Anulare act administrativ. Decizia nr. 2738/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2738/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 636/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2738/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător E. L. P.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P. UNITĂȚII ADMINISTRATIV TERITORIALE MUNTENI, cu sediul în ., împotriva sentinței nr.2095/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul P. Unității Administrativ Teritoriale Munteni și intimata D. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că recursul este la primul termen, motivat, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G., astfel cum a fost modificată, reclamanta D. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. U.A.T. Munteni, anularea si suspendarea executării dispoziției de imputare nr. 115/14/27.12.2011 emisă de P. comunei Munteni până la solutionarea definitivă si irevocabila a cauzei.
În motivare, reclamanta a arătat că sunt întrunite conditiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, întrucât respectivele drepturile salariale mentionate in decizia de imputare i-au fost date in baza acordului colectiv de muncă, care nu a fost contestat in instantă. Reclamanta a mai invocat dispozitiile Legii nr. 84/2012.
In cauza a fost invocată exceptia tadivitatii fata de nerespectarea termenului prev. de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 de 30 zile de la constatarea pagubei .
Prin sentința civilă nr.2095/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost admisă excepția tardivității. A fost admisă acțiunea, a fost suspendată executarea dispoziției de imputare nr. 115/14/27.12.2011 emisă de P. Comunei Munteni până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. A fost anulată dispoziția de imputare 115/14/27.12.2011 emisă de P. Comunei Munteni și s-a dispus restituirea sumelor reținute de către pârât în baza deciziei arătate mai sus.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 115/14/27.12.2011 P. Municipiului Munteni a imputat reclamantei D. A. suma de_ lei reprezentând sume necuvenite calculate in baza Deciziei nr. 36/13.10.2011 a Curții de Conturi Galati.
Pârâtul a constatat paguba cel mai târziu la data de 16.09.2011, respectiv la momentul semnării procesului verbal de control încheiat de Camera de Conturi Galati,instanța reținând în consecință că dispoziția contestata, emisă la data de 27.12.2011, a fost emisă cu depășirea termenului de decădere de 30 zile prev. de art. 85 din legea 188/1999.
Totodată, în ce privește cererea de suspendare tribunalul a apreciat că este demonstrată îndeplinirea cerinței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cât timp pe fondul cauzei instanța a anulat actul administrativ contestat reținând emiterea acestuia cu nerespectarea termenului obligatoriu de 30 zile.
Tribunalul a apreciat că în cauză a fost dovedită și cerința pagubei iminentă, astfel cum este acest concept definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, a unui prejudiciu material viitor și previzibil. Raportat la conținutul concret al actelor administrative contestate, iminența producerii pagubei este o consecință a executării respectivului act, întrucât, în contextul crizei economice, aceasta ar duce la reducerea considerabila a veniturilor salariale ale reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul P. Comunei Munteni.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în opinia sa, în mod greșit instanța de fond a invocat excepția tardivității față de nerespectarea termenului prevăzut de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 pe motivul că pârâtul-recurent ar fi cunoscut producerea pagubei de la data semnării procesului verbal de control al Curții de Conturi.
Precizează că la procesul verbal de control s-au făcut obiecțiuni soluționate prin decizia nr.36/13.10.2011 a Camerei de Conturi G..
Deoarece prin procesul verbal de control s-a stabilit doar valoarea totală a prejudiciului fără ca acesta să fie individualizat pe persoane, serviciul contabilitate a calculat pentru fiecare funcționar în parte întinderea prejudiciului și componența acestuia (cu precizarea că aceasta nu a fost făcută de Curtea de Conturi, revenind în sarcina entității verificate să facă această operațiune) prin Referatul nr.7332/06.12.2011 întocmit de contabilul șef se aduce la cunoștința conducătorului instituției valoarea prejudiciului calculat pentru fiecare funcționar în parte în vederea emiterii dispozițiilor de imputație.
Consideră ca instanța de fond a apreciat greșit situația, considerând tardivă emiterea dispoziției, deoarece cel în drept să emită dispoziția, în speță primarul, a luat cunoștință de producerea prejudiciului de către intimată și cuantumul acestuia doar prin Referatul și situația întocmită de contabilul șef al instituției, pe care le avizează și semnează.
Apreciază că de la această dată, respectiv 06.12.2011, curge termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 pentru emiterea dispoziției, deoarece din acest moment cel în drept să emită dispoziții a cunoscut valoarea prejudiciului cauzat de intimată.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în rejudecare, menținerea dispoziției de imputare nr.115/14/27.12.2011 emisă de P. Comunei Munteni.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanțăpentru a-și susține poziția procesuală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 36/13.10.2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului G., emisă în urma misiunii de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetara pe anul 2010 la Unitatea administrativ – Teritoriala . dispus stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din acordarea către angajați a unor drepturi salariale fără bază legală și fără respectarea prevederilor legale (drepturi salariale enumerate la pct. 7 din decizie), inclusiv a foloaselor nerealizate și luarea măsurilor legale pentru recuperarea acestora.
Decizia a fost comunicată Unității administrativ teritoriale . Primar, anterior datei de 27.10.2011, fapt ce rezultă din Încheierea nr. 9/10.11.2011 (fila 48 dosar fond) în care se consemnează faptul că Unitatea administrativ teritorială . contestația împotriva Deciziei nr. 36/13.10.2011 la data de 27.10.2011, fiind înregistrată sub nr.2587 din aceeași dată la Camera de Conturi G..
În executarea acestei decizii, recurentul a procedat la imputarea prejudiciului cauzat prin acordarea unor drepturi salariale necuvenite intimatei reclamante prin emiterea Dispoziției nr. 115/14/27.12.2011.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 85 al.1 din Legea nr.188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice in situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plata.
Prin aceste dispoziții au fost reglementate condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal – funcționarii publici, pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea. O atare dispoziție legală este una specială, de natură a fi aplicată ori de câte ori raportul juridic suspus analizei este cel special, generat de relațiile de serviciu.
În cauză, recurentul a procedat la îndeplinirea obligațiilor sale și emiterea dispoziției de imputare cu depășirea termenului legal de 30 de zile de la data cunoașterii prejudiciului, și care este data comunicării și luării la cunoștință de către recurent a raportului de control concretizat în Decizia nr. 36 din 13.10.2011 a Camerei de Conturi a Județului G..
Prin urmare, chiar luând în considerare susținerile recurentului în sensul că a formulat obiecțiuni împotriva procesului verbal din data de 16.09.2011, obiecțiuni care au fost soluționate prin Decizia nr. 36/13.10.2011, Curtea reține că data constatării pagubei de către recurent este data comunicării Deciziei nr. 36/2011 a Camerei de Conturi a Județului G., dată care, astfel cum s-a arătat mai sus, este anterioară datei de 27.10.2011, iar în raport de această dată Dispoziția nr. 115/14/27.12.2011 apare ca fiind emisă cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Este adevărat ca decizia în cauză nu cuprinde indicarea în mod concret și individual a sumelor datorate de către fiecare funcționar în parte și că o atare sarcină a fost trasată în sarcina instituției controlate. În același timp însă, este de observat că stabilirea întinderii exacte a prejudiciului pentru fiecare funcționar nu presupunea calcule elaborate, ci doar o simplă cercetare a propriilor evidențe în materie, aflate în păstrarea și la dispoziția recurentei. În cauză nu s-a invocat existența unor împrejurări speciale, deosebite pentru care calculul întinderii individuale a prejudiciului reprezenta o chestiune complexă și care ar fi depins de conduita oricăror alți factori, pentru care partea obligată nu este ținută să răspundă.
În aceste condiții, autoritatea cu care intimata se află în raporturi de serviciu, al cărei reprezentant este recurentul pârât, nu poate prin propria sa conduită și propria decizie de a nu calcula sau a trena îndeplinirea acestei obligații, să determine întinderea în timp, în mod nedefinit, a unui termen prevăzut de lege în mod imperativ.
Împrejurarea că în cauză s-a respectat termenul recomandat de Camera de Conturi nu este relevantă, cât timp necunoașterea legii nu poate fi primită și, oricum, așa cum s-a arătat, dispozițiile legii privind termenul de 30 zile sunt imperative, de la care nu se poate deroga decât prin dispoziții legale cu aceeași forță juridică, iar nu prin simpla recomandare a unor persoane/ instituții.
Pentru aceste motive, Curtea constată că hotărârea primei instanțe prin care s-a admis excepția tardivității și a fost anulată dispoziția de imputare pentru acest considerent este legală astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P. UNITĂȚII ADMINISTRATIV TERITORIALE MUNTENI, cu sediul în ., împotriva sentinței nr.2095/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, Z. E. |
Red./Tehnored./TLG/ZE /25.04.2014/ Ex.2
Jud. fond: L.C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2383/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 4198/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
