Alte cereri. Decizia nr. 7855/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7855/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 906/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7855/R
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător S. B.
Grefier V. M.
-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul B. V., împotriva sentinței civile nr. 899/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în acțiune civilă având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant B. V. și reprezentantul intimatei-pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; timbrat cu taxă judiciară de timbru 100 lei; nu s-a depus întâmpinare în cauză; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ /2014 reclamantul B. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGRFP G. –Administrația Județeană Finanțelor Publice a Municipiului B., anularea Deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr._/20.02.2013, restituirea taxei de 4710 lei actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că suma de 4710 lei cu titlu timbru de mediu pe care a plătit-o nu este datorată fiindcă România este un stat ce face parte din Comunitatea Europeană iar impunerea unei taxe cu efect echivalent pentru autoturismele aduse din cadrul comunității încalcă normele comunitare vizând libera circulație a mărfurilor prin restricționarea importurilor și protejarea indirectă a sectoarelor de producție naționale.
În acest sens reclamantul a susținut că dispozițiile Legii nr. 9/2012 contravin art.23 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și alte taxe cu efect echivalent. Aceste prevederi se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în țările membre.
Au fost invocate și dispozițiile art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, potrivit cu care între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea art. 90 paragraful 1 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului, care ar avea ca efect reducerea importurilor în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne, în referire la autoturismele înmatriculate anterior în România.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu acte, respectiv: Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/20.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., copie de pe chitanța . nr._/21.02.2013 pentru încasarea taxei în suma de 4710 lei, certificat de proprietate în limba italiană, acte privind proveniența mașinii traduse din limba italiană, factura . nr.116/03.01.2013 emis de furnizor . București, cartea de identitate a vehiculului și plângerea prealabilă a reclamantului înregistrată sub nr._/25.02.2013.
În cauză Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare prin care a invocat chestiuni prealabile privind calitatea procesuală solicitând a se lua act de faptul că, aceasta are calitatea de pârâtă în locul Administrației Finanțelor Publice a Municipiul B. în conformitate cu art.23 alin.5 din HG nr.520/24.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pe fond Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că taxa pentru emisii poluante a fost instituită prin Legea nr.9/2012, ale cărei dispoziții sunt în concordanță cu cerințele legislației din Uniunea Europeană, fiind aplicabile cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, indiferent de proveniența acestora.
În consecință prevederile Legii nr.9/2012 nu contravin dispozițiilor Tratatului Comunității Europene, nefiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
Pârâta a mai arătat că decizia atacată nu are caracterul juridic al unui titlu de creanță care să oblige la plata pe reclamant, ci reprezintă calculul stabilit de lege în obligația organului fiscal.
S-a susținut că Decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante contestată este legală și temeinică, în raport de obiectul cauzei, actele depuse și legea aplicabilă, în condițiile în care reclamantul nu a invocat că ar fi eronat calculul taxei sau că acest calcul ar conține elemente neconforme cu legea.
Prin sentința civilă nr. 899/22.05.2014 a Tribunalului B. acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/20.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 4710 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante pentru autovehiculul marca Volkswagen tip Touran cu numărul de identificare WVGZZZ1TZ8W109315 an fabricație 2008, data primei înmatriculări 05.02.2008. În cauză s-a făcut dovada plății taxei menționate în sumă de 4710 lei, conform chitanței . nr._/21.02.2013.
În drept se reține că la momentul emiterii deciziei contestate temeiul juridic al încasării taxei pentru emisiile poluante îl reprezenta Legea nr.9/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/_ referitoare la taxa pe poluare, iar obligația de plata intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012.
Instanța a constatat că odată cu încetarea efectelor O.U.G nr.1/2012, din 01 ianuarie 2013 taxa pentru emisiile poluante a fost percepută atât pentru autoturismele noi, neînmatriculate anterior, de producție internă sau importate cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în condițiile art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, potrivit căruia „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.Aceste prevederi exprese sunt aplicabile în cauză.
Ca urmare, la data achitării taxei de către reclamant nu se poate reține instituirea unui regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, față de autoturismele înmatriculate anterior în România, de producție națională sau importate, dispozițiile Legii nr.9/2012 fiind aplicabile tuturor categoriilor de autovehicule menționate.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța constată că dispozițiile art.110 par.1TFUE-ex. art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Față de situația de fapt și de drept reținută, în cauză nu s-a constatat o încălcare a principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor și nici instituirea unei măsuri cu efect echivalent unei restricții cantitative la import prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.9/2012, în sensul prevederilor Tratatului Comunității Europene, de natură a determina anularea deciziei contestate și restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate.
În cauză nu s-a reținut încălcarea Constituției Romaniei în referire la dreptul de proprietate, dispozițiile Legii nr.9/2012 nefiind declarate neconstituționale printr-o decizie a Curții Constituționale.
În condițiile în care taxă pentru emisiile poluante este datorată de toate categoriile de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, instanța constată că nu există o încălcare a art.110 TFUE în privința autovehiculelor pentru care s-a achitat anterior o taxă auto, de primă înmatriculare sau pe poluare, nerecuperată prin hotărâre judecătorească, nefiind echitabilă plata succesivă a taxelor menționate pentru același autoturism, provenit din import ori din producție internă, second - hand sau nou.
Nu se constată astfel o retroactivitate a legii civile, prin aplicarea Legii nr.9/2012, ale cărei dispoziții sunt incidente numai pentru viitor, fără a crea situații discriminatorii în sensul celor expuse de reclamant.
De asemenea, principiul autorității de lucru judecat nu este încălcat, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de art.430 din noul cod de procedura civilă.
Analizând recursul de față prin prisma disp. art. 488Cod procedură civilă, al probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră nefondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Față de jurisprudența Curții de Justiție Europene apreciem că prevederile Legii nr. 9/2012 modificată și completată prin O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, reținând ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. V., împotriva sentinței civile nr. 899/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ /2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2014.
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, S. B. |
Grefier, V. M. |
V.M. 19 Noiembrie 2014
Red. și tehnoredactat motivare decizie R.J./18.11.2014
Tehnoredactat decizie VM/18.11.2014
4 ex/18.11.2014
Fond: Tribunalul B. – judecător: A. A. P.
..11.2014
- B. V.
- AFP B.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5337/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 2994/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
