de fond a aapreciat materilaul probator de la dosar și a interpretat dispoziile legale incidente cererii reconventionale. Astfel, se reține că recurenta- pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București cu Ordinul de Plată nr.2113 din data de 08.06.2012 a achitat suma de 499 006,61 lei în cadrul dosarului de executare silită a sentinței civile nr.329/FCA/15.02.2011 suma reprezintă atât despăgubiri în valoare de 485 280 lei cât și cheltuieli de executare, conform Raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
În cazul în care pârâta a achitat o parte din debitul stabilit prin sentința, mai înainte de pronunțarea acesteia, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților avea deschisă calea contestației la executare, dar pârâta nu a contestat suma ci mai mult decât atât a emis Ordinul de Plată pentru întreaga sumă din sentință.
Din extrasul de cont la data de 21.12.2006 rezultă că s-a plătit reclamantului suma de 152 692 lei reprezentând compensații bănești conform Legii nr.290/2003, fără a se preciza expres la care anume hotărâre s-a achitat această primă tranșă.
La acea dată exista Hotărârea nr.52/14.11.2006 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 B. care la art.1 a stabilit compensații bănești în sumă totală de 381 730 RON atât pentru locuința și anexele gospodărești (326 126 RON) cât și pentru spațiul comercial (magazin general) 179 890 lei.
Ori, prin sentința nr.329/FCA/15.02.2011 s-au stabilit despăgubiri numai pentru două locuințe, deci alte imobile decât spațiul comercial constând în magazin general și ca atare despăgubirile sunt diferite.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art 312 alin 1C.pr.civ va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003, cu sediul în București, ster. Calea – Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței nr. 2231/05.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, M. B. | Pt. Judecător, I. A. aflat în C.M. conf. disp. art. 261 alin. 2 C.pr.civ. Președintele Curții de Apel G., Judecător M. N. | Judecător, G. P. |
Grefier, Maghița D. |
Red.Tehnored. IA/MD
2 ex./M.D. 3.07. 2014
Fond:VML
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3151/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5311/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
