Anulare act administrativ. Decizia nr. 8424/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8424/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 2761/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 8424/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător D. V.
Judecător V. S.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 592/Fca/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B. și intimatul P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, întâmpinarea a fost comunicată recurentei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistră la Tribunalul B. sub nr._, contestatorul P. D. a chemat în judecată pe intimata Casa de Asigurări de Sănătate B. pentru a se dispune anularea deciziilor de impunere nr._/05.03.2013 și_/05.03.2013.
În motivarea cererii, reclamantul a considerat că deciziile de impunere din oficiu contestate sunt nelegale și netemeinice deoarece s-au avut în vedere veniturile nete estimate din oficiu, ca bază de calcul a contribuției de 5,5% în condițiile în care aceste venituri rezultau expres din „ Declarațiile fiscale” comunicate astfel; pentru anul 2011, venit net realizat - 28.350 lei x5,5% = 1559 lei, contribuție datorată; pentru anul 2012, venit net realizat -_ lei x5,5% = 629 lei, (total an 2012); venit net pe 6 luni din anul 2012, 1/2 din 11.429 lei= 5715 lei 5,5% = 314 lei, ce ar reprezenta contribuția datorată de principiu pe anul 2012.
A precizat reclamantul ă pentru anul 2011 a făcut două plăți în luna ianuarie 2011, din care numai una din ele era datorată, cu titlu de plată restantă pe anul 2010, cealaltă în valoare de 1833 lei a fost plătită din eroare. Astfel, cu chitanța nr._/18.01.2011, s-a achitat în contul pârâtei suma de 1496 lei, sumă care era într-adevăr datorată cu acest titlu iar cu chitanța nr._/25.01.2011, s-a achitat în contul pârâtei suma de 1833 lei, valoare achitată din eroare în plus (cu același titlu).
Pentru anul 2012 reclamantul a precizat că a făcut trei plăți trimestriale (pe primele 3 trimestre), în sumă totală de 700 lei( 300 lei în luna martie, 200 lei în luna iunie și 200 lei în luna septembrie), cu titlu de contribuție la F.N.U.A.S.S., care nu a fost dedusă din valorile stabilite din oficiu de pârâtă.
A mai precizat reclamantul că în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 Cod procedură fiscală a contestat în termen legal pe cale administrativă a procedurii prealabile cele două decizii dar până în prezent nu a primit nici o comunicare.
Prin sentința nr. 592/Fca/03.04.2014 a Tribunalului B. a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul P. D. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătatea Județului B., au fost anulate Deciziile de impunere nr._/05.03.2013 și nr._/05.03.2013 emise de intimată.
Având în vedere că petentul nu a realizat venituri pentru perioada de timp care a fost impusă să plătească contribuții de asigurări de sănătate, instanța a apreciat că se impune admiterea contestației și anularea deciziei de impunere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta intimata Casa de Asigurări de Sănătatea Județului B.,, criticând-o pentru următoarele motive: instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 din Legea nr. 95/2006, și anume 5,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 01.01-28.02. 2011, reclamantul a realizat venituri impozabile din convenții civile, conform Legii nr. 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea nr. 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 215 alin.3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007, respectiv 5,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința respingerii contestației reclamantei.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică și nu se impune reformarea acesteia.
Art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006, în forma valabilă începând cu data intrării în vigoare a legii, prevede: contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Această formă s-a menținut până la . O.U.G. nr. 93/2008, respectiv până la data de 30.06.2008, când alineatul 2 al articolului 257 a căpătat următoarea formă: „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Prin dispozițiile art.257 alin.(2) din Legea nr.95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuție unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferența dintre cuantumul efectiv al contribuției ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuție.
În speță, reclamantul însă nu a realizat venituri impozabile din convenții civile pentru care ar avea obligația plății contribuției la fondul de sănătate, pe perioada reținută în actul administrativ fiscal contestat, astfel încât în mod evident decizia de impunere este nelegală.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 496 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Va fi respinsă și excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant prin întâmpinare având în vedere că, deși nu a fost în mod expres individualizat, aspectele invocate se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.592/Fca/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 2761/_ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Președinte, I. M. D. | Judecător, D. V. | Judecător, V. S. |
Grefier, L. M. R. |
Red. V.S./23.03.2015
Tehnored. L.M.R. /4 ex./23.03.2015
Fond: M.L.V.
..03.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6299/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 5562/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
