Alte cereri. Decizia nr. 5562/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5562/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 1428/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.5562/R
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. P.
Judecător - A. B.
Judecător - V. V.
Grefier – E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 2925 din 23.10.2013 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. D., cu domiciliul în G., ..231 și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, în cauza civilă având ca obiect - taxă poluare.
La apelul nominal au lipsit părțile; s-a prezentat pentru intimata reclamantă, numitul Coleșnicov V., legitimat cu CI . nr._, CNP_.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului promovat de pârâtă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2925 din 23.10.2013 Tribunalul G. a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefondată.
A admis acțiunea formulată de reclamanta B. D. și a obligat pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să restituie reclamantei suma de 2.040 lei încasată cu titlul de taxă pentru emisii poluante, actualizata cu dobânda legală de la data plății (02.12.2013) până la data rambursării totale si efective a sumei.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu București formulată de pârâtă; a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.040 lei încasată cu titlul pentru emisii poluante, actualizata cu dobânda legală de la data plății (02.12.2013) până la data rambursării totale si efective a sumei.
A obligat pe pârâtă să achite reclamantului suma de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
A obligat pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 07.02.2014 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivule sentinței civile nr. 2925 din 23.10.2013 cu privire la data plății efective a taxei de poluare în sensul că aceasta este 7.12.2012 și nu 02.12.2012.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul_ pe rolul Tribunalului G. reclamantul B. D. a solicitat instanței obligarea paratei Administrația Finanțelor Publice G. la restituirea sumei de 2.040 lei achitata cu titlul de taxa pentru emisii poluante, plus dobânda legală aferentă, până la data restituirii integrale si efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că in anul 2012 a achiziționat un autoturism uzat marca Opel Astra, înmatriculat in acel moment in Germania. Pentru înmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite o taxa pentru emisii poluante de 2.040 lei.
Reclamantul consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Legal citată, pârâta Administrația Finanțelor Publice G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată si a invocat totodată excepția inadmisibilității, față de disp.art.10 si 11 din Legea nr.9/2012, care instituie o procedură administrativă de restituire a taxei si față de împrejurarea că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de lege.
Totodată, pârâta Administrația Finanțelor Publice G. a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care parata ar putea cădea in pretenții in prezenta cauză.
In motivarea cererii de chemare in garanție, pârâta a arătat ca taxa pentru emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu București in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului .
In drept a invocat dispoziții art. 60 si următoarele Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Față de înscrisurile depuse la dosar, rezultă că la data de 02.12.2012 reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand marca Opel Astra,înmatriculat pentru prima data la data de 14.06.2005, în Germania.
Pentru înmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei suma de 2.040 lei cu titlul de taxă pentru emisiile poluante, aspect dovedit cu chitanța . 8 nr._ din 07.12.2012.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
La data de 18.06.2009, Curtea de Justiție Europeană a fost sesizată de Tribunalul Sibiu cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului 90 din Tratat, întrebarea adresată fiind dacă taxa de poluare instituită prin O.G. 50/2008 este sau nu contrară legislației comunitare.
Prin Hotărârea Curții pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C – 402/09 T. împotriva Ministerului Finanțelor și Economiei, s-a decis, răspunzând acestei întrebări preliminare că ”Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională”.
Față de acestea, tribunalul a constatat că potrivit legislației comunitare suma plătită de reclamat nu a fost datorată, astfel că taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru toate aceste motive instanța a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice G. la restituirea către reclamant a taxei pentru emisii poluante în cuantum de 2.040 lei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta Administrația Finanțelor Publice G. a fost obligată să achite suma actualizata cu dobânda legala de la data plătii până la restituirea integrală și efectivă a sumei, potrivit Hotărârii CJUE din 18.04.2013 pronunțată in cauza C-565/11 ți art. 124 Cod procedura fiscala.
Referitor la cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice G., aceasta a fost admisă, în temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. suma de 2.040 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante, plus dobânda legala de la data plății până la data restituirii efective si integrale a sumei cu motivarea că, în conformitate cu prevederile Legii 9/2012, taxa pentru emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform dispozițiilor articolului 274 Cod procedura civila, pârâta a fost obligată să achite reclamantului cheltuielile de judecată efectuate de acesta (taxa de timbru, timbru judiciar), iar chemata in garanție a fost obligată să achite pârâtei aceeași sumă cu același titlu, ca urmare a admiterii cererii de chemare in garanție.
Împotriva sentinței susmenționate a promovat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice G. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii ca nefondate deoarece principiul avut în vedere de instanța de fond, potrivit căruia dreptul comunitar este de directă aplicare, nu este de natură a duce la eludarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală și a Legii nr. 554/2004 pentru atacarea unui act administrativ fiscal, deoarece prevederile dreptului comunitar nu intră în contradicție cu dispozițiile celui intern.
De asemenea, prevederile ordonanței nu pot fi considerate în același timp și în dezacord cu dispozițiile Tratatului Constitutiv al CE și conforme cu Constituția României iar în baza acestora să se procedeze la restituirea sumei plătite ca taxa de emisii poluante. Reclamantul nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de Legea nr. 9/_ astfel că cererea sa trebuia respinsă. De altfel instanța supremă a decis că atunci când nu s-a parcurs procedura prealabilă cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, procedura prealabilă fiind o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei a precizat că deciziile CJCE privitoare la taxa de emisii poluante au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte b din sistemul general de impozitare a bunurilor și că nu se poate spune că este percepută în mod discriminatoriu, deoarece art.90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. De altfel taxa de emisii poluante a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene. Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 2925/23.10.2013.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Verificând sentința recurată Curtea constată că prima instanță a soluționat, cu respectarea dispozițiilor legale, excepția invocată de pârâtă, fondul cauzei și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care va fi menținută.
Astfel, prima instanță a reținut corect că intimata reclamantă a achitat la data de 07.12.2012 suma de 2040 lei reprezentând taxă de poluare și că se impune restituirea, nefiind datorată.
Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile referitoare la soluționarea greșită a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată. Astfel, sesizarea instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de poluare nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 și de art. 205-207 alin. 1 Cod procedură fiscală (prealabilă sesizării instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește susținerea recurentei că normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene, Curtea constată că taxa de poluare instituită prin disp. O.U.G. nr.50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09, I. T. contra României.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…”.Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă sub îndoială. Prin aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în conținutul Deciziei din cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă au a unei alte proceduri constituționale.”
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr.2925 din 23.10.2013 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. D., cu domiciliul în G., ..231 și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A,ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte Judecător,Judecător, V. P. A. B. V. V.
Grefier,
E. M. T.
Red.V.P./16.06.2014
Tehnored.E.M.T./2 ex/16.06.2014
jud. fond-V.D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8424/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 5958/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
